1,431 matches
-
de care nu te mai credeai capabil și iată, îl obții în urma unor „invocații” destinate aparent și exclusiv celor mici.” GEORGE NICOLAE PODIȘOR, Rucăr, Brașov. TOPICĂ Eu - la catedră Tu - în bancă, Facem și desfacem analize gramaticale, Ca să lămurim înțelesurile - neînțelese. Eu - pot fi un mare semn de întrebare, Deasupra cuvintelor ce mușcă Din setea lor feroce de răspuns. Tu - ești linia de dialog, Ce timid și subtil, Încearcă să răspundă. Noi, îmbrățișați, devenim Niște... inefabile puncte de suspensie, Ce completează
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
Mistral, Sarah Bernard, Leconte de Lisle, Sully Proudhomme, etc, deschisă ca gândire și îmbrățișând idei mult mai liberale decât îi permitea condiția monarhică, regina Elisabeta a României a avut o căsnicie și nefericită, prin moartea singurului ei copil, dar și neînțeleasă, prin faptul că soțul ei Carol, după părerea altui cap încoronat, împărăteasa Austro-Ungariei: este, acest rege, cea mai prozaică ființă din câte există și între ei se casca o mare prăpastie...”. Pe această temă, a unei drame asemănată celei a
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
a dovedit mai român decât mulți români! Astăzi, mai la fiecare rând din ceea ce scriu ziariștii, ne confruntăm cu termeni neologici care pocesc limba, termeni folosiți pentru a da o aparență de intelectualitate elitistă materialului publicat, de multe ori rămași neînțeleși, asta în timp ce limba română, limbă vie și foarte expresivă, are destule cuvinte ce pot fi folosite, fără ca cititorul să mai fie nevoit să consulte dicționare explicative ca să se edifice. Ziariștii noștri, unii de un înalt profesionalism, cu scrieri de o
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
Autorului Ostenite-s limbile pământului, care ticăie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa vremurilor. Oțelul venei albastre se mișcă-n mașinăria uriașă, lepădat de speranță. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînțelese, ce-ndatornicește suflete. Scâncetul pruncului din miezul inimii ne arată că o arcă s-a rupt pe fluviul veiții. Prin beznele tunelelor, plutesc celule și atacă rădăcinile răului, dar multe încă sunt biruite. Vasele omului devin din ce în ce mai mici, împotriva valurilor sălbatice
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
că acum, vorbește clar! Te găteai fă? Ce-căt-ai-în-baie-fă? Te găteai, ai? Să te duci să te întâlnești cu p...lărău'? Hai să te gătești și-acu'! O zgâlțâie ca pe-o păpușă stricată. Ea, cade grămadă, victimă neputincioasă. Nelu mormăie neînțeles, apoi ca și când și-a adus aminte de ceva, pleacă hotărât. Se duce și-și mai toarnă țuică-n pahar. Mă rog, în, și pe lîngă... Bea cu sete, plescăie, scuipă și se prăvălește pe scaun: -Așaaaa, una-i gata!''... Draga
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
paginile ei cu editorialul poetic semnat de Elisabeta Iosif, Dorul de lumină. Și pentru că tot vorbim de lumină, interesant este și serialul istorico-explicativ început de Ion Untaru, Lumina Sfântului Mormânt, în care se explică cum fascinanta, mereu așteptata și de neînțeles lumină necreeată „se coboară, de regulă în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30 - 14.30”, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Oarecum nostalgic, Cetatea lui Bucur ne readuce în amintire două personalități mult îndrăgite de noi toți, articolele respective fiind
REVISTA ON-LINE CETATEA LUI BUCUR de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344607_a_345936]
-
naufragiat, la sfârșit de octombrie, retras sub borurile prea largi, pătate de vreme, apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoșească, de ce-i mai rămăsese din bruma anilor. Soarele scăpăta peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
urile tale, și tot neadevărul pe care îl ascunzi sub valtrapurile vieții materiale dar, furia și frica lui nu sunt decât semne, pentru că mirarea de mult l-a întărit în lumea aceasta în care a trăit atât de agitat și neînțeles. Idealul lui este inițierea și detașarea completă de partea materială, el creează, nu cred că pentru tine, ci pentru eternitate, pentru că cei din lumea prezentă lui este o adunătură amorfă, citită la feștanii și la pierdere de timp. Timpul pentru
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
-ți lași privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului. Dacă nu ai trăirea în forma și culoarea artistului nu te încumeta să îi privești pictura, pentru că luneci în neant și neînțelesul te va domina în întunericul lipsit de puterea de a admira, pentru că nu vei ști ce să admiri: culoarea, linia sau forma. Pictura lui Picasso este un întreg, nu ai cum vedea doar unul dintre elementele pe care le-am
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
asupra întregii sale activități literare, ceea ce face ca în fiecare lucrare a sa să plutească o undă de tristețe. În versurile poeziilor din „Perlele uitării” melancolia ce se desprinde din ele pare să ajungă la hotarele paroxismului, a disperării poetului neînțeles născut parcă într-o lume care nu-i aparține, plină de suferință și durere, cu nedreptăți sociale, dar și ale destinului; o judecare a sorții uneori nedreaptă cu ființa umană prin „răpirea” îngerilor nevinovați... În versurile sale se întâlnește un
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
își începe volumul de poezii printr-o evocare a sursei sale de inspirație, a muzei: „Cântă muză / Uitarea și marea, / Cântă, / Prin tăcerile veacurilor, / Pe poetul / Mort, sub roțile nepăsării” Într-o manieră tristă este reliefată imaginea poetului, eternul căutător-rătăcitor, neînțelesul, pesimistul: „Nu este nimeni, / E doar Vântul și Neantul. / Oh, călătorule rebel, / Imprudentule, în veșnicii / Nu te teme!” Totuși undeva la orizont el întrevede o rază de speranță: „Dar atunci, / Pe Mările Sudului, / Corabia Speranței / Va râde / În furtunile târzii
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
putut scoate un cuvânt; medicii chemați la căpătâiul lui l-au văzut numai dând din mâini, bolborosind cuvinte de neînțeles și dându-și duhul Văzând că bolnavul murise fără ajutorul lor, medicii s-au retras murmurând: Așa mor oamenii mari: neînțeleși! Referință Bibliografică: Oamenii mari / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul. O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic, dens și forma adecvată
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de însăși Regina, în jurnalele sale. Însemnările de pe frontul de răsărit, unele făcute, probabil chiar în timpul și locul incursiunilor sale în inima primejdiilor și marilor nenorociri, altele la Reședința Regală de la Iași, au în ele dramatismul trăirii pe viu a neînțelesului și nesfârșitului atac al omului la om. În România zguduită de bombe și scăldată în sânge, din anii Primului Război Mondial, Regina Maria s-a aflat de atâtea ori prin satele răscolite de lupte, ori printre răniți și cadavre, pe câmpul de
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
pe fereastră, alungându-mă. Cerând să vorbesc cu doctorul, am primit vestea că decedase în urmă cu doi ani. - Nu văd de ce îl cauți pe domnul doctor, țipă aprins femeia. Doream să spun adevărul, dar am scos doar câteva sunete neînțelese. - Spune-mi, sunt soția lui, ori ai venit să furi, hoațo, zise enervată doamna din fața mea. Un tânăr de vreo douăzeci de ani trecu pe lângă mine, aruncându-mi o privire pătrunzătoare. Înțelesesem că acea femeie îi luase locul mamei mele
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
la Paris o maturizează, devine mai sigură, măi conștientă, măi încrezătoare în sine însăși că și femeie- schimbare pe care Felix o percepe făcându-l să se simtă inferior. Otilia va rămâne întotdeauna simbolul eternului mister feminin, a necunoscutului și neînțelesului. Din lumea burgheza, călătoria mea imaginara în salonul doamnelor literaturii românești, ne aduce față în față cu un personaj foarte puternic, Mara-eroina românului cu același titlu de Ion Slavici. Mara este o femeie energică, dinamica, cu spirit întreprinzător, echivalentul unei
SARACA FATA BOGATA ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360745_a_362074]
-
Mirarea nu tinde spre revoltă ci spre durerea impactului cu un alt suflet care n-a rezonat cu aceeași intensitate, fiind străin de dezlănțuirea frenetică a iubirii, mirarea în fața neputinței celuilalt de a resimți profunzimea devine durerea de a rămâne neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
nu văd ’’de ce?’’, simplu. Ori altele nu știu câta vreme voi mai face, dar le fac pentru a învăța chiar să fac cât mai multe, insă doresc să fiu atât de sigur (pentru că în nesiguranță mea, mai ales în cea neînțeleasa sensibilitate, acolo s-au găsit ne-„profesioniști să sape..) și să pot face atât de multe încât să pot ajuta din mai multe puncte de vedere. Trăiesc pentru asta și pentru proiectele sociale pe care le am, nescrise toate. Am
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
sale. Credeam apoi că și Dumnezeu este bărbat și își înfige colții Lui de Argint în Limbutele-mi mișcări amorfe. Și dacă era bărbat era și el un pseudoponei corupt. Dumnezeu făcuse vrăji asupra-mi hârtiei ce suferea de isterii neînțelese. Dumnezeu dorea să umplu acea banală coală cu gălbenuș mov , iar acela să-l redea prin cuvinte. Hârtia, ca o fecioară pângărită de Titani , se zbătea împreună cu condeiul incolor. În ochii mei și ai Muzei de scorțiosară, totul se petrecea
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
de a înțelege și de a accepta natura umană, nemaivorbind de natura mamă, bucuria și recunoștința de a mă fi trezit ființă pe acest pământ. De fapt, pentru un virtual cititor al acestor rânduri s-ar putea să par o neînțeleasă, chiar neghioabă, care pune pe seama unor vorbe scrise, în rimă sau nu, cauza existenței. Îmi pare rău, oamenii, convivii noștri, gândesc și așa. Nu pot să le explic mai multe, pentru că ei nu simt cu propria ființă ceea ce au zămislit
INTERVIU CU ACTRIŢA CRISTINA DELEANU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340358_a_341687]
-
la școală în condițiile în care învățământul în România este gratuit. În sudul școlii, un copil este hiperactiv și are un defect de vorbire. Creierul lui e mai rapid decât capacitatea guriței de a produce sunetele, așa încât cuvintele ies șuvoi neînțeles. La grădiniță a mers, pentru că doamna educatoare e bună la suflet și i-a părut rău să nu îl lase să vină. Dar la înscrierea în clasa întâi, mamei copilului i s-a spus că ar fi mai bine pentru
25 la sută dintre copii „abandonează” azi școala! Și nu, nu o fac de capul lor... () [Corola-blog/BlogPost/338351_a_339680]
-
ai întrebat, tânărul meu prieten, de ce tocmai eu m-am adresat ție și în numele cui îți vorbesc. Ce drept am la acest cuvânt care te tulbură și te obligă la întrebări neliniștitoare? De ce am venit să-ți confirm spaimele tale neînțelese și să-ți deschid niște perspective atât de noi și de neașteptate încât să-ți strice fragilul tău echilibru de apărare? Poate că, descoperindu-ți puritatea și inocența pe care nu ți le cunoșteai, te-am făcut mai vulnerabil la
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
oază unul celuilalt. Uneori, te duci în largul vieții doar pentru a înțelege că cel mai bine e în spațiul inimii. Ne-am cedat bucăți de suflet că să purtăm dorul celuialt să înțeleg că nimeni nu mi-a explorat neînțelesul așa cum ai făcut-o tu. M-ai învățat să fac echilibristică pe marginea gândurilor tale să pot urca spre ale tale înalțimi. De acolo nu am cum să cad. Mă agăț de dorul tău... Mi-ai pus pe pleoape necuprinsul
E FIRESC SĂ-MI FIE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340108_a_341437]