707 matches
-
Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voleu, fără preluare: Hai sictir, în p...da mă-tii, de vagabond! Lasă-ne-n pace! La o parte! Dă-te...! N-am mălai! N-am bolivari! Vrei de pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă, iar Traian devenise complet năuc, gata să se încaiere cu oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simplu ca suflet și gândire și memorie de femeie coaptă, de femeie adevărată. Elevele sau studentele nu sânt de cele mai multe ori, decât niște mâțe închipuite, învăluite, e drept, în lumina de ambră a ochilor și într-un fel de nonconformism năuc. Fără trecut, sau fără să și-l conștientizeze încă, anexe de discotecă al căror erotism, când există, e unul pur social și estetic, ele strepezesc imaginația ca niște fructe încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în loc. Duhoarea de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și mișunau amândoi, năuci, pe lângă monstrul care mugea încontinuu. Un cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a ascuns multe și m-a provocat să cred orice altceva, să cred chiar că mă iubește. Când a încetat, obosită și palidă, m-am ridicat de la locul meu (nici nu-mi dam seama ce fac, într-atît eram de năuc) și m-am dus spre ea. Mă privea cu panică și milă, i-am luat capul între mâini și, știind că nu poate țipa, nu poate striga după ajutor, am sărutat-o pe gură. Știam amândoi că în orice clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stupidități sentimentale, îndemnîndu-mă sî beau și să fac dragoste, iar eu eram incapabil să primesc orice consolare, fie ea cât de brutală. Mi se părea că nu am voie nici să menționez numele Maitreyiei în mijlocul lor. Eram însă atât de năuc, atât de desăvârșit mă predam durerii, încît nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic mă loveam să nu țip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... până ce nu mai înțelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic și rămâneam năuc, cu fața între perne, fără să știu ce s-a întîmplat cu mine, ce s-a rupt înlăuntrul meu, ce se petrece. Gândurile îmi alergau de la un fapt la altul fără nici o legătură, revedeam Tamlukul, Sadyia, alte nenumărate locuri, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am plecat, luîndu-mi numai casca. ― Vii la masă, Allan? mă întrebă d-na Ribeiro. ― Desigur. ― Ți-am gătit mâncărurile favorite, mi le-a spus Ha-rold, ai să, vezi... Și nu te mai gândi... Am zâmbit și am ieșit pe poartă, năuc, fără nici o țintă. Mă gândeam că ar fi bine să ridic ceva bani de la bancă, dacă, într-adevăr, trebuia să părăsesc orașul într-o zi sau două. Dar nu-l părăseam din ordinul lui Sen, nu mă intimidau amenințările lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur; dezgustat, năuc, încercînd să înțeleg ce are să se întîmple cu mine, încereînd să mii întorc iar în dulcele meu somn alături de Maitreyi. Nu voi izbuti niciodată să scriu tot ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au urmat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iasă nasol. Reiese că am trecut prin vreo spărtură a gardului, fără ca vreuna din santinele să mă fi văzut, și am pătruns pînă În mijlocul unității. Dar cum dracu’ s-a putut Întîmpla una ca asta? pare să spună figura lui năucă. Unitate despre care Înțeleg că e tot o cazarmă precum cea din Bărăgan, cu aviație, transmisiuni și tot restul. Șoferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofițerilor și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
propti cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai bine să nu se gândească. Un junghi dureros, o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-o să fie nebun de gelozie pe Tom? Oare ajunsese într-adevăr în situația în care renunțase definitiv la orice speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până în hol, urmat de Hattie și, pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și tu la începutul dragostei noastre. Cit aș fi dorit să ai o nevoie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de teoria chibritului și vin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceva neînțeles! . . . îi mai venea ideea că Rim a fost ofensat, ca soț, de mărturisire si că o făcea pe ea responsabilă de tot. Idei ale slăbiciunii care o dau înapoi și care, confuze, absurde, i se învîrteau în capul năuc. Cu un fel de teamă, dispusă la scuză, cum și la iertare, con-fundînd cele două vinovății, a ei și a lor, și atenuîndu-!c una din alta, se decisese să vorbească din nou lui Rim, calm de rândul ăsta și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vinișoare ca al oricărui alt copil. Pe truța s-a uitat din nou la mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc, fre cându-mi brațul dezgolit. Ningea iar frumos și re pede-re pede, iar Dubinuc cotcodăcea din nou în fundul clasei. A doua zi, asistenta medicală a fost foarte mirată. M-au dus la spital, mi-au făcut analizele și nu au mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
imaginați neîncrederea mea când, chiar pe aeroport, prietenul Marco m-a întâmpinat cu cuvintele: „Știai, bănuiesc, că Torino e un oraș ma gic.“ Și-apoi, după o ezitare: „Unii folosesc chiar un cuvânt mai greu: diabolic...“ În mașină, pe când priveam năuc peisajul din jur, ca-ntotdeauna când mă trezesc în altă țară, Marco a continuat: „Se zice că toate orașele dintre două ape sunt locuri propice vrăjitoriei. Torino e unul dintre ele. Tenebrele lui sunt cu atât mai adânci, cu cât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza asta. Castelul era adânc și-nzorzonat ca Peleșul. Am mers pe culoare nesfârșite, printre oglinzi și candelabre și picturi alegorice. Am urcat scări cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat seama că eram foarte aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]