971 matches
-
pe canavaua unei structuri de tragedie, Lovinescu compune în fapt un "hibrid" în care înlocuiește "dialogul frânt", abia șoptit (admirat la dramaturgul norvegian), cu pledoaria emfatic-grandilocventă, și atribuie fatalității o motivație mai mult biologică decât literară, în linia detestatului teatru naturalist. Dacă autorul nu ar fi ținut morțiș la ideea de tragic, De peste prag putea deveni o foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic al piesei sare în ochi chiar din textele de escortă (didascaliile), extrem de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă a teatrului naturalist (motivul bolii psihice, determinismul biologic, instinctualitatea), autorul a vrut să scoată în relief mai curând drama lipsei de comunicare, a dialogului fatalmente ratat dintre bărbat și femeie problemă analizată pe larg în toată literatura sa, ca o adevărată obsesie, și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mi-a fost concepția inițială și din ea nu schimb nimic"141. Așadar, în "concepția inițială" a junelui Lovinescu, amestecul de comic și tragic ar caracteriza literatura capabilă să surprindă viața așa cum e, ca în "eterna melodramă" sau în scrierile "naturaliste" ale lui Zola (considerat un "meticulos colector de amănunte" și "un mare poet, cu o viziune energică, simbolică, grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român prin observațiile privind tragismul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vezi argumentația din întregul capitol, idem, p. 139). 197 Idem, p. 135. După ce identifică o compatibilitate între instinctualitate și justiție, între lumea sângelui și lumea valorilor, interpreta sesizează "alterarea temei împrumutate de la Wedekind" prin "filtrul tragediei grecești". Astfel, "o colecție naturalistă de personaje supuse instinctelor și plăcerii se alcătuiește în mod paradoxal ca o comunitate morală". Și, mai apoi, "ceea ce ar fi trebuit să fie o intersecție de destine individuale orientate de o fatalitate sangvină se dovedește a fi mai degrabă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
este de exemplu La modification de Michel Butor. În ce constă diferența între romanele scrise la persoana întîi și cele scrise la persoana a treia? Să analizăm un exemplu la care vom reveni mai pe larg în Capitolul 2: opera naturalistului olandez Louis Couperus Of Old People, la începutul căreia o femeie, Ottilie, aude vocea fostului ei soț, Steyn. a) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul. În această propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
personaj pare să fie romanul naturalistic, din moment ce el pretinde a descrie influența mediului asupra oamenilor. Locuința unei persoane este legată de caracterul, posibilitățile și stilul său de viață. În acest sens, Portretul artistului la tinerețe poate fi privit ca roman naturalist. Stephen Dedalus este fără îndoială un produs al unor împrejurări strîmtorate. Hrana sa sărăcăcioasă, scărpinatul său permanent din cauza păduchilor, mutările constante ale familiei sale în cartiere din ce în ce mai sărace, toate sînt în concordanță cu spațiul în care trăiește. Poziția spațială în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
opozant atunci cînd Lot ajunge să-și înțeleagă predispoziția emoțională și cînd țelurile lui încep să intre în conflict cu cele ale bătrînilor. Se mai întîmplă ca puterea să rezide în doi actanți, unul pozitiv și unul negativ. În romanele naturaliste, observăm adesea opoziția dintre o putere a voinței personale și o structură socială sau o formă de ereditate. Este probabil ca analiza amplă a unei serii de romane naturaliste să ne ofere ca rezultat caracteristic opoziția a două puteri ca
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rezide în doi actanți, unul pozitiv și unul negativ. În romanele naturaliste, observăm adesea opoziția dintre o putere a voinței personale și o structură socială sau o formă de ereditate. Este probabil ca analiza amplă a unei serii de romane naturaliste să ne ofere ca rezultat caracteristic opoziția a două puteri ca formă de intermediere a fabulei între subiectiv și obiectiv, între una orientată către individ și una orientată către lumea exterioară. Competența În afară de opoziții există și alte principii pentru particularizarea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Al treilea fragment (Pl. 56/8) s-a păstrat întreg, cu înălțimea de 4,2 cm. Baza este ușor concavă și are diametrul de 3 cm. Și această piesă, de asemenea, este străbătută de o serie de perforații transversale. Reprezentări naturaliste În cadrul acestei grupe se încadrează un singur fragment, reprezentând partea distală a unui falus, modelat într-o manieră realistă, fiind realizat dintr-o pastă de bună calitate, arsă la roșu (Pl. 56/9). Vase suport de tip „horă” Am ales
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului al V-lea ar constitui atunci "momentul de maturitate îngrijorătoare", preludiu la facsimilul naturalist alexandrin, cromolitografia păgână (împotriva căreia va reacționa Plotin, în secolul al II-lea d. Ch., printr-un soi de întoarcere la un arhaism epurat, reînnodând oarecum contactul cu lumea de dincolo, dar sub o formă intelectualizată, spiritualizată, debarasată de încărcătura
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce prestidigitator moare". Malițiozitate a observației, realism animalier, vervă și cotidianitate neceremonioasă: descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri, cu șuvițele crețe pe frunte, sprâncenele groase și negre și cerceii lor. Roma a împins foarte departe individualizarea trăsăturilor, mult mai departe decât Grecia. Dar ceea ce nouă ni se pare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de animale, nici în decorațiunile egiptene, pline de bărci și papirusuri. Aproape deloc în ceramica greacă, în afară câtorva sugestii abstracte sau aluzive. Locurile sunt subordonate miturilor sau necesităților acțiunii dramatice, pe scena de teatru. Plastica romană a fost mai "naturalistă", cu naturile moarte, grădinile și peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate în operele lor de referință. Ovidiu și Vergiliu permit înfățișarea, dar ceea ce spun ei fixează limitele și conținuturile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ceea ce se decide să nu fie arătat. Iar alegerea aceasta nu este tematizată, în informația televizuală chiar mai puțin decât în scris. Autoritatea realului imediat favorizează, în concluzie, escamotarea medierilor (deopotrivă tehnice, psihologice, ideologice, politice etc.) și acreditează o minciună naturalistă: vederea fără privire sau scena fără punere în scenă. Transmisia în timp real legitimează și mai mult trecerea de la "așa s-a întâmplat" la "exact așa s-a întâmplat". Faptul că vedem lucrurile în timp ce se petrec ne dă sentimentul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al pozitivării științelor sociale, încât acestea să atingă statutul epistemologic al unor științe precum fizica ori matematica, pare să fie capcana în care a căzut ideologia, încă din zorii nașterii conceptului. Mitului pozitivării științelor sociale, care se fundamentează pe premisa naturalistă că acestea nu pot fi cu adevărat "științifice" decât în măsura în care adoptă metodologia și cadrele de investigare proprii științelor naturale, îi este contrapus, tot din interiorul concepției obiectiviste, un alt mit, cel "al contextului". Situat pe pozițiile raționalismului critic, care își
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de impedimentele de natură socială, instituțională sau politică și pe recunoașterea, cel puțin în cazul științelor naturii, a caracterului imparțial pe care îl deține experiența, cea care poate juca, în acest cadru, rolul unui arbitru public. Plecând de la denunțarea înțelegerii naturaliste a obiectivității și trecând prin critica relativismului, Popper ajunge astfel, într-o a doua etapă, la definirea obiectivității științifice: "(...) putem spune că ceea ce numim "obiectivitate științifică" nu este un produs al imparțialității omului de știință individual, ci un produs al
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Charles Dickens „David Copperfield”, „Oliver Twist”, „Marile Speranțe”; Lev Tolstoi „Cazacii”, „Război și pace”, „Anna Karenina”; Feodor Mihailovici Dostoievski „Idiotul”, „Frații Karamazov”, „Demonii”; Anton Pavlovici Cehov „Unchiul Vania”, „Trei surori”, „Livada cu vișini”; Henrik Ibsen „Stâlpii societății”, „Nora”, „Strigoii”; o naturaliști Émile Zola - „Romanul experimental”, „Neamul Rougon Macquart”; Maxim Gorki „Azilul de noapte”, „Copii soarelui”; Thomas Mann „Casa Buddenbrock”, „Muntele vrăjit”, „Tristan”; o în arta plastică s-au remarcat: Camille Corot - „Portul la Rochelle”, „Lacul”, „Femeia cu perlă”; Gustave Coubert - „Atelierul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința de a reduce limba la limbaj, iar pe acesta la capacitatea omului de a produce sunete. Este vorba de orientarea naturalistă care s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Începuturile acestei orientări duc la August Schleicher care, fără să-l cunoască pe Darwin, formulează în 1860 principiul originii naturale a limbajului uman. „Limbajul, spunea el, este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiziologic și psihologic pentru producerea limbii și mai ales pentru preluarea în baza lor de articulație a unei limbi superioare. Tendința de a reduce limba la limbaj, iar pe acesta la capacitatea omului de a produce sunete ține de orientarea naturalistă în perceperea istoriei limbii, orientare datorată izolării ca origine a limbilor indoeuropene de procesul glotogenezei globale. Curiozitatea de a descoperi începuturile izolate ale limbilor i.-e. s-a soldat cu multiple supoziții despre care am scris mai sus sub titlul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la cunoașterea structurii funcționale a organismului uman. De exemplu, Bernardino Telesio, în voluminoasa De rerum natura (1508), promovează o direcție empiric-pozitivistă și, ca și Hippocrat, susține menținerea sănătății integrale a omului prin cumpătare. Omenia, pe care o glorifică acest filosof naturalist, este caracteristică medicilor și poartă imaginea carității, prin care omul poate deveni sublim, atribut subliniat de Telesio. Umanismul medical medieval cunoaște în Renaștere o resuscitare. Se promovează politica de sănătate. William Perry pune accent pe igienizare; Sf. Francisc din Sales
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii limfatici (1655); Malpighi descrie capilarele (1661) și după patru ani descoperă globulele roșii. De Graaf descoperă foliculul ovarian (1673); după un an, naturalistul optician, Nicolaus Hartsoecker izolează spermatozoidul; în 1673 Leeuwenhoek descrie globulele roșii la om, și în 1683 descrie microbii; J. B. Denis realizează prima transfuzie reușită, de la un miel la om (1667), dar altele s-au terminat cu decese și în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înlesni cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de teoria epigenetică, evoluționistă, cu accent pe transformările embrionare ale oului fecundat, a lui Buffon, de „iritabilitatea fibrelor“ a lui Glisson, de doctrina hilozoistă (hilos = materie în limba greacă și zoist, prin extrapolare = viață) a sensibilității universale susținută de matematicianul naturalist și filosof, Pierre Louis Maupertuis (1698 - 1759). Acesta consideră că materia este vitalizată, activă și gânditoare, cum credea și filosoful Spinoza (1632 - 1677) care identifică substanța „absolut infinită“ cu natura și aceasta cu Dumnezeu. Când Diderot se apropie de „cosmogonia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim / 220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului / 226 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic / 229 Capitolul IV Trecerea spre modernitate / 237 1. Un teatru abstract / 240 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă / 240 1.2. Simboliștii sau visul la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea face ca teatrul Vechiului Regim să treacă în lumea modernă. Este deschis drumul pentru drama romantică, care se angajează cu hotărâre pe el, păstrând majoritatea principiilor dramei burgheze, părăsind totuși un imperativ important, acela al realismului, pe care teatrul naturalist se va grăbi să-l reinstaleze. 1. Lope de Vega și precursorii dramei La începutul secolului al XVII-lea, în Europa, în epoca barocă, cu câteva decenii înainte ca în Franța să se fi impus clasicismul, unii partizani ai neregularității
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu cea mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul teatrului german, atât prin piesele pe care le-a produs, cât și prin Dramaturgia de la Hamburg, ce constituie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]