2,578 matches
-
eu nu putem spune că ni-l amintim și nici că ar fi trăit vreodată cu certitudine, nu există nici o dovadă concretă în acest sens”. Ajunseserăm la intersecția de bronz a coridoarelor, deschiseserăm impresionanta ușă, iar lumina galbenă care a năvălit peste noi ne-a dat de știre că, în cealaltă dimensiune a lucrurilor, copacii tutelari începeau să se scurgă în bezna nopții. Referință Bibliografică: ÎN AMURGUL ACELA DESĂVIRȘIT / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01
ÎN AMURGUL ACELA DESǍVIRŞIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382863_a_384192]
-
arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit. Oglindit în gustul amar din bașicile spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții de sare si carapacea scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
auzit că-i tare supărat că nu i-ai făcut băiat, dar ce fetiță frumoasă ai. Mă duc că am ceva treabă-n grădină... și se facu nevăzută. Magdalena se așeză pe salteaua de paie și-și alăptă copila. Fetele năvăliră pe poartă chicotind vesele. -Mămică, ai venit acasă?... ea este sora noastră?...cum o cheamă? - O cheamă Ana și e surioara voastră... apoi se apleacă și-și îmbrățișează cu drag fetele. -Mi-a fost dor de voi... spuse cu tandrețe și
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
așa gândi Maria, când a priceput ce trebuie să le dea dragelor sale nefericite, care erau musafirele sale în noaptea asta. Sări-n picioare: - Gata, fetelor, gata! Mai sunt câteva minute și vă găsește micuțul anișor plângând. Deschise televizorul, de unde năvăliră puhoaie de sunete sălbatice, de veselie și bucurie, acompaniate de îndemnurile cunoscute: sus, paharul, sus! Maria puse mâna pe pahar și chiui: iuhuu! Haideți, fetelor și voi! Sus, paharul, sus! Că viața-i frumoasă, oricum ai trăi, dacă ești tânără
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
este expresia transmutației, a unui program de „igienizare” a limbii române cu antidot străin. Puțini își pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „în regulă” sau „bine”. Să ne amintim de Caragiale care a ironizat întotdeauna exprimarea coruptă. De unde a năvălit acest OK? O poveste spune că ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantațiile americane. La sfîrșitul unei zile de muncă, vechilul nota pe o tăbliță numărul morților: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, și așa mai departe. O alta, spune că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92470_a_93762]
-
făcut. Unii dintre noi am văzut, în varii împrejurări, grupuscule de ambițioși care se tot laudă între ei că sunt geniali, dar ei nu au scris nimic. Alții se trezesc, brusc, la vârste respectabile, că au ceva de scris, și năvălesc la tot felul de manifestări, în mână cu hârtii chinuite de penibile însăilări, ei nefiind prezenți, în niciun fel, până atunci, în viața culturală, aglomerând, inutil, spațiile cenaclurilor, care sunt, totuși, ateliere de creație, de expertiză estetică. Harul poetului se
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
ca gumilasticul, până în curtea școlii. Astfel că, într-una din zile, când domnul Arsu era plecat din școală, urletele noastre generalizate au creat impresia că este în școală un incendiu, o inundație, că s-a prăbușit un zid, că au năvălit barbarii, mă rog, s-a ivit un cataclism, pentru că țipetele zburau departe, până în șosea și, chiar dincolo, în curtea bisericii (vis-a-vis de școală) unde trebăluia părintele Băluță cu niște gospodari. Precis că părintele Băluță a crezut că a luat foc
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
death, is it love, or just a charade? AL DOI-LEA ÎNȚELES AL LUI NOIEMBRIE Era o toamnă veche de Noiembrie, cu vinturi repezite printre frunzele de pe trotuar. Vorbeam despe rude, ale tale, ale mele, ale altora; Și m-a năvălit un curaj nebun ca să te iau de mână. Am continuat să conversam, ca si cum totul era că mai înainte, cu o fracțiune de secundă mai devreme. Dar bineînțeles totul se schimbase instantaneu, în momentul atingerii. Ne dădeam seama apăruse ceva nou
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur, m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream. Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea, sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să-mi port albastre oasetot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni,să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase,de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur,m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream.Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect. În locul cuvântului care zidește, dospeam pe cel care ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni. Pornesc radioul, televizorul, desfaci ziarul. Numai amenințări. Te feliciți că nu ai telefon. Scrii un roman; prin Magistrat, în Stațiune, ai interzis automobilul și aparatul de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o aflu, o citesc în ochii iepurilor. Nici o dată nu este aidoma celei bătute de orologiul de la Primărie. Sunt favorizat de soartă: îmi îngrijesc livada și scriu un Tratat! Sunt mai presus decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tot mai amenințat. Pe singurul ins care le-ar fi putut veni de hac, organizând o apărare eficientă, l-ai ucis într-o proză anterioară. Doar Vânătorul de lupi albi cunoaște obiceiul acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o zi, spre prânz, sute. Mai pregătești o molimă - o boală necunoscută - apoi o cădere generală în misticism. Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate - după spusele acestuia - să oprească haita ce se apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
altcineva decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de uimire, dar - de ce să nu fiu sincer? - și animat de un Început de speranță. Fără obiect, fără rațiune - speranță, pur și simplu. - Intuiția mea feminină Îmi spunea că o să ne mai Întâlnim undeva, cândva, și uite că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
murmurul de stupefacție al asistenței, dinaintea lui Nicolae Corbu, obligându-l pe maître să declare Închiderea jocurilor, ceea ce echivala cu recunoașterea faptului că banca se află În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește În miez de noapte În camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea lăsa rece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decât Înălțimea, ai Înțeles. Plină de frenezie și aplomb, am Început să imaginez diferite figuri geometrice În care, pe rând, Înscriam cele 10 litere ce ascundeau conturile. Foarte curând, deși nu făcusem cine știe ce risipă de fantezie, am simțit cum Îmi năvălește sângele În creier și-mi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Hai să-ți arăt... În primă instanță, am grupat nenorocitele alea de litere două câte două, punându-le unele sub altele. A ieșit, firește, un dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o expresie pe care o auzisem de mai multe ori prin Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să sugerez! - zise nervos Barzovie-Vodă. Episodul 139 DOAMNA ȘTIUCÎ Deodată, conversația spătarului și a lui Barzovie-Vodă fu întreruptă de chemarea plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tu! șopti Metodiu către Iovănuț. Dintr-un salt tânărul călugăr fu lângă ușă și răsuci cheia. Dintr-un alt salt Iovănuț fu înapoi lângă Metodiu. — Se poate? - zise Laura și introduse capul pe ușă. Valvârtej, pe lângă ea, pe ușa întredeschisă, năvăli mirosul și se împrăștie ghemuindu-se pe lucruri. — Intrați - răspunse Metodiu. Femeia intră. Nu era frumoasă, dar avea ceva măreț într-însa. Metodiu observă că era părul. Avea un păr negru nespus de bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără piaptăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți de sânge își scaldă micuții armăsari! Ascunde-le degrabă în scorbură la mine, căci altfel, măi Metodiu, e vai și-amar de tine!”. Copilul sări iute în scorbură și nu după multă vreme tătarii ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]