2,024 matches
-
de Wehrmacht și soldații SS. Aceste bordeluri au fost, în general, creații noi, dar în Occident au fost uneori înființate cu ajutorul bordelurilor existente. Până în 1942, erau în jur de 500 de bordeluri militare de acest tip în Europa ocupată de naziști. De multe ori funcționau în hoteluri confiscate și păzite de Wehrmacht, aceste facilități erau folosite pentru a servi soldați care călătoresc și a celor care se retrag de pe front, conform unui autor evreu. Se estimează că, împreună cu cele din bordelurile
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
aceeași zi: au petrecut o săptămână la Bran, apoi au pornit într-un voiaj prin Europa. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldații români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuțiile naziștilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea orașului Brașov. Înființează lângă Castel, Spitalul „Inima Reginei”, în onoarea reginei Maria. În primăvara lui 1938 Austria
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea orașului Brașov. Înființează lângă Castel, Spitalul „Inima Reginei”, în onoarea reginei Maria. În primăvara lui 1938 Austria este anexată Reich-ului german, iar noua situație politică, cu naziștii la putere, a complicat mult viața familiei. Descendența princiară a acesteia și a soțului a atras atenția noilor autorități, castelul fiind percheziționat de mai multe ori, iar cei doi, urmăriți pentru a preveni eventualele comploturi dinastice împotriva noii puteri. În
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
presa americană, dar ambele au fost negate oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la capăt. După seria de bombardamente strategice asupra orașelor britanice din septembrie 1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde o atenție tot mai mare atacului împotriva Uniunii Sovietice, iar "Seelöwe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
trebuia să fie folosită cel mai probabil ca [[scalv]]i industriali în diferite regiuni ale "[[Reich]]ului". Deși ar fi fost de așteptat ca deportații britanici să fie tratați cu mai puțină brutalitate decât scalvii din [[Europa Răsăriteană]] (pe care naziștii în considera [[Untermensch|suboameni]], potriviți doar pentru muncă sau moarte), condițiile de muncă și viață ar fi fost foarte aspre. Unul dintre responsabilii [[Ministerul Reichului pentru Teritoriile Răsăritene Ocupate|Ministerului Reichului pentru Teritoriile Răsăritene Ocupate]], [[Otto Bräutigam]], a susținut că
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Vest, în 15 octombrie 1959. Bandera este o figură contestată și respectată, în egală măsură, în Ucraina zilelor noastre, datorită cooperării active, bine documentate, cu Germania Nazistă în perioada 1939-1941. În septembrie 1941, Bandera a fost arestat și închis de naziști. În septembrie 1944, el a fost eliberat. Atitudinea ucrainenilor față de Bandera a variat de la una apologetică la condamnarea cea mai aspră. În 22 ianuarie 2010, președintele Ucrainei, Victor Iușcenko, l-a decorat post mortem pe Bandera cu titlul de Erou
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
de lux (bunkerul) În 1943, Bandera a fost întrebat de ofițeri naziști despre atitudinea pe care o adoptă liderul ucrainean față de sprijinirea lui Adolf Hitler. Există o mărturie neverificată care afirmă că Bandera ar fi răspuns că ”... este evident că naziștii urmau să piardă războiul și ucrainenii nu ar fi avut nimic de câștigat dacă s-ar fi alăturat lor” . În aprilie 1944, Bandera și adjunctul lui, Iaroslav Stețko, au fost chemați la discuții cu oficialii RSHA pentru stabilirea unor planuri
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
permite să îndepărtăm evreii și să protejăm populația” . Manifeste tipărite în numele lui Bandera chemau la distrugerea „moscoviților”, polonezilor, ungurilor și evreilor. Membrii OUN-B au luat parte la acțiunile antievreiești în perioada 1941 - 1943, perioadă în care Bandera a cooperat cu naziștii. Serviciile de spionaj germane ajungeau, în 1942, la concluzia că soarta evreilor le este indiferentă naționaliștilor ucraineni, ei fiind dispuși să îi ucidă sau să-i salveze, funcție de cât de folositor era acest fapt cauzei proprii . Conform acestui raport, existau
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
inginerie. Rechemat din Statele Unite după ce fratele său a renunțat la drepturile succesoriale la tron, s-a implicat în industria germană de avioane însă Hitler i-a interzis să ia parte la activități militare germane. Louis Ferdinand s-a disociat de naziști după aceasta. El nu a fost implicat în atentatul din 20 iulie împotriva lui Hitler în 1944, dar a fost interogat de Gestapo imediat după atentat. S-a căsătorit cu Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei în 1938 în cadrul unei
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
iar scriitoarea rămâne o prietenă apropiată a lui Kafka, în ultimii ani de viață ai acestuia. Milena Jesenská este prima traducătoare cehă a unor opere precum "Metamorfoza", "Verdictul" sau "Contemplare". Suspectată de unele idei comuniste, ea va fi închisă de naziști într-un lagăr de concentrare, unde va muri în 1944. În 1920, problemele de sănătate continuă. O febră persistentă îl determină pe Kafka să petreacă câteva luni de odihnă (aprilie-iunie) în orașul sud-tirolez Merano, însă efectele acestui concediu asupra sănătății
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sau Mircea Ivănescu, dar începând abia cu anii 60. În Germania Nazistă, publicarea operelor lui Kafka este mai dificilă, datorită segregării forțate a culturilor germane și evreiești. O "Asociație Culturală a Evreilor" ("Jüdischer Kulturbund") este înființată în 1933 cu consimțământul naziștilor, scopul lor fiind de a concentra toate impulsurile artistice ale evreilor departe de fibra ariană. Autorilor evrei nu le este permis să publice în afara "Kulturbund"-ului. Max Brod i se adresează lui Salman Schocken, patronul unei edituri din cadrul acestei asociații
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
patronul unei edituri din cadrul acestei asociații, dar nu reușește să editeze decât o antologie intitulată " În fața legii" în 1934. La sfârșitul anilor 30, Franz Kafka este interzis cu totul, atât în Germania cât și în Cehia (odată cu ocuparea acesteia de către naziști, 1939), fiind inclus, alături de scriitori precum Bertolt Brecht, Hermann Broch, Thomas Mann, Gustav Meyrink sau Stefan Zweig, în infamanta "Listă a scrierilor dăunătoare și indezirabile" ("Liste des schädlichen und unerwünschten Schrifttums"). În 1939, Max Brod emigrează în Palestina, transportând în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
unul din primii traducători în limba cehă ai operelor kafkiene, îl numește « un gigant pentru care zece premii Nobel ar fi prea puține », insistând că departamentul de studii germane de la Universitatea din Praga trebuie să-i analizeze lucrările. Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a lui Kafka va fi captată de noi centri de recepție în Franța, Marea Britanie, Statele Unite și America Latină (în special Argentina). Suprarealistul André Breton îl include în 1940 pe Kafka în "Antologia umorului negru" ("Anthologie de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Gregor Samsa) populează frecvent proza lui Kafka. De o atenție sporită se bucură și spațiile lipsite de aer, îmbâcsite, cum este podul unde se desfășoară primul interogatoriu al lui Josef K. Conform lui Gilman, în "Metamorfoza", scriitorul anticipează modul cum naziștii i-au etichetat pe evrei: « paraziți ai umanității » ("Ungeziefer der Menschheit"). De asemenea, un alt episod important din istoria antisemitismului, Afacerea Dreyfus, a inspirat probabil opere precum "Colonia penitenciară" sau "Procesul". Insula descrisă în "Colonia penitenciară" ar putea fi chiar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
război concertele au fost reluate cu ajutor financiar din partea orașului München, având ca director artistic pe compozitorul Hans Pfitzner, și mai apoi pe brucknerianul Siegmund von Hausegger. În 1928 orchestra își schimbă numele la varianta actuală: "Münchner Philharmoniker". După victoria naziștilor în 1933, talentatul Oswald Kabasta se rătăcește sub tutelajul regimului lui Adolf Hitler. După al doi-lea război mondial orchestra a avut din nou probleme financiare, sala de concerte fiind distrusă complet. Adminstația americană l-a numit pe Hans Rosbaud
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
să aleagă între dragostea sa pentru o femeie și ajutarea ei și a soțului ei, lider al Rezistenței cehe, să scape din orașul Casablanca, care făcea parte din Marocul controlat de Regimul de la Vichy, pentru a-și continua lupta împotriva naziștilor. „"Casablanca"” este considerat unul dintre cele mai bune filme ale secolului XX. Deși era un film din „lista A”, cu actori consacrați și scenariști de primă mână (Julius J. Epstein, Philip G. Epstein și Howard Koch), nimeni nu se aștepta
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
la clubul lui Rick în acea noapte. Cu toate acestea, înainte ca schimbul să aibă loc, Ugarte este arestat de poliția locală, comandată de căpitanul Louis Renault (Claude Rains), un ofițer corupt al Regimului de la Vichy, care îi ajuta pe naziști. Renault și naziștii nu știu însă că Ugarte lăsase scrisorile, spre păstrare, lui Rick, deoarece: „"cumva, doar fiindcă mă disprețuiești, ești singurul în care pot avea încredere"”. Ugarte moare pe când se afla în custodia poliției fără să dezvăluie faptul că
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
Rick în acea noapte. Cu toate acestea, înainte ca schimbul să aibă loc, Ugarte este arestat de poliția locală, comandată de căpitanul Louis Renault (Claude Rains), un ofițer corupt al Regimului de la Vichy, care îi ajuta pe naziști. Renault și naziștii nu știu însă că Ugarte lăsase scrisorile, spre păstrare, lui Rick, deoarece: „"cumva, doar fiindcă mă disprețuiești, ești singurul în care pot avea încredere"”. Ugarte moare pe când se afla în custodia poliției fără să dezvăluie faptul că a încredințat scrisorile
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
a ascultat ordinul de a nu mai cânta acel cântec, el este șocat să o vadă pe Ilsa. Ea este însoțită de soțul ei, Victor Laszlo (Paul Henreid), un lider renumit al Rezistenței Cehe, care încerca să scape de urmărirea naziștilor, și doreau să cumpere scrisorile. Cuplul avea nevoie de scrisori, pentru a putea ajunge în America, unde Laszlo își putea continua activitatea. Maiorul german Strasser (Conrad Veidt) sosește în Casablanca pentru a se asigura că Laszlo nu reușește. După terminarea
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
îl folosește pentru a descrie o situație în care se aplică supreme emergency exemption este cea prezentată de Michael Walzer , al Marii Britanii la începutul anului 1940. În acel moment Marea Britanie era singurul stat liberal european care nu fusese cucerit de către naziști, iar Statele Unite nu intraseră încă în război pentru a o sprijini. Mai mult, exista o amenințare clară din partea naziștilor, care doreau să distrugă conducerea britanică cât și stilul de viață britanic. Luând în considerare aceste fapte, ar fi fost justificat
Excepția în caz de maximă urgență () [Corola-website/Science/306975_a_308304]
-
Walzer , al Marii Britanii la începutul anului 1940. În acel moment Marea Britanie era singurul stat liberal european care nu fusese cucerit de către naziști, iar Statele Unite nu intraseră încă în război pentru a o sprijini. Mai mult, exista o amenințare clară din partea naziștilor, care doreau să distrugă conducerea britanică cât și stilul de viață britanic. Luând în considerare aceste fapte, ar fi fost justificat ca guvernul britanic să folosescă, conform excepției în caz de urgență maximă, orice mijloace pentru a-și apăra statul
Excepția în caz de maximă urgență () [Corola-website/Science/306975_a_308304]
-
Hitler dăduse ordinele necesare pentru o posibilă "soluționare a problemei poloneze prin mijloace militare". Un alt pas către deschiderea căii războiului a fost surprinzătoarea semnare a Tratatului Molotov-Ribbentrop pe 22 august, care încununa discuțiile secrete nazisto-sovietice de la Moscova, prin care naziștii care au valorificat incapacitatea franco-britanicilor de a asigura o alianță cu URSS-ul. Pe 29 august, Germania a dat Poloniei un ultimatum final, cerând întregul Coridor de această dată. Când Polonia a refuzat să predea teritoriul vizat, ministrul de externe
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
a terminat teza sub titlul "". În 1909 el a devenit profesor de filosofie la Sorbona. El a fost căsătorit cu , un important militant pentru dreptul de vot al femeilor în Franța, cu care a avut patru copii.<br> Forțat de către naziști să-și părăsească postul de la Sorbona, Brunschvicg a fugit în sudul Franței, unde a murit la vârsta de 74 de ani. În timp ce era ascuns, a scris studii despre Montaigne, Descartes, Pascal, care au fost tipărite în Elveția. A compus un
Léon Brunschvicg () [Corola-website/Science/337092_a_338421]
-
avut merite imense în victoria Franței asupra nazismului, dar și ale câtorva colaboraționiști, trădători fascinați de ideile lui Hitler: Paul Boncour (luptător în Rezistența franceză, prieten cu Elena Văcărescu), Léon Blum (intelectual și om politic de mare anvergură, asasinat de naziști în lagărul de la Lublin), Georges Mandel (ministrul Coloniilor, executat de colaboraționiști), Delattre de Tassigny (mare general francez, luptător pentru cauza țării sale), Susanne Borel (jurnalistă și om politic, devotată Franței), Marcel Déat (apologet al național-socialismului), Darnard (fascist înveterat), Lucien Rebatet
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
barbarie, prin ceea ce ne oferă: lagăre de concentrare, teroare și sclavie." Romanul începe la 15 mai 1940, când guvernul francez se pregătea să părăsească Parisul. Autorul surprinde calvarul refugiului, anunțarea armistițiului de către mareșalul Pétain, cucerirea Parisului, tortura anchetelor conduse de naziști, universul carceral etc. Romanescu se implică într-un act de sabotaj în localitatea Montbrison, după care pleacă la Lyon, unde va fi arestat și aruncat în închisoare. Aici are ocazia de a vedea cum reacționează populația Franței - adevărată "piatră de
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]