1,005 matches
-
în Europa. Umanismul profund al lui M. reiese și din afirmația potrivit căreia nici o creație durabilă, în ordinea spiritualității, nu se poate realiza în cercul individualismului, ci numai prin ridicarea în sfera de interese a omenirii. Raționalist ponderat, el a năzuit către o filosofie practică, nu speculativă, marcându-și influența asupra unei întregi serii de gânditori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. De orientare pozitivistă este și Logica sa, aflată sub influența lui John Stuart Mill. Apărută în
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
despre milioanele de oameni din satele noastre, oameni de care scriitorii noștri s-au apropiat fără Înțelegere În trecut. Inițiativa a venit din partea celor de la Contemporanul. Iar partidul m-a ajutat să ajung la acel filon de aur spre care năzuisem Încă de acum douăzeci de ani. (Ă). Eroii din cartea pe care ați citit-o sunt oameni În carne și oase. După apariția romanului s-au găsit unii care mi-au telefonat (Ă). Vreau să vorbesc puțin. Ceea ce am avut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mialache, Eugen, Titu ș.a. membri ai Partidului clasei muncitoare Împotriva chiaburului Eftimie și a finului său Vasile Cotulbea, fost combatant pe frontul antihitlerist, membru de partid și dânsul, care nu este Însă altceva decât o unealtă a chiaburimii În mijlocul țărănimii năzuind să-și făurească o viață mai bună. (Ă). Problema centrală a nuvelei sale era lupta de clasă la țară, din ce În ce mai violentă, Într-un moment istoric bine precizat. (Ă). Este neîndoielnic că Petru Dumitriu a dorit să evoce În mod realist
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncitoarei de azi, În Flacăra, nr. 8 (112), scrisoare În care tov. Pagu, vorbind oarecum În numele tovarășelor sale de la F.R.B., aduce critici importante nuvelei și se arată În dezacord cu cronica menționată. Articolul de față, pornind de la sesizările tov. Pagu, năzuie să adâncească analiza Anei Roșculeț, să Încerce a limpezi problemele acestei teme arzătoare, de bază, pe care și-a ales-o autorul să Încerce a contribui la această discuție menită a ajuta nu numai talentul În creștere al lui Marin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce. În primul poem, de pildă, cuvintele pe care le adresează secretarul de partid lui Barta, sunt umflate, generale, clișee simple: «Dragul meu, Începi un lucru mare Către care mult ai năzuit. Vei hrăni furnale și uzine; Lucrul tău să urce ca un zbor, Căci partidu-i veșnic lângă tine, Veșnic Îți va sta În ajutor» În La frasinii de la răscruce, cuvântarea pe care o ține președintele gospodăriei colective se scaldă și ea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu intenția pură, izvorâtă din legea morală. Viața bună se obține, așadar, printr-o sforțare necontenită de a face din legea morală resortul și mobilul acțiunii, acea sforțare prin care omul câștigă și menține controlul rațiunii asupra a tot ce năzuiește, decide și întreprinde. Mai mult, pentru Kant viața bună este însăși această sforțare și luptă. Suntem în fața unui motiv central al gândirii sale morale, care va putea fi caracterizat drept o transfigurare a motivului creștin al jertfei, al sacrificiului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
punct de vedere moral”25. Kant mărturisea că, în calitate de ființă speculativă, animată de râvna de a cunoaște cât mai mult, omul poate să accepte resemnat că puterile lui sunt limitate. Atunci când percepe însă clar și puternic glasul rațiunii, el va năzui cu toate puterile sale spre ceea ce oferă adevărata valoare vieții. Iată ce i-a spus Kant, pe atunci în vârstă de 65 de ani, unui scriitor rus, Nicolai Mihailovici Karamsin, care l-a vizitat cu ocazia unei călătorii prin Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
străduiește să o atenueze 57. Este interesant de observat că în această lucrarea demersul lui Noica este demersul standard al susținerii unei interpretări, în confruntare cu alte interpretări, prin argumentarea capacității ei de a restitui acea coerență internă spre care năzuiește orice sistem de gândire. După ce rezumă un număr considerabil de reacții la provocarea lui Jacobi, cum sunt cele ale lui Kuno Fischer, Hermann Cohen, Hans Veihinger, Alois Riehl, Bruno Bauch, Erich Adickes, Noica se întoarce spre textul CRP și al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lume, cea mai completă și mai puțin relativă, va oferi, desigur, cea mai deplină satisfacție nevoii noastre de a înțelege. Dar nu numai atât. Motru era însuflețit în eforturile sale speculative de convingerea că un spirit și o cultură care năzuiesc în aceeași măsura spre adevăr și spre bine nu își vor găsi împlinirea decât atunci când aspirațiile spre perfecționare individuală și solidaritate umană vor fi întemeiate printr-o cunoaștere cu valoare obiectivă. Cunoașterea metafizică ne este neapărat necesară și e de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pot avea loc în numele unei asemenea pretenții, Kant continuă astfel: Dar prin aceasta (prin critica rațiunii pure - n.m. M.F.) eu înțeleg nu o critică a cărților și sistemelor, ci a capacității rațiunii în genere cu privire la toate cunoașterile la care poate năzui independent de orice experiență, prin urmare rezolvarea problemei posibilității sau imposibilității unei metafizici în genere și determinarea atât a izvoarelor, cât și a sferei și limitelor ei, toate acestea însă din principii. Am apucat pe acest drum, singurul care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asemenea cedare! 55. C. Noica, Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant (1936), Humanitas, București, 1995. 56. În măsura în care cercetătorul gândirii trecutului va veni în întâmpinarea acestei cerințe, el va face ca „sistemele de filosofie să apară așa cum năzuiesc ele: ca expresii ale istoriei, valabile dincolo de istorie”. (Op. cit., p. 15.) 57. Cu referire la încercarea întreprinsă de unul dintre cei mai prestigioși cercetători kantieni de a arăta că admiterea existenței lucrului în sine nu este incompatibilă cu ideile centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rând la Kant? În mod sigur, nu exista în climatul intelectual al epocii o operă filosofică mai încărcată de prestigiu care ar fi putut fi invocată, atât ca punct de sprijin, cât și ca fundal contrastant, de către un tânăr care năzuia să impună atenției un sistem de gândire original 2. Încă și mai important mi se pare a fi un alt motiv al menționării insistente a lui Kant în scrierile lui Blaga. Raportându-se la Kant, Blaga va scoate mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al lui Blaga oglindesc, prin urmare, opoziția dintre aspirațiile și opțiunile spiritului universalist și obiectiv, care privilegiază știința, și ale spiritului istorist neoromantic, care valorizează cu deosebire creațiile imaginative cât mai îndrăznețe, cu maximă rezonanță existențială 36. Dacă Immanuel Kant năzuia să facă din filosofie o știință, dacă el îi inspiră și astăzi pe cei ce înțeleg să formuleze și să soluționeze probleme filosofice într-un spirit științific, Blaga în schimb va putea fi recunoscut, tocmai din această perspectivă, drept „filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să îndepărteze asperitățile dintre partidele noastre politice le dorim cât mai dese și cât mai eficace, ca astfel activitatea feminină începută și pe acest teren delicat să fie încununată de tot succesul atât de necesar trezirii conștiințelor către ceea ce se năzuiește: curățenie și morală. Gazeta femeilor, nr. 174-175, din 22 decembrie 1937. 59TC "59" Frontul Feminin 1. Către toate femeile din România! Către toate organizațiunile feminine - politice, profesionale, culturale etc. având ca țintă apărarea intereselor femeii și ridicarea ei politică, civilă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian, centrat pe sondarea literară a psihologiei abisale și năzuind aproximarea sensului existenței umane, într-o originală viziune metafizică. Cartea a impresionat, probabil, (și) prin aspectul ei de „roman polițist” perfect construit. Intriga în sine e, totuși, destul de banală. Autorul a fixat locul acțiunii într-un orășel industrial de munte
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
În poezia La optsprezece ani - publicată în revista Anii de ucenicie a Școlii de literatură și critică „Mihai Eminescu” la sfârșitul anului trecut - urmărind colaborarea unui crez artistic, tânărul poet Florin Mugur, student al școlii, a mărturisit idealul spre care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nouă. Poetul simte a-i lipsi jugul pe grumaz. Vitalismul lui era blestemător la lupta de doborâre, acum misiunea lui e de a cânta construcția pașnică și de a sta de veghe prin cântec împotriva vrăjmașilor ei. Este ceva ce năzuiește M. Beniuc să facă de câtăva vreme, desfășurându-și în noile condiții vocația de poet militant. Poezie a vieții, fără pretenția sterilă a artei pure, lirica lui M. Beniuc era o specie a artei așa cum se și cuvenea, și încă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în care se afla propria sa țară, Germania, observă, exagerând cu bună-știință, că faptele umane vii reprezintă resortul trecutului umanității, că formația, educația și modul de a gândi al omului sunt genetice, de unde și existența unor caractere naționale deosebite. Filosoful năzuiește mereu spre nou, spre alte orizonturi, cercetările sale fiind „ca niște ramuri de arbore, care ar fi fost dintr-o dată silite să dea rod pe timp de furtună”. Trăind sfârșitul unui ev cu metamorfozele gândirii, observând nestatornicia sistemelor politice, precum și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei morale, destinul este scopul ultim către care tind omul și cetatea, idealul la care aspiră și pe care năzuiesc să-l construiască. Orice „Împlinire a destinului” este o etapă, o perspectivă deschisă către „trecerea dincolo de existență”. Destinul nu este Închidere, ci perspectiva deschiderii către transcendent. Acesta este scopul cetății În viața omului. Destinul cetății este determinat de „factorul uman
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relevă mie, ca persoană care gândește asupra ființei și a vieții sale, o dublă realitate: o realitate empirică, cea a lumii fizice, concrete, În care exist, și o realitate metafizică, pe care o gândesc, cea a lumii spiritului, către care năzuiesc continuu și pe care mi-o revelează conștiința mea morală, ca o lume a valorilor supreme și eterne. Această constatare are pentru mine un efect consolator. Ea Îmi compensează angoasa pe care mi-o dă Închiderea existenței mele prin reducerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ea trece prin Pavilionul generalului, suportând cu acest prilej prefaceri importante. Din simbioza între un interpret sui-generis ca Marosin și un autor ca Milionarul s-ar naște probabil creatorul desăvârșit, în stare să pună în practică rețeta ideală spre care năzuiește prozatorul. Cartea de la Metopolis este deci, într-o latură a sa, un metaroman, arătând cum se plănuiește, se face și se citește literatura. Pe alocuri, romancierul își descrie tehnica recurgând la cuvintele altora, uzând deci de cunoscutul joc între text
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
al lui Goga ori căinarea pesimistă a lui Arghezi ori chiar inadecvarea sistematică a lui Blaga. Nutrit cu expresia unor experiențe-limită, de la Pindar, Roman Melodul, San Juan de la Cruz, la Hölderlin, Rilke, Eminescu, folclor ritualic și texte ezoterice, poetul român năzuiește cu obstinație spre țelul său: „Nu se poate ca omul, spune el, aceste mâini, acești prieteni, acești poeți, aceste clopote, acest neam, acești părinți, aceste maici, aceste drumuri, aceste lumini să n-aibă o destinație. Nu se poate ca totul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să cred că de la tine a pornit totul. Eterna nu va îndrăzni să mă înfrunte pe mine, primul ei stăpân. Nu-i așa, Cenușia mea? Plăselele ei păreau să se unească cu mâna mea, iar eu simțeam cum voința sa năzuiește aceeași dorință ca și mine. E împotriva firii să fie scoasă împotriva mea. Înțelegi? Ea înțelege. Nu i-o conveni, dar înțelege și trebuie să se supună. De ce îmi era cunoscut? Băgă mâna în faldurile mantiei sale. Credeam că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]