2,506 matches
-
îmi ține cântecul? // Ce rămâne din beznă, când restul / de dincolo de rost / e numai lumină?” Cezar Baltag păstrează în lirica sa amintirea metafizică a unei explozii, cea a stelei din care : „am coborât aici, / în albia lumii, / cât un fir neînsemnat de nisip / luminos și greu / de eternitate” (aixo era y no era). Iar în Postfața la antologia Ochii tăcerii găsim, rostită de autorul însuși, semnificația acestui titlu : „Poezia, arta în general, este efectul de tăcere lăsat de această prezență-absență a
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
de pelerinaj. Am purces, după aceea, într-o altă zi, spre orașul natal al Mântuiorului - Betleem (Betlehem - Bet Lehem) - Casa Pâinii - care, astăzi, se află în teritoriile palestiniene și care, până în sec. al IV - lea a fost un mic și neînsemnat sat, populat de agricultori și păstori. În Vechiul Testament el este pomenit cu numele de Betleemul Iudaic, deoarece mai exista un Betleem la nord-vest de Galileea, aproape de Nazaret (Nazareth). Orașul mai era cunoscut și sub numele de Efrata (Ephrata), deși acest
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
vrăbiuță, ilustrează agonia unei mame sau a părinților și nepăsarea copiilor care sunt crescuți fără nicio responsabilitate. Nu este de mirare că foarte mulți elevi au note scăzute la școală iar când ajung în viață devin frustrați din orice detaliu neînsemnat al vieții ba chiar agresivi sau depresivi. Munca corespunzătoare vârstei, menține sănătatea creierului protejându-l de anumite gânduri neplăcute care-i dau târcoale. Copii, respectați-vă părinții, respectați-vă mama și când veți ajunge mari, veți fi o binecuvântare pentru
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
romanul sugestiv intitulat La Nausée, purtătorul falei patriotice se descotorosește de drapelul roșu pe care-l reazemă de un zid și dezertează subit de la mărețele idealuri de care trebuia să se lase dopat cu înflăcărare. Gestul acestui abandon poate părea neînsemnat, dacă-l privim cu mintea de pe urmă a românului postdecembrist. Atunci, însă, l-ar fi putut costa libertatea și poate chiar viața. Noroc că niciun delator, România fiind la acea vreme cu cel mai mare număr de sicofanți pe cap
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
Sisteme de încălzit folosind energia solară au fost prezentate de câteva ori la diferite expoziții organizate la Timișoara, în localitate existând atât producători, cât și importatori de asemenea tehnologii. Din păcate, per ansamblu, la ora actuală, realizările în Timiș sunt neînsemnate. Numărul de zile însorite pe an nu încurajează investiții de anvergură în acest domeniu, însă panourile solare pentru apă caldă și energie electrică (în cazul celor cu celule fotovoltaice) se pot utiliza în gospodăriile individuale. În ceea ce privește biomasa (care provine din
Agenda2005-44-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284375_a_285704]
-
BUCKMINSTER FULLER În 1895 s-a născut inginerul, arhitectul, scriitorul și inventatorul Richard Buckminster Fuller. La 32 de ani a depășit un moment personal foarte dificil și și-a propus să demonstreze ce este în stare să facă un ins neînsemnat în numele umanității. Și-a petrecut restul vieții căutând soluții pentru ca oamenii să poată fi adăpostiți și hrăniți. Cea mai cunoscută invenție a sa este cupola geodezică - o structură remarcabilă, în formă de sferă. A scris 28 de cărți și a
Agenda2005-28-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283936_a_285265]
-
al comerțului între Vest și Est, controlând un imperiu care se întindea din nordul Munților Dolomiți, peste mare, până în Cipru. Și în prezent, puține sunt locurile unde nu se vede amprenta timpului, chiar și pe cea mai mică și mai neînsemnată stradă poți întâlni o casă care mai are încă pereți sau alte însemne din perioada medievală. Aerul melancolic al orașului este dat de faptul că turiștii au tot timpul în gând grandoarea pe care a avut-o odată orașul, însă
Agenda2005-10-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283468_a_284797]
-
fiind, la veșnica întrebare „Ce vrei să te faci când vei fi mare? ”, răspundea invariabil: educatoare. Între liceu și facultate, timp de șase ani, visul din copilărie i s-a îndeplinit, a devenit educatoare. La prima vedere, momentul poate părea neînsemnat în cariera unei importante pictorițe, dar pentru ea a fost „click-ul” care a declanșat totul: „datorită copiilor am învățat la rându-mi să fiu copil, să fiu liberă, să pictez(...); împreună cu ei am descoperit culoarea; mi-am dat seama că
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]
-
primit sau oferit la momentul potrivit poate constitui puterea de a lupta cu cele mai grele probleme apărute, la un moment dat, în viața cuiva. Se întâmplă, adeseori, să rămân fără cuvinte întâlnind anumite situații ce par, la prima vedere, neînsemnate, dar care se dovedesc a fi deosebit de valoroase, având un impact extraordinar din punct de vedere psihologic asupra mea sau asupra celor din jur. Astfel, în timpul unei situații conflictuale dintr-o familie, generată de lipsuri, soțul și soția, extrem de nervoși
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
cauză, palatul era mereu plin de lume, mai ales la ora la care se știa că Prințul-Polonic servește masa. Peste toate, fiul împăratului avea o inimă uriașă și nu refuza niciodată să hrănească o gură, cât de mică și de neînsemnată ar fi fost aceasta. Toată forfota din bucătării și din sala în care se lua masa îl deranja însă pe împărat, așa că ținu să-i vorbească fiului său în așa fel încât să-l facă să se poarte ca un
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU O carte pentru o palmă S-a întâmplat demult. Eram un copil când am fost invitată într-o încăpere plină de cărți. Erau atât de multe, încât eu păream neînsemnată sub potopul de cotoare lucioase și colorate ce te priveau pline de curiozitate. Bătrânul mi-a șoptit că din toate colțurile bibliotecii cărțile așteaptă să se întâlnească cu mine, așteaptă să deschid ușa casei lor și să le cunosc. Eu
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
Pentru un pachet de biscuiți“. Versurile poeziei vorbesc despre o bătrână ce a trăit cinstit toată viața, dar a ajuns la bătrânețe să fure un pachet de biscuiți din cauza faptului că prețurile creșteau zilnic, iar banii ce-i avea erau neînsemnați „Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin / Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin / Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
lui conștientă, aducătoare de bine prin gândurile tale, ești în drum, pe scara bucuriei care te va apropia de punctul în care fercirea va aduce lumina deplină a sufletului. TU. Tu, crezi că ești azi, poate nimic sau mult prea neînsemnat, dar poți fi puterea lumii care luptă împotriva răului și va impune lumina adevărului. Gândul tău liber în zborul puternic al împlinirii va cânta nota de sus a Campanellei. Referință Bibliografică: LA CAMPANELLA / Silvia Cinca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
asemeni nisipului clepsidrei, care umple o parte a acesteia, golind-o pe cealaltă, iar prețul clipei devine din ce în ce mai mare odată cu înaintarea spre final! De jos, lucrurile se văd atât de mari, încât orice cărămidă așezată la început de zid pare neînsemnată, însă abia cu cât zidul se înalță, sacrificiul de a pune cu răbdare și îndemânare cărămizile una lângă alta, bucată cu bucată, ridicându-le în șiruri întregi, tot mai mult, este cu adevărat conștientizat deplin spre finalul construcției realizate, când
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
invizibil perceperii simțirii firești. Oamenii, în majoritatea lor, ghidați de importanța lumii materiale, devin precum cameleonii când își urmăresc propriile interese! Unii sunt atât de mici prin caracterul lor, încât falsa măreție afișată prin ei înșiși le e atât de neînsemnată, iar gloria-le efemeră ca nisipul curgând prin sită în vânt, în înaintarea prin timp! Aerele de superioritate închipuită se revarsă în juru-le în râuri de deșertăciune, aidoma firii lor lipsite de atingerea a tot ce semnifică moralitate, secătuite de
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
s-o definești pe cea de-a patra? Încearcă să comunici fără să vorbești. Fără să scrii. Instantaneu. Prins într-o dimensiune nouă, ultimul război mondial, de pildă, ar fi redat - ca informație - în totalitate. Vizualizare absolută: de la cel mai neînsemnat soldat până la cea mai mică schijă; sufletele care încercau cu disperare să nu se despartă de trup; tăcerea dintre două împușcături. Dintre o împușcătură. O superimagine ce va cuprinde - totodată - forma și culoarea Timpului. ...Stațiunea poate fi stocată, ca poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în fruntea mulțimilor un răspopit. Romancierul nu: el trebuie să scrie! O singură carte poate lăsa în memoria lumii mai mult decât șapte Magistrați. Și cel mai neînsemnat poet are un vers genial; uneori, un poem; numai lui i-a trecut prin minte. Dintr-o povestire, spiritual, poți să te hrănești o viață. Un roman poate schimba o țară. Tot așa după cum o femeie poate să distrugă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
interpună priorul Artei schimbului pe un ton Împăciuitor. Poate că vom fi În măsură să satisfacem cererile lui Bonifaciu fără a-l Întărâta Împotriva noastră și fără a ne slăbi mijloacele de apărare... — Nu vă lăsați Înșelați de numărul aparent neînsemnat, replică Dante. Se pare că nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În clipa asta, ar trebui să tragem clopotul de război, cine credeți că s-ar prezenta pe Câmpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îl ocrotească cu orice preț? De ce oricine Îl punea În pericol trebuia să moară? Dante fixa harta nemișcat, ca și când un vis i-ar fi sfâșiat vălul viitorului. Simți o căldură neașteptată curgându-i prin vine. Totul părea mic și neînsemnat dinaintea viziunii care Îi Înflăcăra mintea: să Înarmeze cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
transforma Într-o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată. Pot să continui? Întrebare evident retorică, la care am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cameră Într-un dans dezlănțuit, cânta cuvintele și se alinta eliberată de Încordare și stres. - Nu mai face figura asta acră și solemnă, că-mi strici toată dispoziția. Bucură-te: ai și tu un oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar decât nimic, mai bine ceva, acolo, cât de cât... Am lăsat-o să-și consume jubilația până la capăt. Era, În fond, clipa ei de grație, de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare ale autorității acestuia prin Cei de mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA. CIUDATĂ SCULĂ! Ai zice că nimic pe lume nu-i mai gingaș, mai diafan, mai neînsemnat, în fond, decât o pană de gâscă. De câte ori, în umbletul nostru existențial plin de importanță prin curți, pe lângă cotețe, pe drumuri de țară ori pe cărări de munte, n-am zărit, abia înregistrându-le în colțul retinei, pene mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că dușmanul nu doarme! — Eu zic, venerabile cetățean - glăsui Metodiu, după ce hangiul își termină suspinele - că deși multe din cele ce trăim par a se alcătui la voia întâmplării, nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]