717 matches
-
în loc. Duhoarea de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și mișunau amândoi, năuci, pe lângă monstrul care mugea încontinuu. Un cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brusc, mașina intră în patinaj pe zăpadă, se întoarse perpendicular pe șosea și... noroc că nu venea nimeni din sens contrar. Reuși să redreseze mașina, trase pe dreapta, puse semnalizarea de avarie, ieși din mașină și începu să meargă de năuc prin zăpadă. Din urmă, radioul îi mai săgetă în urechi: Cine iubește și lasă"...! Plecase la Bucura să se liniștească, să uite, să înceapă un nou an liber de coșmaruri de fantasme... Avea dreptate Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plumb. Se sprijini de pereți și se târî până sus, în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua. Căută pe jos... Avusese din nou coșmarul de la Paris cu nuvela lui Merimée, cu el jucând tenis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
palme cuie Încerci să îți salvezi suflarea din lacrimamaăruie Te zgârie gerul aspru, dar uiți să îl mai simți Ești ocupat și te gândești cum sufletul să ți-l mai minți. Chip trist, te lupți de mult cu-n gând năuc și-un sentiment pierdut Și urlii plin de disperare ca să te-auzi, dar sunetul durerii tale este mut Sub surda rătăcire, cu ochii-n cer te strâmbi și te încrunți Te lași lovit sub cerul cenușiu de stropii albi, mărunți
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
dătătoare de energii. Boemienii în curajul lor de grup, în identitatea lor colectivă, în chipul lor multiplu hotărăsc ca toată această mare încurcătură, toată această sucită responsabilitate, să i se atribuie lui Paul, zis Éluard. Acesta va privi o vreme năuc dreapta-stânga cu obiectul în palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care nu ezită să adopte o hotărîre definitivă, putea el spune cu adevărat că luase o decizie În ziua aceea, Într-un cimitir În care nu se mai Întorsese niciodată de atunci, cînd se Îndepărtase cu inima strînsă de mormînt, năuc precum un boxer care nu s-a așteptat la lovitura pe care a primit-o, Închizîndu-și paltonul și veghind asupra mamei sale pe care o văzuse gata să se prăbușească și care era susținută de fetele ei? Nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te întâlnești mereu cu adevărul ; parcă l-ai fi văzut cu ochii. Deși admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sus, sfidător, În timp ce Îi mîngîiam gîtul cu vîrfurile degetelor. Îmi amintesc cum mi-a luat mîinile și le-a așezat pe sîni și cum Îi tremurau privirea și buzele cînd i-am luat sfîrcurile Între degete și le-am ciupit năuc, cum a alunecat pe podea În timp ce Îi căutam pîntecele cu buzele și coapsele ei albe mă primeau. — Ai mai făcut asta vreodată, Daniel? În vise. — Serios. — Nu. Dar tu? — Nu. Nici măcar cu Clara Barceló? Am rîs, probabil de mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
binecuvântarea maică-mii, am făcut rost de douăzeci de ruble de la Serioja Protușin și am plecat cu trenul la Pskov, numai că am ajuns cu febră; acolo babele s-au apucat să-mi citească din calendarul bisericesc, în timp ce eu eram năuc de băutură; apoi, cu ultimii bani, am cutreierat din cârciumă în cârciumă și o noapte întreagă am zăcut în nesimțire sub un gard, m-au mușcat câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cam arogant. — Pun pariu că primul lucru la care v-ați gândit a fost masonică sau portocalie râde el. — Iar io pumpariu că a fost ultima porcărie la care te-ai gândit tu! i-o taie Gus. — Hă? face Ray năuc, aproape dând pe spate. Dârdâi de-atâta râs În spatele ziarului meu. Ho! Ho! Trage-i-o bătrâne, dă-i drumul și Învață-l pe puiuțul ăsta dăștept un lucru-două! Dă-i drumul, bătrâne. Ieștân stare s-o faci! Ham! Ham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iarăși mâinile spre funie, numai în cămașă și cu capul gol, ca un al doilea osândit. În răstimp însă Svoboda își potrivise singur lațul pe gât, parcă ar fi încercat un guler neobișnuit. ― Trage scaunul! șopti iarăși plutonierul. Caporalul smulse năuc scăunelul de sub picioarele condamnatului. Brațul spânzurătorii pârâi, și trupul începu a se zvârcoli în căutarea unui sprijin. În ochi lucirea stranie, arzătoare, pâlpâia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene... Am uitat că tu... Sunt un... În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvântul de care se spăimântase, ascuțit și sfâșietor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la grupul care cuprindea pe ofițerul lor. ― Bravo, bine că vii să ne scapi din încurcătură! strigă Klapka cu o curiozitate feminină pe față, arătând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute încercăm să ne înțelegem cu camarazii aceștia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se trezește? Își bea cafeaua? Citește presa? Sau ce-a scris cu o zi înainte? Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. Până de curând am condus-o pe Ilinca în fiecare dimineață, însă a început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vreme. Se pare că ai o imaginație, cum să spun, o imaginație destul de... disciplinată. Ca orice militar, disciplinată și obsesivă, nu?" A zîmbit iarăși, ochii revenind la culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsate pe dinafară. Fran trebuia doar să-și comande rochia ei și pe cele ale domnișoarelor de onoare. Responsabilitățile legate de lansarea Fair Exchange-ului, la care se adăuga povara de a supravheghea măcar activitatea de la Citizen, o lăsau extenuată și năucă. Nici măcar nu-și permitea să se gândească la sarcină. Era, își repeta întruna, o stare normală, nu una care presupunea că trebuie să stai la pat. Henrietta o considera nebună de legat. — O să trebuiască să-i spui, o tot bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tot grupul de cheflii, că io îs din Suceava și noi ținem la băutură (în afară de frate-miu). Faza aiurea e că de fiecare dată când se îmbată ăia, mie parcă de-abia îmi pornesc motoarele, așa că am rămas singur și năuc de cap un pic, încercând să mai iau de undeva un vinuț, ceva. Și atunci mă pâsâie ăștia. Îs vreo patru și arată toți ca niște parizeruri și se hlizesc la mine că am botu negru de la vin și îs
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră a rațiunii. ― Atunci, ne luăm rămas bun, Excelență! Ledoulx îl privi năuc pe Dante Negro. Am înțeles că vreți să plecați, îi reaminti pictorul. ― A, deloc! își veni în fire contele. Adică... Da, rămân. De fapt... s-a făcut destul de târziu. Nu vreau să o las pe Toinette să circule noaptea... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, cînd băiețelul tresărea năuc din somn. SÎnt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și scotea pene noi, strălucitoare. Înmagazinase chiar suficientă energie ca să adopte o postură inedită. — Care-i chestia cu „abstragerea“ asta, Amory? l-a Întrebat Într-o zi Alec, iar când Amory s-a prefăcut că e cufundat În lectură și năuc, a continuat: Nu Încerca să-l joci pe Burne cel mistic față de mine! Amory a ridicat nevinovat ochii: — Ce zici? — „Ce zici“, l-a maimuțărit Alec. Încerci să intri În transă citind... Ia să vedem cartea. I-a smuls-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]