1,013 matches
-
imaginară, sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de participare la Formă. Adorație, iubire năvalnică, nostalgie, dor, admirație dar și îngrijorare, grijă, teamă: „Draga mea, poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin toate încheieturile epistolare, dă fuga până în cel mai îndepărtat colț al copilăriei fetiței, când scoate de acolo imaginea unei copile adorabile, dar și precoce. Apoi se învârte curtenitor asupra amintirilor recente, evocând episoade în care energia Monicăi e
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
își menține căutările într-o zonă mai apropiată de căile înaintașilor. Amelia Pavel, 1975 Domol cu sufletul, ca gândul, numele îi confirmă toate inclusiv privirea iradiată de niște iriși care au sigilat eternitatea Voronețuluiăea nu este domoală. Este atât de năvalnică, încât atunci când scapă între fiorduri, în lume, devine oceanul neliniștilor neliniștitoare. Trezorier de imagini și de idei, de stări și senzații, de umanism și ideal. Antonică își golește, cu o frenezie ce frizează altruismul absolut, întregul tezaur al inconfundabilului său
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
ruină. Contrastul evident dintre construcția-n paragină și izbucnirea impetuoasă a primăverii (evocată doar prin crenguța de liliac doar presupus Înflorită) a fost suficient pentru a-l face să resimtă mai acut compasiunea pentru casa surpată, compensată Însă brusc de năvalnicul avînt al anotimpului. Un singur cuvînt, sprijină, a deturnat imaginea de la rolul ei de simplă descriere naturistă și decorativă, făcînd-o aptă să simbolizeze o stare de spirit. Realitatea ușor modificată, concretul transfigurat atît cît să poată Încorpora simbolul, a devenit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
treia la referința la persoana întîi: "Am pus aceste hîrtii [...]". Însă întoarcerea neașteptată la referința la persoana a treia din ultima propoziție, care produce din nou distanță, este cu totul frapantă: "eul" se refugiază literalmente în forma "el" din fața sentimentelor năvalnice. Esmond primește acest sărut tîrziu, care este și cel dintîi, de la femeia care îl adorase atîta vreme nu în calitate de "eu", ci de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lumii capitaliste. Nici o țară nu a posedat la fel ca țara noastră o cantitate de culturi „specifice și reale”, o asemenea cantitate de „mici patrii”, de lumi dialectale, și în nici o țară nu a existat apoi o „dezvoltare” atât de năvalnică. În celelalte țări se mai produseseră deja anterior vaste procese de „aculturare” la care ultima (și cea definitivă), cea a consumului, se suprapune cu o oarecare logică. Și Statele Unite sunt extrem de compozite din punct de vedere cultural (lumpenproletariate provenind din
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de aceea eroul îl ascultă transfigurat, îi simte glasul: “cum zumzăie, șușotesc, fâșie porumbiștele, holdele de grâu și ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile...Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l.Se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place”. Pământul îl cheamă ca o mamă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Orlova, el laudă meritele pământului rusesc: „De la întinsa Moscovă până la hotarele răsăritene, de la mările arctice până în Samarkand, omul poate merge liber și simți că el este stăpânul acestei Patrii fără margini. Aici, viața noastră poate curge liber, ca Volga cea năvalnică și puternică”. în contextul epurărilor, presiunile exercitate asupra culturii sunt intense. în domeniul muzicii, jazzul este din nou discreditat, cu toate că unul din principalii săi promotori, Leonid Utiosiv, își păstra aureola - cântecul său Suliko este unul din preferatele lui Stalin. Folclorul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființe reduse" (G. Călinescu). La hora satului, Ion o privește pe Ana cu un "vicleșug neprefăcut" și pe Florica "mai frumoasă ca oricând". El voia să fie respectat în sat, avea o voință năvalnică, instincte primare, era hotărât, perseverent în atingerea scopurilor, viclean. După ce intră în posesia averii, într-un gest de adorare, sărută pământul. Ion este "o brută vicleană" (G. Călinescu), "nu e inteligent și, prin urmare, nici ambițios" (G. Călinescu). Ideea de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
critice atât de particulare. Impresia generală e însă aceea a destructurării ansamblului. Criticul nu pare să găsească modalitatea prin care să aducă la un numitor comun multitudinea de idei propuse în discuție. Cititorul atent nu poate să nu remarce modul năvalnic în care ele se succed în detrimentul unui construct argumentativ care să le includă și să le dea valoarea și sensul unității. Din această cauză credem că au apărut și unele incongruențe. După ce o vede, întemeiat, pe Bătrână ilustrând Ordinea lumii
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
marile idei se regăsesc, însă, peste timp și spațiu. Ele ne fac să sperăm că această "cenușăreasă" din "epoca de aur" a literaturii române, că acest ins blajin, aparent anodin care ascunde un creator cu "inima" veșnic "neștiutoare"; acest scriitor "năvalnic" cum a fost tânărul Slavici nu va înceta să suscite interesul cititorilor din orice timp. Ba mai mult chiar, nu vor pieri cei care să-i aprecieze opera și să o poarte în amintire și mai ales, în suflet, așa cum
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu șovăie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ocean și este un timp plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de a arunca departe, de a ridica bolovani grei, de a alerga mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate ale mării; izbite de vifor și care vin, tot vin dese
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
adiacente din Moldova și Muntenia. Suntem ispitiți de gândul că pericolul a circulat doar pe sens unic pe această imensă autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și au curs năvalnic spre Balcani. Tentația își trage seva din memoria îmbibată cu amintiri dureroase și îndelungate, începând cu migrațiile devastatoare ale triburilor indo europene din Antichitate și sfârșind cu cele turco mongole din Evul Mediu. Dar să nu ne lăsăm înșelați, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf. Înainta cu iuțeala unui vânt năvalnic. De furia acestui vârtej părea că nu putea scăpa nimeni. Răscolea și înghițea tot ce întâlnea în calea lui. O cumplită spaimă a pus stăpânire pe întreg orașul, retras pe una dintre culmile dealului. Nici nu se putea altfel, privind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
A fost un mod simplu, dar chibzuit, de abordare a vieții și a morții. Așa au putut aceste populații să-și poarte moștenirea în timp până în zilele noastre. Au rămas pe pământurile noastre ca niște pietre peste care a curs, năvalnic, apa războinicilor. Neîntâmpinând nicio rezistență, invazia diverselor triburi belicoase a fost, exceptând unele episoade, pașnică. Supraviețuirea peste milenii a populației bărbătești, care reprezintă și astăzi majoritatea covârșitoare în țara noastră, constituie o probă de netăgăduit (mai ales dacă o vom
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
constituie astfel rezultatul alăturării a cinci asemenea frânturi. În fiecare autor tradus el recunoștea o latură a propriei gândiri și sensibilități: afinitatea cu Mimnerm și Safo se baza pe exaltarea tinereții, pe sentimentul provocat de durată limitată a vieții, pe năvalnica pasiune amoroasă. Din Safo a ales nouăsprezece fragmente. Sunt cele mai numeroase, semn că, dintre toți liricii greci, poeta din Lesbos a fost cea preferată. În italiană versurile autoarei sunt rezultatul contopirii fericite a sensibilității quasimodiene cu a autoarei: în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cărui preaplin îndemna la moarte. În versurile originale, compuse în timp ce lucra și la traduceri, se observă la o privire mai atentă că motivul iubirii și cel al morții se întrepătrund precum în Canturi. Safo quasimodiană simte cum dragostea o cuprinde năvalnic și o domină: Sufletu-mi clatină Eros că vântul / Care-ngenunche pe munte stejarii / Eros iar îmi desface tăria / Dulce-amar șerpuind ... neînvinsul (Sufletu-mi clatină, Eros).497 Că un ecou al următorului pasaj de inspirație safica din cantul Prima iubire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din poezia recanatezului. Pornind de la analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au identificat, fără pretenția de exhaustivitate, motive și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea termenilor recurenți a avut rolul de a verifica și dovedi ascendente ale operei sicilianului în Canturi, ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oamenii aceștia ai muntelui veniți din alte vremi cu fețele brăzdate de urmele timpului și vezi pe chipul lor o liniște interioară, o liniște izvorâtă dintr-o secretă sursă lăuntrică. Credința lor răzbate dinlăuntru În afară și nu i deloc năvalnică, ci atât de firească. Satul fiind Împrăștiat pe văi și dealuri, ei au trăit acolo În singurătatea codrului, dar cu toate acestea au fost Întotdeauna dornici de a comunica. De acolo nu ajungeau În fiecare duminică la biserică, mai ales
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și despre cele din trecut, Înseamnă să fabulăm și să observăm doar idilismul rural. Firește că adolescenților nu li se poate atribui absența unor trăiri când ființa lor vibrează de curente străine de un impuls sexual. Iubirea lor e adesea năvalnică și trufașă dar sunt uneori și trucuri care nu pot fi pătrunse În adâncimile tainice ale firii. Acestea țin Însă de adolescență. Intervenția părinților și a rudelor de multe ori e dură, brutală chiar. Știind cât de greu și au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]