KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

are Paula! Se observă chiar și aici, în poza de pe televizor; îi stau ca turnate hainele. Într-o casă de toleranță ar fi fost vedetă, și pe ecran ar fi fost, și pe scenă poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă și la noapte... Dă-o naibii de pipiță, bufnește Ovidiu o mai fi și bolnavă... De-acu' tot aia-i rîde Pavel. Aici ce-aveți? se aude vocea arhitectului, urmată de lovitura vîrfului de baston în ușa de vis-à-vis. Poftim?! tresare Sultana. A, da, aici e-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că-n familia mea... În familia ta, spune bărbatul nu numai că n-au fost gemeni, dar nici preocupări mai..., afară de scuturat și de măturat, de ochii vecinelor; copiii i-au crescut bunicii, ceea ce nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu cinci sute, pe care le dai la doctor. Fiecare-și tratează organul cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja a atras atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu-i decît o soluție, Radule spune Runca apăsat, convingător. Te duci înaintea ei cu rucsacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la toți... Am și niște cărți, un cadou de ziua mea, să mi le aduci... Cum? A, cîți ani... Douăzeci și opt. Mulțumesc! Să ai grijă, dai la toți. N-am nevoie, bre, de bani! Cum de ce?! C-așa vreau, de-al naibii! Bine, salut! Să-mi aduci cărțile... Mihai iese din cabină, ia restul de la telefonistă și se îndreaptă spre alimentara de peste drum, bucuros că a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce iese? Trebuie să găsim o soluție. Fă-i vînt în iaz, naibii rîde Pavel. Știi ce, devine el serios o chem eu în magazie și-i dau vreo două... Pe fața lui Ovidiu, ca o umbră, se așterne un fior de greață. Oftează și-și mușcă puternic, pe dinăuntru, buza de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura cu pastile ducă-se naibii de timp! Important e să nu iasă cu scandal. Odată scăpat cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nesupunere. Și care copil, afară de cei tîmpiți, poate fi foarte docil? Odată, nu știu cum, i-am răspuns tatii. Avea iușca de mînat caii în mînă și m-a plesnit... Am mai auzit povestea cu taică-su: un țăran înrăit, avar... Pe naiba! Era cel mai larg la suflet, toți îl iubeam. De Anul Nou, dădea fiecărui copil ce-l ura cîte un leu, un măr și un colac. Celor cu buhaiul, cîte trei lei, iar celor cu doba, cîte cinci. Și banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu gîndi că-s mai..., mai negru decît sînt. Întotdeauna ai avut o impresie proastă despre mine, dar n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă mai înțeleg ceva! M-am hotărît să vin încoace abia cînd am descoperit că ești autorul piesei pentru premiera căreia mi-ai dat invitația. Și n-am venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bună, profesional vorbind, asta te-o fi interesînd, poți apela s-o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să vedeți ce bun e. Săracu' de tine! rîde superior profesorul golind paharul. Pariez că din facultate și pînă acum n-ai mai gustat din ăsta. Așa-i răspunde Lazăr. Prin Valea Brândușelor nu se găsește, dar în facultate ni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vom informa, eu și directorul teatrului, despre tot ce s-a discutat și despre îmbunătățirile propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca ale lui Săveanu și cade premiera, ori se amînă sine die. De unde naiba mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură, biblioteca județeană "Bibliotecarele au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
multă lume -, m-am furișat acolo și am început să mănînc. Tata, făcut de rîs cum s-ar zice, a vrut să mă atingă, dar mătușă-mea, care mă iubea foarte mult, i-a făcut un tărăboi, și, de-al naibii, mi-a dat tot castronul. Evident, rîde încet Mihai astea-s amintiri generale, că primele amintiri, ale oricărui om, sînt legate de existența mamei; seara, mai ales vara, pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să o doară. Stricatul naibii! strigă cu ură de ce nu te-a luat Dracul atunci?!, să nu mai fi stat acum la... în patul iepei ăleia... Înșfacă telefonul și formează numărul de acasă al Paulei, hotărîtă să-l ceară pe Radu, să-i vorbească, imediat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți trist. Mă întreb dacă ești întreg. Și-ați ajuns la vreun răspuns? face Lazăr un gest cu pachetul de cărți pe care, demonstrativ, îl înșiruie înaintea profesorului. Stai naibii! lovește profesorul cu palma în masă, acoperind o parte din cărți. Joci au ba? N-am bani. Cu ce ai! Ba am să joc pe ce am; pe ce avem amîndoi, c-așa-i cinstit precizează Lazăr, simțind cum, dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu știu cum să-ți spun, trebuie să fie nemaipomenită, să nască în bărbat o dragoste... și să-i dea garanția unui cămin fericit, ori, dacă nu, înseamnă, pur și simplu, că bărbatul e tîmpit de-a binelea, vrăjit de babe sau naiba mai știe ce... Și doar fata îmi strigase: "nu te iubesc!" atunci cînd m-am oferit de soț. Ezitam. Cu toată dragostea pentru maică-sa, dragoste ce se micșorase de la o zi la alta, cu toată promisiunea făcută, voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fotocopia declarației, semnată de acest tip, Teofănescu, pe atunci asistent al lui Bujoreanu și prieten al Mariei. Mă gîndesc, tot ca-n romanele citite, s-o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca atunci cînd secretara e pe fir... La naiba! Am prize telefonice peste tot... Trebuie să răscolesc toată casa! Și totuși, cum să-i fi spus Maria, cînd nu-l poate suferi?! Oare?! Mihai nu-i urît, nu-i prost, ceva experiență are... Ce, eu cum de-am cucerit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce cu el, aș da naibii declarația; aș încerca s-o conving altfel pe soacră-mea, că nu eu am dat declarația, aș face o fotocopie cu o semnătură falsă, a altuia, nu a lui Teofănescu, numai s-o ia Teofănescu pe Maria de pe capul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]