619 matches
-
pur, prin intermediul unui vizionarism diafan-teatral. Apoi felul în care exterioriza muzica a fost la fel de captivant: Barrett era un histrion autist, un spectaculos pentru sine, nu pentru ceilalți. Toate show-urile erau pentru el însuși în primul rând, și nu din narcisism, ci din autism creator sută la sută. Mai rar un asemenea performance generator de artă psihotică prizată cu impact. Syd Barrett era dotat cu un soi de mysterium fascinans, fiindcă era un vrăjitor bolnav. Jim Morrison, regele-șopârlă, voise să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pe Belinda în timp ce ea chicotea, îndesată pe jumătate cu tranchilizante și Dumnezeu mai știe ce, și expresia de pe fața ei era de nedescifrat. Era ceva nesănătos în obsesia Belindei pentru propria persoană; n-ar fi o exagerare să o numesc narcisism. Mă întrebam dacă la asta se gândea și Suki, dacă era speriată pentru Belinda sau chiar pentru ea însăși. Deoarece cineva pentru care lumea exista numai ca o reflectare a propriei persoane ar putea fi capabil de orice în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o bântuiau ritualic și pe care se obstina să le scoată la suprafață (sau mai exact să le interiorizeze dinspre suprafață spre lăuntru, traseul fiind, prin urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nici hiperimperiul, nici hiperconflictul nu vor mai fi tolerabile. Forțe noi, altruiste și universaliste, deja active astăzi, vor prelua puterea mondială sub impulsul irezistibil al necesității ecologice, etice, economice, culturale și politice și se vor răzvrăti împotriva exigențelor supravegherii, a narcisismului și a normelor. Ele vor conduce treptat lumea către un nou echilibru - planetar, de data aceasta - între piață și democrație: hiperdemocrația. Atunci, grație tehnologiilor, instituții mondiale și continentale vor organiza viața colectivă; vor fixa niște limite artefactului de piață, modificărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se întrezărească. Restul e... construcție critică, sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o țesătură a negativității. Adică, nu fac canonul, dar am o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nu mă citesc. Altfel, probabil se mai găsesc câțiva inși care să citească critică literară de dragul ei și asta îți mai poate da senzația sau orgoliul creativității. O vanitate hrănită. Există critici care joacă totul pe un fel de narcisism ca și cum s-ar plasa într-un turn de fildeș seamănă cu acei poeți care spun că scriu, dar nu o fac pentru critici ca și cum cineva (autentic, adică adevărat) ar face-o. Or, critica e pentru oameni, are o funcție socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
există de două ori mai mulți utilizatori care urmăresc frecvent imagini ale altor posesori de cont decât membri care își publică în mod curent propriile fotografii și filmulețe. De unde am putea trage concluzia că Facebook încurajează mai degrabă voyeurismul decât narcisismul. Ce are Facebook și alții n-au Articolul de mai jos se cheamă „Noi, pe Facebook“ și a apărut în noiembrie 2010 în revista FHM.40 Este un articol colectiv, deși a fost publicat sub semnătura lui Cristian Lupșa, unul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
aceasta în mod suav. Evită să fie trufași tocmai pentru că sunt niște scriitori cu lăuntrul bine pus la punct, uman vorbind, ca să zic așa. Știința de a nu fi trufaș e mare lucru mai ales în cazul creatorilor al căror narcisism există cu asupra de măsură la nivel identitar. Întrucât creatorii (de orice natură) sunt grandomani, autogonflați și aproape insuportabili. În cazul de față mi-a fost dat să văd însă exact reversul grandomanilor. Drept care am fost marcată de acești ecleziaști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Florentin Smarandache reproduce într-un volum de 136 de pagini (Dedications to Florentin Smarandache, published by Abaddaba, România, 2002) dedicațiile de pe cărțile care i-au fost dăruite în perioada 1990-2000. În ambele cazuri este vorba de grandomanie și de un narcisism ritualic care amuză, dar și sperie. Asemenea manifestări țin de „cultul personalității“. Totuși, să nu exagerăm. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, Florentin Smarandache este inofensiv. Locuiește departe de noi, în Statele Unite și își imaginează că este un mare scriitor, că a inventat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe care l-ai vomitat altfel decât din tine • dar unde și-au stocat testiculele silabele noastre jupuite“ „blondele își leagănă anusul ca un drogat coada cu toate posibilitățile onirice diforme • sforile vocilor spânzurate de ferestre ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ridica orice poză la măsura de aur a lirei". Poezia sa se îndreaptă către altceva: "Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apoi a reîntregit-o în iluzia de a fi una, literatura a stors-o ca pe o vacă bună de lapte, psihanaliza a recomandat-o ca pe un remediu împotriva disperări de a fi unu. Tulburările psihice, afaziile, ciclotimiile, demențele, narcisismele, paranoile, schizofreniile se trezesc în oglindă. Terapeutul deschide ușa, terapeutul împarte icoana în trei părți simetrice: cel ce este, cel ce se simte a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se opri la timp — șarmant, dar nu se poate să nu fi avut el ceva despre care nouă nu ne-ai spus. Vreun secret care s-o facă pe încrezuta aia de Brianna să-și agite furioasă pompoanele. — Suferea de narcisism? încercă Adriana. Leigh sări și ea imediat să-i țină isonul: — Probleme de erecție? — Plângea mai mult decât tine? — Era un bețiv violent? — Dependent de mămica? — Gândește-te bine, Emmy, o îndemnă Leigh. — Păi, era un lucru care mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al ordinei universale, al armoniei cosmice. Mai sus încă: o neo creare mirabilă a lumii. În această conștiință se scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate fi și benefic, în sensul că, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Din păcate, operația de discreditare a lui Narcis a reușit. Rezultatul? După ce ți-l imaginezi admirîndu-se în apă, topit de dragoste pentru propriul chip, nu-ți mai arde să te uiți în oglindă. Te ferești să nu fii acuzat de narcisism. Subiectivitatea devine un motiv de jenă, iar cunoașterea de sine, recomandată de înțelepții antici, ți se pare o capcană. Ai vrea să renunți să mai afli cine ești, încercînd să fii, cu orice preț, "obiectiv". Eu v-aș propune, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
hari și multe alte ucigașe și seducătoare scenarii. am vrut să te fac și pe tine, femeie iubită, bărbat și am reușit, ai fost brusc puternică ai dominat, ai văzut sânge, speranță, ararat ai ieșit din dorința de siguranță, din narcisism și bine și din maternitate. ai înțeles cum am privit-o eu pe phryne cum m-am înțeles cu cerberii și că am nevoie de armate care se transformă în statui de mari ziduri de tine. libelule de sânge, atlas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lucrări. Vaughan își mobilase apartamentul fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
115 Vremea Crailor 119 Hit Parade De patru ori B 130 Brummell 130 Byron 134 Barbey d’Aurevilly 136 Baudelaire 138 ...et comp. 141 Dandysmul. Mod de Întrebuințare Speculări pe marginea unei doctrine 163 Bărbați În fața oglinzii 167 Narcis narcotizat 167 Narcisismul 170 Egomani și egolatri 172 O identitate În criză 175 Diferit 178 Singular și singur 181 Revoltații 183 Viața, o operă de artă 188 Modilogi și modilogii 191 Croitorul răscroit 197 Moda sistemului 199 Animale de stofă 202 Cravate, mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine Însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, șarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocație. Așadar? Infracțiunetc "Infracțiune" Dacă simpla enumerare a acestor accepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lase interpretat, de pildă, unul dintre cele mai cunoscute gesturi, când taie fără milă frumoasa coadă a câinelui cumpărat cu 7000 de drahme, lăsându-i muți de uimire pe atenieni? Dorință de a sfida, cruzime absurdă, un gest pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]