1,457 matches
-
vînt. Și Tharmas îl chema pe-Întunecatul Spectru ce căzuse peste maluri Cu răzlețite Mădulare. Spectrul îndurerat se ridicắ, 65 Albastră umbră,-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se va osifica 122 și vei găsi odihnă cînd truda-ți fi-va împlinită. 70 Mergi înainte, pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzut; Că nu cumva din moarte să-nvieze în toată groaznica-i putere. Pune-l în fiare; pe Enitharmon ia-o drept gíngașă răsplată, în timp ce eu Purtat sînt în zadar de o speranță mincinoasă, speranța soră-a deznădejdii". Icnind se nalta grozăvia și stîncile-i solide nainte le împinse 125 Peste șuvoi, pînă ce sub picioarele lui Los o Lume-ntunecată Îngrozitoare se nalta, si Enitharmon se întinse la picioarele lui Los. Se bucură îndurerata umbră; slabă speranța se zări în jurul capului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gíngașă răsplată, în timp ce eu Purtat sînt în zadar de o speranță mincinoasă, speranța soră-a deznădejdii". Icnind se nalta grozăvia și stîncile-i solide nainte le împinse 125 Peste șuvoi, pînă ce sub picioarele lui Los o Lume-ntunecată Îngrozitoare se nalta, si Enitharmon se întinse la picioarele lui Los. Se bucură îndurerata umbră; slabă speranța se zări în jurul capului lui (Tharmas). Tharmas stătu-n fața lui Los, si astfel bubui Glasul lui Tharmas: Acuma totul intra în puterea lui Tharmas. Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi, si o a șasea vîrstă se-ncheié, de groaznică durere. Turbat și-înăbușit de chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Muntelui se odihnește. Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu nemăsurat, și îl lasă Pe al Luminii rece Prinț în lanțuri ale intelectului încătușat printre cuptoare; Însă cuptoarele se-opriră toate și foalele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și ierni și-au fost sfîrșit rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poate aceasta-i noaptea 240 Profeției, si Lúvah cale își deschise de la Enitharmon. Atunci cînd Gîndul e închis în Peșteri iubirea-și arăta-va rădăcina în străfund de Iad". Sfîrșitul Nopții a Cincea VALA Noaptea a Șasea 156 Astfel se nalta Urizen, si sprijinindu-se de sulița își cerceta hrubele. Luatu-și-a zborul prin aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de argint dîndu-și-l jos, cu apă îl umplu și a băut; Însă cînd, setea-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos prin negura fără de margini în veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru Stînci a' lui Urthona se nalta scînteind în jurul Spectrului. Patru fii ai lui Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă și de fier186: își recunoscu aprigii fii. Apoi Urizen se ridicắ pe vînt și merse multe mile Înapoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară, frămîntînd pîinea lui Orc. Orc cîntecul îl asculta, silit fiind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și inspirați prin divină Milă 375 La rîndu-i, el dădu Lucrări lui Los să le-mplinească, Mari, să nimicească Trupul pe care il crea; dar în zadar, căci Los făcea Minuni din truda Zidit-au Golgonooza, Los trudind zidi coloane nalte Și-ngrozitoare Cruguri în cerurile de jos, căci dedesubt 380 Fost-au deschise ceruri noi și-un nou Pămînt dedesubt și înăuntru, Întreit, înăuntrul creierului, înăuntrul inimii, înăuntrul pîntecelor: O Atmosferă Întreita și Sublima, neîntreruptă din lumea lui Urthona, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i le cuprinse-n brațe. Precum atuncea cînd Cutremurul Pămîntului din hruba-i se deșteaptă, urieșeștii-i umeri 130 Se arătă deasupra Muntelui care se năruie, o clipă-n juru-i E Tăcere, apoi uluitoare groază din Centru răbufnește, Înflăcărații cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe din mădularele-i curgea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen război Chiar în fața mea, si pentru fiecare dintre-acestea osîndită-s La Veșnic chin în aste vîlvătăi; căci, deși am putere Să mă ridic în înălțimi, Totuși mă leagă dragostea aicea jos, și niciodată, niciodată 255 Nu voi să mă mai nalt pînă cînd cel pe care îl iubesc nu-i slobozit din lanțu-acesta sumbru". Tharmas răspunse: "Vala, din pricina păcatelor tale pierdut-am cer și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vremi crescînd În bătălia crîncena; și văzu Mielul Domnului și Lumea lui Los 65 Înconjurată de mecanismele-i întunecoase; fiindcă Orc iute crescu-n Mînie, un Șarpe uimitor 242 printre Constelațiile lui Urizen. Coama de foc pe fruntea-i se nalta, roșie aidoma granatului, Dedesubt, pînă la pleoape, șolzi de mărgărint, si apoi aur și argint Amestecate cu rubinul se-întindeau pe fața-i pînă jos 70 La furiosul gît; zvîrcolindu-se, în groaznice dureri de-nmugurire răsucindu-se, Armura cea de șolzi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul lui Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a' Veciei. Au unde l-ai ascuns pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vreme cînd o să fii precum ceva 545 Uitat; cînd cineva de tine va vorbi nu va fi crezut. Cînd omul cu blîndețe în nemurirea să se stinge, Cînd cel ce-i muritor se duce fără urmă într-o cunoaștere mai nalta, ei lucrurile Care-au fost le-aruncă, acestfel cu blîndețe cei Muritori s-or stinge Și-acestfel se vor face nevăzuți celor ce rămîn încă. 550 Asculta. Îți voi spune ce se-întîmplă-n grotele mormîntului. Mielul Domnului rupt-a Valul Tainei, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului zăgazuri. Sînt sfărîmate Porțile; jos pe Pămînt Curg negrele puhoaie; sîngele curge jos neîncetat. Zac regi în ale lor palate înecați. Pastori, turmele lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vremuri ce-or să vină va deveni precum în zile de demult? O, viață-ostenitoare! de ce șed eu aici și nepăsării-mi dau Toate puterile, si nopții morții, cînd nepăsarea și durerea Plutind stau așezate peste întunecatu-mi prag? deși mă nalt, privesc Războiul din mădularele-mi și îl detest, totuși mi-e slabă inima 120 Și capul mi-e neputincios. Și totuși iar mă voi uita spre dimineață. De unde-i răcnetul acesta de Oameni furioși ce unul altuia sîngele-și beau, Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Să sfîșie lucrarea-aceasta, ca pe-un zid ce-i nimicit și o famile ce-i stinsa. Mînie-te, Orc! Mînie-te Tharmas! Urizen nu va mai ține-n frîu mînia". Așa vorbit-a Urizen; își scuturắ omeții de pe umeri și se nalta Parcă pe-o Piramida din ceață-nfiripată, dalbele-i haine răsfirînd 190 Albul că de lină: reînnoit, isi aruncắ bătrîne mantiile-i În vîlvori. Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande-n cerul de la Răsărit Cînd primăvară gureșa vine dansînd din Răsărit, Ahania veni 195 În zboru-i tresăltînd, precum atunci cînd un balon de aer la suprafață Unui lac se nalta, Ahania cu bucurie înălțatu-s-a. Prisosul Bucuriei decît durerea e mai rău; inima ei bătu înalt, sîngele ei Bufni din vasele-i strălucitoare: căzu jos moartă la picioarele lui Urizen Întinsă, un leș cu zîmbetul pe buze: au îngropat-o-ntr-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frumos Ea îl va învăța să se supună și să aștearnă un mormînt de iarnă, Pentru că primăvară să le vadă nălțîndu-se cu înzecita bucurie și dulce încîntare. Astfel bărbatul și femeia trăi-vor viața Veșniciei, 220 Căci Mielul Domnului își Nalta o mireasă și soție Pentru că noi, Copiii lui, să trăim veșnic în Ierusalimul Care acum din cer pogoară, Oraș, si totusi o Femeie, Mamă a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale, Printr-o naștere Spirituală Nouă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína lui, Nu se mai nalta împotriva lui Ierusalim, Nici Împotriva micuților ei; neprihănitul, învinuit în fața Judecătorilor, Cu slavă nemuritoare strălucește; tremurînd, judecătorul sare de pe tronul sau Chipu-ascunzîndu-și în colbul de sub picioarele prizonierului, zicînd: 270 "Frate-al lui Iisus, ce-am făcut? roagă-l pe domnul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiecare reflectîndu-se în cealaltă; ele se cheamă Ale Vietii în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă se nalta, Si Urizen se înalță cu el, mergînd prin vîlvătăi Pe Domnul să-ntîlnească venind la Judecata; însă văpăile-i respinse Tot spre Stîncă; luptatu-s-au zadarnic să Intre-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de nainte o uita-veți; întoarceți-vă, si Iubiți în pace, 365 La locul vostru, locul seminței, nu-n creier sau în inimă. De se unesc Zei împotriva Omului, punîndu-și stăpînirea peste Divinul chip de Om, din ale lor lăcașuri nalte Răsturnați, Din Veșnicele ceruri ale-Închipuirii Omenești, si îngropați într-a Uitării Beznă dedesubt, cu suferințe ne-ncetate, evi peste evi, 370 Întîi în vrăjmășie și război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a din roua cea tăcută? Unde e Domnul Valei? te-ascunzi în crăpături de stîncă? De ce să te ascunzi de Vala, de sufletul care lăsat în părăsire rătăcește?" Ea înceta, si raze-n juru-i străluciră că slavă dimineții, Si se nalta afar' din rîu și își încinse de-aur cingătoarea. 505 Și-acum picioarele-i pășesc pe sînul cel de iarbă al țarinei Printre-ale sale turme, și ochii și-i întoarse spre-ncîntătoarea-i casă Și-n pragul ușii sub copaci văzu jucîndu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]