581 matches
-
menit să se înmulțească și să moștenească Pământul. Iar omul a ascultat po- runca Domnului și s-a înmulțit și a moștenit Pământul. Numai că, pe măsura trecerii timpului, și, mai ales, pe măsura înmulțirii oamenilor, acestora li s-a năzărit că Pământul nu le mai ajunge. Astfel, Pămân- tul a ajuns obiect de dispută și de conflicte pe care Creatorul nu le-a avut în vedere. Așa se face că un bun comun a ajuns proprietatea unora, în detrimentul altora. Mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a universului cosmopolit 140, molipsita de toate viciile marelui oraș: "tu aș mordu à toutes leș pommes", observă Maxime despre Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
autoritarist care ne obligă la curbe de sacrificiu și, mai ales, fundal european de criză și conflict -, pot spune că mă ia cu sudori reci. Deocamdată nu-mi rămâne decât să-mi fac cruce și să sper că mi se năzare mie. Nu de alta, dar viața doar ca fapt divers e cam meschină și nu prea merită trăită. 16 mai 2010 În urmă cu câteva luni, distinsul ministru al culturii, Theodor Paleologu, îmi adresa măgulitoarea invitație de a face parte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vreme ca și cum ar conduce un vas, nu o țară. Și, în funcție de interesele căpitanului, unii dintre mateloți sunt puși să spele puntea, alții sunt decorați. După cum îi tună domniei sale. Dacă mai adăugăm și faptul că, din când în când, i se năzare că ar fi atacat de pirați, în speță presa și celelalte partide, vedem în președintele nostru un căpitan blocat în visul său de marinar. Aștept vremea când, obosit după călătoriile sale pe mări și pe țări, va poposi în garsoniera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
unui scriitor care, pentru că se simte prea strâm torat într-o limbă, o depășește și evadează din ea - cu toate cuvintele pe care le conțineă Le siluiește, le smulge din rădăcini, și le însușește, ca să facă tot ce i se năzare, fără nici o considerație pentru ele, nici pentru cititor, pe care îl supune unui de neuitat, unui magnific mar ti riu. Cât poate fi de prost-crescut Saint-Simon! ĂDar nu mai mult decât Viața, căreia îi este, dacă putem îndrăzni să spunem
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Domnul de Genlis, năucit de faptul că o atenție atât de simplă poate fi socotită atât de criminală, l-a întrebat pe Domnul de Sauvigny cum explica Rousseau acest capriciu; Domnul de Sauvigny a răspuns că lui Rousseau i se năzărise că, deși el nu acceptase, cu modestie, decât două sticle, noi am crezut de bună seamă că el a cerut un plocon și că această idee era injurioasă etc. Domnul de Genlis mi-a spus că, de vreme ce eu nu eram
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
are unde să-și plece capul, chiar dacă, troglodit, dispune de o peșteră, sau, împărat, deține o sută de palate aurite. Pentru el, fericirea e un cuvânt fără substrat real în viața pământească. Stafie lipsită de consistență, ea există când se năzare de departe și dispare când te apropii. Dacă numim fericire clipa trăită, nici măcar când o trăim n-o simțim astfel, ci numai după ce a trecut și a devenit ideal pierdut, nălucă strălucitoare, ce se arată când în urma, când înaintea noastră
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sus, dincolo de cadre, dincolo de marginea lumii. Ochii aceia strălucesc ca nenumărate constelații în jurul unui soare din cerul duhovnicesc. Raiul, cum ni-l sugerează, după viziunea mistică, poesia dantcscă, e tărâmul albei lumini divine, pe fondul nesfârșit al căreia se năzăresc luminile individuale ale spiritelor, vibrând în culorile gradate ale focurilor, după vrednicia și după capacitatea de iubire a fiecăruia. Imaginea lui ne-o dau aceste muzee, cu văpăile culorilor lor nobile și pure, în pacea serafică a cărora intri ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 64. 142 Ibidem, p. 66. 143 Sabina Fânaru, op. cit., p. 192; autoarea stabilește asemănări pe baza sonorității cuvântului și în cazul lui Nazarie: "lui Nazarie i se năzare" (p. 190). 144 Eugen Simion, op. cit., p. 163. 145 Mircea Eliade, op. cit., p. 54. 146 Doina Ruști, op. cit., p. 62. 147 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 27. 148 Idem, Memorii (1907-1960), Editura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acest scandal spre a trage turta pe spuza sa este de înțeles. Dar că dl Băsescu și consilierii săi dau declarații din care nu poți înțelege altceva decât că dl Radu Călin Cristea e un somnambul, căruia i s-a năzărit că a fost invitat la o discuție despre posibilitatea de a prelua conducerea TVR, este o porcărie gigantică, aproape de tonajul Biruinței, vasul amiral al înecatei flote românești. Profesionist impecabil și om de caracter, dl Cristea și-a permis „obrăznicia” de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
În loc să accepte că a calculat greșit, dl Breban continuă să creadă că restul lumii - fie ea lumea românească, fie ea lumea occidentală - a fost în eroare. Chiar și incapacitatea de a duce până la capăt crucea pe care i s-a năzărit că o alesese în 1971 este trecută pe lista slăbiciunii celorlalți. Câtă vreme dl Breban nu reclamă merite imaginare, nici un om de bună-cuviință nu-i poate reproșa că, după întoarcere, a tăcut mâlc, rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
prea mult pe gânduri. Pe 26 februarie 1949, la aniversarea lui Zoé, care sărbătorește împlinirea a 18 ani, aceasta are tupeul să vină la Bab să-i ceară permisiunea de a flirta cu André. Fără îndoială, seducătoarei acesteia i se năzărise să ațâțe gelozia lui Thibaud, iubitul ei oficial. Bab, care se simte acum detașată de fostul ei idol, îi acordă bucuroasă această favoare. Însă iată că Thibaud, iubitul lăsat baltă, se hotărăște să-i dea lui Zoé o mică lecție
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a dispărut. Doar bufnița este gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întreb. Mi-au transmis doar să vă zic să vă prezentați imediat afară. Părea urgent. Urgent sau nu, oamenii aceștia nu sunt zdraveni la cap ? Am un spectacol de ținut, nu pot să mai întârzii pentru că nu știu ce li s-a năzărit lor. N-au văzut că sala e plină ? Ce probleme atât de grave să fie, încât nu pot aștepta până mâine- dimineață și trebuie rezolvate la miezul nopții ? Ei, asta-i culmea ! Anunță-i la fel de politicos că, dacă vor să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
douăzeci și doi de ani. Apăream pe coperta unor reviste englezești, pe terenul de tenis, pe un tron, pe veranda casei mele, într-un halat purpuriu. Am organizat petreceri fabuloase - uneori condimentate cu stripteause - la mine acasă ori de câte ori mi se năzărea („Pentru că e joi!“ scria pe o invitație). Am făcut zob un Ferrari închiriat în Southampton, iar patronul mi-a zâmbit (întâmplarea făcea că eram gol pușcă). Am participat la trei orgii destul de exclusiviste. Am apărut în seriale ca Family Ties
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi s-o fi năzărind numai mie? Cu mult drag, Melanica </citation> <citation author=”PAPADIMA Ovidiu ” loc=”București” data =”26.XI.1972”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Primind cu bucurie scrisoarea Dvoastră, Vă comunic că - așa cum am stabilit cu prilejul vizitei cu care m-ați onorat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un occidental, dar eu nu renunț. Ajuns la ghișeu, constat că și fata, casierița, este ușor aghezmuită. Probabil că sărbătoresc ceva acum, duminică seara, la sfârșitul zilei de muncă. Mă îngrozesc de ce se poate întâmpla dacă gardianului înarmat i se năzărește ceva suspect... Mâncăm la Kentucky Fried Chichken (KFC) și mergem mult, obositor, pe Nevski Prospect. E trecut de ora 22.00, dar e lumină ca ziua. Nopțile albe - iată un fenomen care poate acoperi alte „incomodități” din orașul lui Petru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să acrediteze impresia de spontaneitate. Că prozatorul găsea dintr-o dată limbajul adecvat temei, că frazarea cu mâna sigură putuse părea un dat structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l cu coada
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are vreo șase-șapte cărți publicate, nu le mai ține șirul. Nici un tânăr aspirant la gloria deșartă a literaturii nu mai așteaptă înfrigurat o gazetă pe tarabe, el scriindu-și poeziile direct pe saituri și publicându-și cărțile când i se năzare, de cele mai multe ori neinteresându-l deloc, dar deloc, părerea vreunui critic. Văd tineri scriitori aducând dosare de înscriere în USR cu un geamantan de cărți și fără nicio recenzie despre ele. Mă întrebi ipotetic cum aș putea descuraja un tânăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-au dus... Începuse să le spele frecându-le cu infinită atenție. Așa-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când a auzit ușa de la intrare deschizându-se tânguitoare, a crezut că i se năzare. Cine să fie? Au răsunat apoi pași cunoscuți, apropiindu-se: nu se înșela, erau pașii lui Vlad. Cum, Vlad se întoarce, e cu putință o asemenea minune? E drept că toată noaptea se rugase, dar nu se așteptase ca rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-și piardă mințile și să cheme spre ea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a limbii, urmare a unui sarcom; mi-am scos limba și am pipăit-o - nu, nu era umflată, dar nici eu nu mai eram senin și bine dispus. Pe drumul de întoarcere
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să iasă din orice încurcătură și care nu puteau fi păcăliți, binevoitorii ca oglinda cu două fețe, silențioșii care pândeau prada ca vulturii, cei care se puneau de acord cu alții, șarlatanii care erau niște escroci, scandalagiii cărora li se năzărea câte ceva și începeau a face scandal, căciularii cărora nu le plăcea să muncească ci să se căciulească, să cerșească, cartoforii erau cei împătimiți ai jocurilor de noroc și lingușitorii erau cei ca o otravă în suflet. În timp ce se deplasau dintr-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]