585 matches
-
irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva, nu de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare și, cînd mă intorc, am clara senzație că se ascunde de mine cineva. rămân cu uimirea că numele meu îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme” - l-am îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă era vorba de așa ceva, atacatorii trebuiau să fie mai mulți. Așa cum mersese el, făcând mai multe ocolișuri, sigur ar fi dat peste unul dintre ei. Nu, nu putea fi vorba de una ca asta. Pur și simplu i se năzărise lui că aude ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca și să facă cale întoarsă. Ideea cu bandiții încă îi stăruia în minte, așa încât nu o porni de-a dreptul spre tabără ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unguroaică, învârtind în același sens în găleata de cositor o supă de moluște cu miros de adidași sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat-su în fiecare seară, mi-a năzărit într-o după-amiază, furând cu un ochi peste biroul ei, peste cutiile de PC-uri reformate, vrafurile de CD-uri, un haloimăs oriental. Se vede că nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Întrebe nimic fiindcă nu se pricep la politică. - Da’ bine grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna mea o să mă creadă, știe că n-o Înșel, zise Dumitrică a lu’ Îmblânzitu'. - Veta este Învățată cu “politica” mea, așa că nu am probleme, spuse Mărin a lu’ Spânzuratu'. Gata
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit atunci prin minte? Da ce n-aș profita de ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici, de afară. Am apucat-o în brațe și am strîns-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capul din când în când și se admira, părând interesat de faptul că, din pricina soarelui, puloiul lăsa o umbră de toată frumusețea pe unul dintre picioarele sale și pe nisip. Observă datorită umbrei că era ora patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva ca o oază, niște copaci, găleți, fântâni, imaginea fiind foarte tulbure, ca atunci când un copil năstrușnic își distruge cu o piatră propria reflecție din apă, creând cercuri concentrice, nesfârșite, neștiind că odată cu dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-au înregistrat 7 sinucideri, în rândul celor care nu au avut de unde să pună pe masă măcar o pâine de sărbători, putem să-l ascultăm atenți pe Băsescu, vorbind de creștere economică in 2011. Așa i s-o fi năzărit lui, ca efect al clondirului golit aseară, fiindcă altfel nu pot să-mi închipui, că i-ar putea trece măcar prin cap o asemenea idee, când chiar mult hârșita curvă unsă cu toate alifiile, numită în acte SUA, dă din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în sticla de Jack Daniels de aseară. Nu simțea că pacea interioară ar fi fost chiar deplină, dar nu mai putea să întârzie, fiindcă avea o întâlnire urgentă tocmai la Lisabona, cu scârțanul acela de Sarkozy, căruia i s-a năzărit așa, tam-nisam, că în relațiile cu țara noastră, noi exportăm doar loturi omogene de țigani cu bronz natural, calitatea întâia. Nu înțelegea, de ce se supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o lume sensibilă, în calitate de corelat al unei mișcări, în calitate de corproprietate. Toate dificultățile referitoare la inteligența praxisului provin din gândire: din momentul în care în loc de a trăi desfășurarea interioară a corpului organic în tensiunea subiectivă a Corpului original ni s-a năzărit să o reprezentăm. Trebuia atunci înțeles în ce fel o determinare subiectivă poate modifica o stare naturală, în ce fel "sufletul" poate acționa asupra "corpului". Problemă cu atât mai imposibil de soluționat cu cât, în deplasarea sa de la o dimensiune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea să colinde pe unde i se năzărea, pentru fotografiatul la nesfârșit al locurilor exotice, pentru cunoștințele sale generale temeinice despre natură, obținute prin contact direct. Mă nedumerea Însă faptul că pentru tata această ființă fascinantă trecea drept pe jumătate nebună. Astfel de rude au stârnit foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lui Dumnezeu, privește lucrurile în perspectivă! Urmă un nou răstimp de tăcere. Parcă-l vedeam pe căpitanul Jack Tierney cântărind argumentele pro și contra ideii de a-și vinde sufletul lui Satana cu breloc Phi Beta Kappa, căruia i se năzărise să ajungă șef în Los Angeles. Când a spus „OK, Ellis“, am rupt cererea de transfer și m-am întors să mă alătur circului. CAPITOLUL OPTSPREZECE În următoarele zece zile circul se transformă în ditamai farsa, cu câte o tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se înfipse în minte ca un spin întrebarea: unde îl ducea Auta? Dar, iată, i se păru că aude deodată pe cineva cântând. De fapt nu o voce de om, ci parcă niște flaute, dar cu alt sunet. I se năzărea oare, ca și oazele ridicate din nisip pe zare? Totuși, acum auzea deslușit fermecătoarea melodie simplă, ca din flautele de aramă subțire, alcătuindu-se undeva aproape sau departe, din sunete înalte și puține. Cântecul părea legănat și vesel. Apoi părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din lanul de grâu. Strălucea, dar nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici zei, nici oameni. Auta privi încordat. Apoi se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
turnul stătea totuși acolo, dar nu putea fi decât o piatră bine lustruită, cum cădeau atâtea din cer. Sau poate nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Apoi făcu ochii mari. - N-ai murit? îl întrebă cu glas tremurat. Auta ridică din umeri. Căpetenia îl privi cu luare aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meșteșugari foarte buni și au unelte minunate... - Atunci sunt zei! îl întrerupse arcașul. De unde ați venit? Am auzit parcă o voce care mă striga, dar mi s-a părut că tună muntele ca de obicei și de aceea mi se năzare. Dar nu v-am văzut venind din pădure. Cum ați venit aici? - Vrei să-ți spun că am venit din cer? zise Auta râzând. Robii nu umblă prin cer, știi bine. Am venit și noi cum vin oamenii. - Nu pot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-o aducă. - Pare dibaci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-o aducă. - Pare dibaci! zise el. Abia acum Ntombi își veni în fire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceva, poate că nu știu, însă că nu am făcut rău la nimeni, așa că mă întorc în mintea mea. · În drum spre casă întâlnesc un tip. Îmi cade cu tronc, însă îmi văd de drum. Nu mai că mi se năzare să am o ultimă aventură, și anume să trec prin proprietatea acestuia, despre care știu că e foarte întinsă pe o porțiune însemnată de pădure în continent. Și iată că într-o noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu coarne, care-i făcea semne că celălalt, Bruță, cu zguduiala vorbăriei lui, riscă să le răstoarne în cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și ea mai înaripată, de sus, niște vânturi... I se năzărea la un motorist că depozitul de acte al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la sânul lor nu se ivea... Dinamitau putreziții stăvilarul, pe motiv că li se păruse că pârâul aducea cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă îi fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]