2,809 matches
-
mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de toamnă, a parfum. Un fel de lavanda fină ce-mi năpădea nările de mă “îmbăta”. Ceasuri întregi ședeam uneori sub pom, întins pe iarbă, și priveam printre crengile pline de rod cerul înstelat. și visam... Era o benefică delectare, o izbutită comuniune cu natura. Când, coapte, gutuile cădeau de pe ram, bunica le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Prozatorului... Eriximah se oferi să-l ajute pe Aristofan, sfătuindu-l să-și țină un timp respirația, ori să facă gargară cu apă, până ce-și revine... Doctorul îi mai recomandase, în final, - (Aristodem era să uite!) să se gâdile pe la nări cu o pană de gâscă și să strănute cât mai tare și cât mai des. Ceea ce autorul de comedii, atât de des pomenit, o fi făcând și azi... Și iată cum începuse să-și expună ideile la nemuritorul Banchet, comicul
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
cu Coryntina, adică fleacuri de-ale voastre, te scarpini în cap, pari că te concentrezi asupra... Mă rog, asupra - găsești tu ceva... Cazi pe gânduri, caști tot mai des, te scobești în nas, da' să nu adormi cu degetul în nară, că vin copiii - Schwartzeneger și Jerome cu aparatu' de filmat și dă rău - înțelegi? Te prefaci preocupată de parcă în sufrager... în sală ar intra cei de la televiziune... Biluțe știi să faci? -Cory, ai înnebunit? -Noa, ce te superi, dragă??}i-
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
cum au fost și cele mai vechi: pensia e mare, iar privilegiile castei, intacte. Treptat, însă, în existența tihnită a protagonistului se insinuează semnul de întrebare al unei enigme. Profilul unui necunoscut cu un "nas subțire ca un cuțit, cu nările aproape străvezii și fremătând în chip ciudat" începe să-i apară în fața ochilor. Singurul care îl vede este Branea. Iar ciudatul personaj mai are și prostul obicei de a-i spune vorbe de neînțeles, coerente totuși, la o analiză amănunțită
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gînd să se audă./ Cuvîntul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele întrupate îngenunchează în fața celor fără trup./ Pe oricare îl arăți vinovat pare a fi prea puțin;/ de jumătate de veac apasă prea multă vină pe umerii noștri./ Și atunci îmi spun
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
din târg târând papucii, ci subțire, cu burta impecabilă, plată, țâțele ca niște mici piramide cu vârful spre orizont, pubisul acoperit de o blăniță neagră, rebelă. Brațele-i, cu care lovea, erau frumos-vânjoase. Alături fratele ei, cu nasul mic și nările umflate pe fața osoasă aducând cu un craniu, perfect prin proporții și prospețime, gol până la brâu, cu pectorali de atlet, lovea metodic, dur... era un rod al închipuirii mele sau într-adevăr ochii-i scăpărau de ură? Îmi închipuiam că
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte. În beznă nopții ne visăm strigoi, dar numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
elementare, dar nu revelații adînci. Tocmai de aceea, sub unghi cultural, Pandrea e un erudit de factură pestriță, cu deschidere cosmopolită în sens bun, mișcîndu-se în patru limbi și invocînd citate savuroase în latină, germană, franceză și engleză. Înzestrat cu nări psihologice, Pandrea simte repede timbrul temperamental al omului din față, încondeindu-l concis, cu cruzime analitică, portretele din volum făcînd deliciul unor pagini în care autorul arată un ochi malițios, sub privirea căruia orice personaj e mușcat de dinții ascuțiți
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
smocking-uri, cu rochii lungi și sandale ce se petrec peste piciorușe goale și nezgribulite, grăbite spre cafeneaua de peste drum de casa de bilete. Zboară dopuri de sticle de șampanie, rochiile își întrepătrund faldurile, fumul gros de trabuc se strecoară spre nările noastre. Aici, lumile se despart. Nu se aude nimic din vuietul deloc departe, din fața intrării principale în teatru. Misterul eleganței, al tradiției și al mondenității rămîne dincoace de garduri, de vremuri, de frig și de ninsoare. O întreagă dezbatere precede
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
posibilitatea să se ajungă la furie. Dacă unui copil îi provoacă ceva anume dezgust, atunci pe fața lui se observă cum buza superioară este ridicată la maximum, buza de jos, și ea ridicată la rândul ei (ieșind puțin în afară), nările sunt ridicate și nasul este încrețit. Fiind vorba clar de o stare negativă referitor la un lucru din experiența curentă a copilului, părintele sau profesorul trebuie să se asigure că dezgustul nu este legat de învățare sau de anumite elemente
Părinți de succes: Inventarul emoțiilor trădate de fața copilului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40610_a_41935]
-
de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui operă se vor inspira Nietzsche, Deussen, Frobenius și Spengler. Toți se desfac din el, chiar dacă îl repudiază la un moment dat, pentru a-l imita însă în privința stilului și a viziunii necomplezente. Să intrăm atunci în
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
a nu sesiza legătură dintre intoleranță BOR față de homosexualitate și icoanele din scoli.Conexiunea dintre cele două subiecte este, evident, originea lor.Amandoua șunt manifestări ale aceluiași dinozaur care mai scoate din cand in cand capul la lumină aruncand pe nări amenințări cu focurile iadului pentru pederaști și nu numai.Ma refer la religia ortodoxă, nu la credință în general.Credinta nu va fi niciodată anacronica.Spun asta și totuși șunt ateu. Revenind, faptul că nimeni nu e capabil să se
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
E doar un chip cioplit infidel Care-ți tocește lucrurile, oarecum în joacă, îți urâțește iubita, bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
carbon numai intuiție sfântă. Poem Și dacă inima noastră întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu e din pricina denivelărilor camarade. 24 sept. 1987 Stam cu întunericul în mine și așteptam salvarea Afară era amnezie orașul imaginar Tubul de oxigen într-o nară sora mea bună moartea și ea accidentată Trăisem o viață pe dos Nu mă gândeam la nimic decât la freziile lui Dumnezeu la brațele lui de miresme Deja se pripășiseră îngeri prin preajmă Dormeau cu mine în mine antum și
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
e memorabilă și că nu știți nu cunoașteți n-aveți nici în clin nici în mânecă cu răposatul și jucați cărți și barbut și beți și petreceți Degeaba vă prefaceți că n-aveți habar pezevenghilor și umblați cu vată în nări și în gură Până nu recunoașteți că mortul există și e al vostru el pute. Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim, popor fără noroc scufundat în somnul
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
în curte la aer, m-am așezat pe o sanie și mă uitam la ta-su care se ocupă de grătar. La un moment dat mă trezesc că îmi pune în brațe platoul cu hălci, mirosul îimi trece rapid din nări în străfundurile matelor, așa că am adaugat instantaneu un topping peste fripturi. Eu am râs, chiar dacă mi-a pierit pofta de mâncare. Dacă mai aveți d-astea, măi ziceți.
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
piese de teatru în română sau în engleză etc.), ori de alte situații de viață cu ecou în sufletul ei...: „Am mai sculptat o poezie,/ dar, ca un puf de păpădie,/ s-a-mprăștiat în patru zări.../ Îi simt și-acum mirosu-n nări.” (spune un Catren). Vasile Mircescu (România, scriitor, poet) vorbește despre sine, în versuri, în modul următor: „Am venit pe lume, mai devreme decât mulți dintre voi. Sunt născut in Ploiești, județul Prahova și aici... voi rămâne!/ Sunt un om normal
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
din bucătărie împreună, fericite că trebuia să împărțim camera în acea noapte cum nu se mai întâmplase de mult. Patul era mare și făcusem focul în această primă seară, în casă. Era plăcut cu focul în sobă duduind. Ne gâdilau nările un miros de văruit proaspăt și lemn. Stătuseră deschise ferestrele până pe seară după ce curățasem însă parfumul acela insinuant persista combinându-se în mod plăcut cu căldura focului. Mobila în cameră era nouă, mi-o lucrase un tâmplar bătrân, prieten al
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
așa, robit de-a pururi, tu nu mai ai ce-i face Și curge-atunci în tine nelămurita pace... Mi-e dor să văd băieșii în zori ieșind din șut Cu lămpile aprinse pe Dealul tot mai mut, Să simt în nări mirosul și freamătul din mină, S-aud cum Casa noastră se umple de lumină, Să fiu iar copilașul învlăstărit de dor Acolo în cămară, la oala cu groștior Și mieunând melodic, așa, precum pisica Să mă întrebe mama, ce faci
MI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373724_a_375053]
-
pe Luciiiiiia, anume pe ea și ea veni cu feșele umede și când intră, Ștefan simți cum o boare ce adunase de pe câmp miros de romaniță și de fân, de albăstrele și soare pătrunde o dată cu ea în odaie, sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
care, plini de semeție, se oglindesc în apa rece și iute a Bistriței. Vântul nebunatic îl împinge până în turla bisericii lui Ștefan cel Mare, iar de acolo bătaia de clopot îl împrăștie, voievodal, peste toată suflarea, desfătând plămânii si dilatând nările deopotrivă... O curățenie, impecabilă, peste tot. Un zâmbet oblic, în colțul gurii, m-a făcut să zic ștrengărește: “Ti fac io pi tini, uăi!” Adicî ti fac io pi tini un oraș ieuropian, vorba lui Gheorghe Ștefan, primarul pe care
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
ar vinde ceasul de aur de la mână, ar putea cumpăra pâine toată viața pentru el și pentru familia lui? Bine ar fi ca mama să nu aibă ochi decât pentru lumina de pe fața propriului său copil, pentru zâmbetu-i inegalabil și nările ei să adulmece cu plăcere maternă parfumul de viață crudă și de viitor frumos! Bunurile bogatului sunt de cele mai multe ori murdare, atât de pătate și îngrețoșate, încât omul nu poate adormi liniștit în așternutul de mătase! Suntem managerii vieților noastre
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
Vasile urmate de dezlegări. Întreaga suflare îngenunchează și își face în continuu semnul sfintei cruci. Dintr-o dată din ungherele întunecate țâșnesc șerpi și șopârle, capre și țapi, lupi și păsări răpitoare de noapte. Un balaur aruncă spre credincioși flăcări pe nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe, cu atât necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cu o mie de forme. cuvintele mi se împletesc șerpi în jurul gâtului cresc odată cu fiecare respirație, cu fiecare gest neterminat, cu fiecare minciună culeasă din gaura pământului, în care toți, laudă nimicul... Ave nimicule! pleci fruntea maestuos și scoți pe nări zgomotul neîmplinirii. orice animal poate face așa. nu mă privești. nu ai cum. te-am aruncat demult în groapa propriilor minciuni. ai săpat prin brațele altor ființe... obosit de atâta lene, adormi. prin cercul veninos al prostiei, te răsucești neliniștit
VENIN DE IUNIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358263_a_359592]