571 matches
-
Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte noi - Belsen, von Rundstedt... 39 Bandiții Mașina goni de-a lungul malului unei lagune plină de petrol, pe lîngă carcasa ruginită a unui torpilor naufragiat. Înghesuit Între Basie și francezul cu barbă, pe banca din spate, Jim urmărea stropii aruncați de roțile Buickului. Curcubeele lugrube deschise ca niște cozi de păun, transformau Îndepărtatele blocuri de birouri ale Shanghai-ului În turnuri ale unui oraș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația de singurătate absolută mă pornește, toamna, într-acolo, asemenea naufragiatului agățat de o scândură, și care nu mai are, pentru moment, nici o altă dorință decât aceea de a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi în țara lor pe marinarii străini naufragiați cu un an în urmă în Kishū. Străinii de adineauri erau marinarii naufragiați, iar vasul purtând pecetea shōgunului avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și ziua următoare se întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești. Respectul față de cei morți face parte integrantă din fluxul sentimentelor omenești, bine armonizate. Numai naufragiații credinței și cei ce-și împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată acest respect, iar cultul morților va fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu privirea / Formele-ți rotunde / CA un cerșetor / O bucată rumenă / De pâine.“ (Mângâiere) „Și mă reped / Să mă-nfrupt / Din frumusețile tale / CA un vultur / Asupra prăzii sale.“ (Rapiditate) „Și când / Ne-am împăcat/ M-am bucurat / CA un naufragiat / Ce ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acosta în primul port, dar se pare că furtuna le deviase traiectoria. Așteptau să fie găsită o soluție. Părea imposibil ca tehnica modernă să nu îi ajute în nici un fel și să fie astfel puși în situația să se declare naufragiați. Stăteau cât era ziua de lungă cu privirile ațintite spre linia orizontului în speranța că vor vedea ceva prinzând o formă reală. De fiecare dată imaginația le juca feste și rămâneau în aceeași mare în care parcă se învârteau într-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tulbură masca asumată de Călugăr. Dincolo de ea, se întrevede chipul desfigurat de pasiune al unui erou byronian. Dragostea este, în acest colț de Pacific invadat de istorie, destinată să se împletească cu lacrimile și cu gustul de cenușă al morții. Naufragiată ca și Corto, Pandora este unită de locotentul Slütter prin puntea unei iubiri fără speranță. Războiul nu lasă loc vieții, iar datoria de militar (chiar și în deghizament de pirat) îl conduce pe ofițer către moarte. Slütter este sacrificat, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a lui Hugo Pratt din Corto Maltese, scena pe care se joacă una dintre tragediile secolului XX. Simbolic, în toate ocaziile în care Corto pășește pe tărâmul Asiei, mai aproape sau mai departe de Pacificul din care se ridică ca naufragiat, el este înghițit de istoria ce își scrie paginile prin câmpuri de bătălie, sânge și absurd. Pentru Corto, Asia nu este misterul delicat al poeziei extrem-orientale sau caligrafia stampelor japoneze, ci această însumare de instantanee dominate de moarte și devastare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
amar al ambiguității morale. Războiul submarin, atât de implacabil și de invizibil în cruzimea lui, capătă un chip atunci când submersibilul german alege să salveze pe cei scufundați de el. Paradoxul face parte din absurdul războiului - atacați de un avion american, naufragiații englezi sunt puși la adăpost de către locotenentul german, cu prețul vieții sale. Mii de kilometri mai departe, sub soarele Somaliei din care se ivește și Cush, ofițerul englez rănit descoperă altruismul „imbecil” al camaradului inamic italian. În fața războinicilor dankali, italianul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Iată deșertul din țara Dankali și iată umbra lui Cush și a îngerului căzut Shamael. Și iată-l și pe Corto, el însuși închis în acest tărâm de nisip și de foc ca într-o sticlă aruncată pe ocean de naufragiați. Gura i se deschide, dar vocea nu i se mai aude. Pe cer sunt înscrise, cu litere de flăcări, suratele pe care Cush le recită, înainte de fiecare bătălie în care se aruncă. Și iată-l și pe Shamael cum convoacă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce și se îndreaptă spre apartamentul lor cu senzația că se află pe un vapor naufragiat. Aide face plajă în curtea lor din centrul orașului. E mijlocul lui octombrie și ea mai face încă plajă. În curând vor fi din nou alegeri. Al patrulea rând de alegeri după Marea Revoluție Mondială când s-a rupt Cortina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâncare. Eu iubesc spitalul, noaptea, Angela, pentru mine are farmecul ascuns al unei femei nemachiate, al unei subsuori în întuneric. Italia, în schimb, părea speriată, mergea aproape sprijinindu-se de perete, cu prosopul cu stele marine în jurul ei, ca o naufragiată. Am rămas singuri câteva clipe. — De ce nu mi-ai spus că ești însărcinată? — Nu știam. Își strângea prosopul în jurul taliei, îi tremura vocea. — Nu vreau să rămân aici, sunt toată murdară. — O să cer să ți se dea ceva. Sosi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în vacanță — e sărbătoare — nu la înmormântare, spuse Adriana care abia articula cuvintele. “Vacanța” era mult mai puțin festivă decât ultimul praznic la care fusese ea — să nu mai zicem că mâncarea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reflecțiile sale. XXXI Furtuna din sufletul lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta cu mine, cu autorul acestei narațiuni. În acea perioadă, Augusto citise un eseu de-al meu în care, deși doar în treacăt, vorbeam despre sinucidere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceas. Două ceasuri. Încetul cu Încetul, cheiul se goli. Unde s-o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea. M-am Întors pe chei. Era pustiu. Atunci m-am hotărât să mă Îndrept spre singurul loc a cărui adresă o cunoștea prințesa și unde, odată calmată, putea să mă găsească: locuința mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
considerau făcuți pentru acte de eroism. Orice lucru care forța o navă cosmică să se aventureze într-o lume străină putea să-i trateze pe ei, de pe Nostromo, cu aceeași inconștiență. Nu că ar fi avut vreo dovadă că acest naufragiat ar fi fost forțat să asolizeze, dar, fiind în felul lui într-un univers neiertător. Parker înclina spre pesimism. Brett, mai prozaic, judeca în termeni de sa Iar întârziat. ― Vom merge acolo. Este singurul lucru pe care-l putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trecut prin cap, tot sângele rece, toată detașarea lor științifică dispărură ca prin farmec. Era o astronavă. Relativ intactă, radical străină în privința concepției. Nu aducea nici cu cele mai trăsnite extrapolări de care ar fi fost în stare. Liniile navei naufragiate erau vizibile dar nefirești, dând ansamblului o tulburătoare diformitate. Masa impozantă, halucinantă, sfida împrejurimile. După cum zăcea pe stânci, trebuie să fi aterizat ca Nostromo, pe burtă. Forma ei aducea în general cu un imens "U" metalic, cele două brațe fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-o mînă deasupra apei manuscrisul epopeii care avea să-l facă celebru. Nu s-ar putea o concluzie mai tristă decît aceea că Fata Morgana (sau Hiperboreea) e o iluzie necesară. Pronunțîndu-i numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului. Lionel mai face un pas până în mijlocul camerei și se oprește. Își stoarce poalele hainei pe covorul persan achiziționat de domnul notar la falimentul firmei Tapis d’Ispahan. — Am intrat numai ca să-ți fac mizerie. O meriți. Lionel își scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]