986 matches
-
În ochi. Pupilele i se contractă. Rămânem lângă bordură, În praf și frunze. Cinci secunde. Zece secunde. Suficient de mult timp pentru ca Lefty să ajungă față În față cu dovada propriilor sale facultăți mintale diminuate și ca eu să simt năvala facultăților mele sporite. Ce nu știa nimeni: Lefty mai suferise un infarct săptămâna precedentă. Deja fără grai, Începuse acum să fie și dezorientat În spațiu. Mobilierul Înainta și se retrăgea În stilul mecanic al unei case a surprizelor din parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Să. Continui, reușesc să spun printre gâfâieli. ― Firește că poți, spune Paul cu un zâmbet. Gândește-te la fundul mic și obraznic pe care-l vei avea. Îmi imaginez un fund mic și obraznic și atunci motivația, inspirația îmi dau năvală în trup și mă pornesc. Reușesc să fac nouă minute, după care chiar nu mai pot. ― Nu te îngrijora, mă liniștește Paul. Data viitoare vei face zece, dar trebuie să treci peste limita de durere. După ce ai făcut asta, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se hotărește el atunci, o să-și asume riscul să-o surprindă când ajunge acolo. Să fie oare o coincidență? Miniexcursia lui Ben poate părea mai mult decât o altă coincidență, mai ales pentru că mulțumită Geraldinei, Ben a dat din nou năvală în mintea Jemimei cu o lovitură, dar poate că e chiar mai mult decât atât. Poate că soarta face în sfârșit ca Ben și Jemima să aibă fericirea după care au tânjit amândoi, fericirea pe care au crezut amândoi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
condiții, "românii [din Dobrogea, n.n.] n-au nicio rezervă de păpușoi"2342. Totodată, "oltenii așezați de curând pe marginile graniței spre Bulgaria, nefăcând deloc porumb anul trecut, sunt acum în lipsă (...) de ale mâncării, ceea ce i-a făcut să dea năvală la lucrările portului și tunelului. Câți nu încap se întorc plângând înapoi, grupuri-grupuri, după ce flămânzesc câteva zile pe străzile orașului"2343. Situația era disperată "afară de regiunea plășii Silistra Nouă, unde cultura cerealelor e foarte restrânsă"2344 ca urmare a faptului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lăsat aici soția, fiul și o parte din avere. Tătarii care au atacat peștera comorilor, nu au reușit să pătrundă în ea, deoarece o grămadă de bolovani s-a prăbușit asupra lor, îngropându-i. Așa a scăpat familia domnească de năvala tătarilor, dar cu prețul bogățiilor ce au rămas închise pentru totdeauna în adâncurile pământului. Așa că oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci „Todirescului Rarău” (de la numele domnitorului), iar stâncile care au ajutat-o pe doamna să scape
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ore suplimentare, plecam imediat ce terminam programul. Șeful meu m-a înțeles. M-a ajutat foarte mult lucrul acesta. Sincer să fiu, am îndoielile mele în ceea ce-i privește pe pompieri și pe polițiști. E adevărat că la început au dat năvală la Tsukiji, dar la Kodemmachō au ajuns prea târziu. Au venit când deja uitasem de ei. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut noi inițiativa. Probabil că nici polițiștii nu au experiență în așa ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moment de confuzie, în care Mandzuk rămăsese izolat într-o zonă plină de stufăriș, în mijlocul unui grup de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp, ducând de acolo lucrurile cele mai prețioase și căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot atât cât ar fi putut conduce o mare în furtună. Abia avu timpul să se mire de tot ce se întâmpla, plin de spaimă, dar și de exaltare, căci el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ar fi interesant de știut dacă mai există un alt animal care să fi suferit în cursul vieții o asemenea nenorocire. Cu cât ești mai politicos, cu atât ridici tot mai multe ziduri și forturi împotriva cordialității inoportune, care dă năvală în incinta vieții tale. Omul găsește întotdeauna inconștient motive înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
naturii, care (...) poate stinge pentru eternitate conștiința în care se aprinsese un univers" (116). Altă dată este sensibil la progresele civilizației, unul dintre ele - remarcă echivoc ori nu moralistul - fiind "instituția femeilor galante", ce presupune o mare distanță, anume de la năvala primitivă a satisfacerii plăcerii fizice la negocierea actuală. O altă grupă, cuprinzând circa cincizeci de aforisme, se referă la relația femeie - bărbat, la iubire. Și aici, poziția lui este marcat sceptică, în ciuda multor prietene femei pe care le-ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
distrugeri mari,Îngropând sub dărâmături omorând mii de oameni și făcând zeci de mii de răniți ce aveau nevoie urgent de ajutor. Odată cu ivirea zorilor,curioși ori dornici de-a oferi o mână de ajutor, majoritatea periferică a populației dăduse năvală În centru căscând gura, mai mult Îngreunând echipele de salvare. Pericolul unei degringolade În care oamenii buimăciți, Îmfricoșați de cutremurile dezastruase de pământ prezise de unii proroci ai timpului prezent să Încerce să-și facă provizii alimentare devastând magazinele, era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu degeaba liberalii cu habsburgii-au făcut cloacă Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura! Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și cea mai apropiată gară. Lipsa de soluție se vede deja, cum nu se poate mai clar. În facultatea mea, ca și în a multor altora, au dispărut copiii din mediul rural și din orășele. Comunitatea locală nu a dat năvală în facultăți să spună: uite, drăguță, dacă vii în Urlați timp de patru ani, îți dăm bursă și îți plătim gazdă. La fața locului te așteaptă o căsuță și o grădină. Zonele acestea mor: material, cultural, mor ca șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las răul să mă năvălească. Azi nu merg pe acolo și de teamă că primesc mesaje distrugătoare, și pentru că vreau să pun o distanță între mine și năvala de răutate de ieri. Și stau să lucrez. Pe la 9 a trecut R. pe aici, făcut terci după noile episoade conflictuale care, dacă mai țin mult, eu cred că îl termină. Ieri însă a fost foarte drăguț. M-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anecdota epică, dar mai ales de modul expunerii. ș...ț Geniul lui Sadoveanu este al variațiunii pe temă. Invenția nu e în subiect, ci în protocolul istorisirii“. Cânele tc "Cânele " Strada era de obicei tăcută. Ferită de cursul birjelor, de năvala carălor din sate și de glasurile precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ți pare dumitale, cucoane, nu trece anul, și pe la iarmarocul lui Sfântul-Ilie, pe când se întorcea vornicul - îl chema Gheorghe Timofte - cu nevastă-sa spre casă, ici, în pădure, după deal, iese un cioban din sihlă, sare în căruță, și dă năvală asupra barbatului. Sare și femeia, și apucă ea baltagul ciobanului și trage-n capul vornicului. Ce-a mai fost nu știu. L-au omorât. Au lăsat căruța și mortul acolo și ei au fugit. Au umblat ei așa ca fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tudorița avea de câteva zile bănuieli. De ce nu mai este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început să vorbească așa, înfrigurată, despre atâtea? De ce spionează? De ce dă tot mai rar prin casa ei, și-n schimb, una-două, dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva rafturi sărace. De auzit nu auzea vorbele; dar mânile Reizei ș-ale Haiei se zbăteau, se încâlceau, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au sfârșit între noi... Stăi, de ce te zbați? Stăi să-ți spun numai o vorbă... Fata lui Sanis tremura înfrigurată; parcă se grămădeau în sufletul ei lacrimi, spaime și bucurii. Iar Ștefan Bucșan simțea tremurul brațelor sub degetele lui; o năvală de sânge i se sui în ochi, cerca să tragă la piept pe fată, se lupta tăcut prin întuneric, cu dinții strânși. Lasă-mă! gemea înăbușit fata. Lasă-mă, că mă așteptă acasă. Ah! lasă-mă! Acuma ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai? întrebă Reiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am să mor... am să mor!... O clipă se liniști; apoi se strânse cu genunchii la gură; și ca subt o lovitură de fulger se întinse și iar izbucni într-un țipăt de groază. Vecina de peste drum înțelese, și dădu năvală afară. Glasul i se auzi prelung, tărăgănat, în uliță, chemând. Femei ieșiră din casele scunde și o împresurară; sosi și Haia cu maică-sa; dar nu stătu mult; numai maică-sa rămase cu părul zbârlit, întrebând întruna, cu milă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar mai cu samă totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]