1,317 matches
-
imaginea favorizează participarea cititorului la eveniment. Imaginea se constituie astfel într-o probă, un mijloc de autentificare. Oricât de avântat am scrie despre dezastrul ecologic de la Roșia Montană, cititorul se va simți ușor mințit fără ilustrația textului. Oricum, va fi neîncrezător. Nu cumva exagerează autorul? Din păcate, rareori imaginea se ridică la nivelul textului și invers. Simbolic. O imagine bine aleasă poate înlocui o întreagă realitate: suferința oamenilor după inundație, urmările unui conflict interetnic etc. În domeniul desenului, observăm o anume
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de la Albala la Dealu Ocna, unde Antipa își desfășoară activitatea, tot ce se întâmplă intră într-un regim infernal. La o masă neagră se adună - număr simbolic - douăsprezece personaje. În fața mesenilor, cu care își face veacul în cârciumă, mai întâi neîncrezători, apoi stupefiați și la urmă consternați și înfricoșați, Antipa își dovedește darul de prezicător al morții. Pe rând, diverși locuitori ai orașului, ba chiar și unii dintre convivi decedează la data anunțată de el. Istoria se termină tragic. Părându-i
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
face părul măciucă. Cică vrau s-ajungă la Dumnezeu, să vadă unde șade el cu raiul. Că pe pământ le- au isprăvit toate... - Ba, zice, cică se termină gaza și cărbunii în glob și atuncea ne mutăm pe stele, intervine, neîncrezătoare, fina. - N-om ajunge noi zilele cele ! Ce să ne mai mute Parcă pot ei așa ceva ! Vai de capul lor ! dă din mână, cu lehamite, Belioaie. - Vai, mare păcat fac ! se cutremură Soltana. Pe noi ne-a chemat la școală
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
doua oară mi s-a pierdut vocea. -Asta era surpriza, exclama fericit tatăl fetiței. Peter Pan a fost văzut de toți vizitatorii dumbravei Sibiului, copiii se entuziasmau și aplaudau dezinvolți, iar adulții trăiau un fel de șoc și se întrebau neîncrezători, chiar există Peter Pan? El era voios și simpatic cum îl știm din povești, activ și inventiv. După ce a salutat lumea cu un zâmbet larg și cald, s-a apropiat de pământ, ținând-o pe Beti în brațul drept, parcă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
uită În jos și-și văzu pieptul bluzei fluturând vizibil. Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră Într-un corp sănătos. Cu toate acestea, neîncrezătoare În propria sa rezistență, În ciuda inimii care deja se potolea, ieși din crescătoria de viermi de mătase pentru a arunca o ultimă privire asupra lumii pe care nu avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu știu de femeile alea dezlânate, de poutanes? Uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva din expresia mea a declanșat o alarmă. Poate că stabilea deja conexiunile pe care avea să le facă mai târziu, Între bebelușii din sat și acest bebeluș suburban, Între poveștile bătrânelor și endocrinologia modernă... Sau poate nu. Pentru că, privind neîncrezătoare peste marginea pătuțului meu, mi-a văzut chipul... și sângele și-a intrat În drepturi. Expresia Îngrijorată a Desdemonei plutea deasupra mutrei mele la fel de Îngrijorate. Ochii ei triști s-au uitat În jos, la orbitele mele la fel de mari. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aer. Era Morrison, cel de vizavi. Milton se zgâi la Morrison. Morrison se zgâi și el. Și apoi tatăl meu spuse ce spun oamenii albi În situații de genul ăsta: ― Cu ce vă pot fi de folos? Morrison miji ochii neîncrezător. ― Ce faci aici, frate? Ești nebun? Nici un alb nu e-n siguranță aci. Se auzi o Împușcătură. Morrison se lipi de geam. ― Nimeni nu e-n siguranță. ― Trebuie să-mi apăr avutul. ― Da’ viața nu-i avutu’ tău? Morrison ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care ducea la casă. E pentru un cumpărător puțin mai vizionar. Deschide ușa de la intrare și Îl poftește Înăuntru. ― Dar are un pedigree remarcabil. A fost creată de Hudson Clark. Așteaptă un semn de recunoaștere. ― De la Prairie School. Milton Încuviințează, neîncrezător. Își rotește capul, cercetând locul. Nu fusese prea Încântat de fotografiile pe care i le arătase domnișoara Marsh la birou. Prea pătrățos. Prea modern. ― Nu sunt sigur că soției mele i-ar surâde așa ceva, domnișoară Marsh. ― Mă tem că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după ce se acoperă cheltuielile administrative? îl ia la rost cezarul, iritat de mutismul lui. Ianuarius suspină adânc înainte de a răspunde: — Nu mai rămâne prea mult. — Cum așa? — Tot bugetul se duce pe administrație și pe armată. Bătrânul principe îl privește neîncrezător. Secretarul explică: — Costurile întregii armate și mai ales ale campaniilor din Germania nu se plătesc numai din veniturile provinciilor de fron tieră. — Mi se pare normal, ridică agasat Augustus din umeri. De ce să nu contribuie și bogatele provincii senatoriale la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se apropie de patul lui. Asinius Gallus îi face loc lângă el. Se apleacă și începe să-i șoptească încet la ureche. Rând pe rând, fața lui Libo trădează sentimente variate. Mai întâi stupoare. Se încruntă, cască ochii mari, neîncrezători. Pe nesimțite, trăsăturile i se destind și un surâs de beatitudine îi înflorește pe buze. Splendid! exclamă entuziasmat. Asinius Gallus îl bate mulțumit pe umăr: — Ți-am zis că nu te las! Îl reține de braț: — Nu care cumva să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa e, ai dreptate. Spre surprinderea lui Rufus, rostește tainic: — Cei care par că nu fac nimic săvârșesc de fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eu am îmblânzit-o, explică Thaos cu mândrie. Arată cu degetul spre cușca următoare: — Înhămată cu pantera de colo trage o șaretă. Ridică degetul a luare-aminte. — Și fac exact atâtea ture câte le ceri. Se uită spre Rufus, care surâde neîncrezător. — Niciodată la fel, rostește cu hotărâre. Își împreunează apoi liniștit mâinile pe piept, iar puzderia de stele de pe chenarul mantiei scânteiază scurt, aruncând lumini vii și strălucitoare. Revine cu pași măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin părțile astea. Cu o strângere de inimă, își dă seama că până și urletele animalelor au rămas undeva în spate. Aruncă priviri neîncrezătoare în dreapta și-n stânga. Încearcă să-și țină imaginația în frâu, dar se așteaptă ca în orice moment, din fiecare co tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio. Renunță la aerul misterios și se îndepărtează un pic de tânăr. — Cezar a dat însă voie să se bată și în cete, cu singura con diție să lupte de la egal la egal. — Armele lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl învăluie. Atracția aventurii. A necunoscutului. Se pare că a venit timpul s-o pornească spre alte zări. Prea a lâncezit mult aici. A început să prindă rugină. Chibzuiește adânc câteva clipe, după care rostește cu trăsăturile crispate: — Nu sunt neîncrezător de felul meu, dar am trăit îndeajuns la curtea lui Herodes pentru a mă feri de capcane. Pusio se apropie de el. Aha! se strâmbă scârbit evreul, deci se așteptau la cererea mea. Restul nu e decât teatru. — Zi-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou brațul pe după umărul lui ca să-l îmbuneze și-l trage la pieptul lui: — Obligația de a aduce cinstire zeilor este încredințată tuturor cetățenilor, de la simplul particular până la înalții magistrați, și poporului în ansamblul său. Copiii cei mari îl privesc neîncrezători, dar nu spun nimic. Ca să le abată atenția, întinde iute cealaltă mână pe după talia fetiței și o saltă în sus. Livilla chiuie de bucurie. Nu s-a născut încă bărbatul care să merite o asemenea comoară, îi trece tatălui prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evident? Rău, dacă și-a pierdut în halul ăsta stăpânirea de sine. Murmură crispat: — Sunt îngrijorat... — De ce? Nu pot să dau de un... Nu vrea să spună prieten. Rostește în silă: — O cunoștință de-a mea a dispărut. Germanicus cască neîncrezător ochii la el. Își face repede so co teala. Tânărul Agrippa și mama lui, prințesa Berenice, frecventează cea mai aleasă societate din Cetate. De cine să fie vorba? — Trebuia să mă întâlnesc aseară cu el la sinagogă, mormăie încurcat Iulius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dimineață fratele ei vine să-i spună că este în primejdie. Iar apoi pe Quinctilius Varus... Va găsi la astrologul ăsta grec răspunsurile pe care le caută? Rostește brusc: — Crezi că pe mine nu mă frământă întrebările? Evreul se uită neîncrezător la el. — Ne mulțumim cu ceremonii pe care am încetat de mult să le mai înțelegem, suspină nedeslușit Germanicus. Explodează: — Cum să n-am îndoieli? Toți au! Se lovește cu furie în piept: — Nu vreau, dar nevoile mele sufletești nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întrebându-mă dacă să-i spun lui Lauren, și la naiba: am fost atât de sinceră până acum, așa că de ce să încetez acum? ― Dacă vrei să știi adevărul, continui eu, eram cât casa. ― Nu se poate! exclamă Lauren, cercetându-mă neîncrezătoare din cap până în picioare. Nu se poate. ― Jur, am spus eu. ― Și atunci cum naiba ai ajuns să arăți așa? ― Multă muncă, din greu. O groază de sport și nici un pic de mâncare. ― Păi, a meritat, categoric. Arăți fantastic. ― Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai politicos mod posibil, Lauren, îți spun că vreau să fiu singură în seara asta. E o minciună absolută, dar știu că o să mă descurc și n-am de ce să-i stric seara și lui Lauren. ― Ești sigură? spune Lauren neîncrezătoare, dar încântată. ― Sunt prea sigură, îi răspund. ― Bine. E o groază de mâncare în frigider, așa că simte-te pur și simplu ca acasă. Mă duc să fac duș, dar ce zici să-ți pregătesc apoi o baie caldă și plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]