1,125 matches
-
și de construcție. Teme și motive dintre cele mai diverse, chiar și din domeniul politicii românești „la zi”, fac obiectul unor nesfârșite jocuri ale inteligenței și fanteziei, inclusiv sub raport stilistic, etalând minuțios, cu ironie sau sarcasm, sentimentele unor lucruri neînsuflețite. Impresia dominantă este aceea de vraiște existențială, adaptată perfect unui spațiu nedefinit, pe rând idilic ori coșmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare. Păstrându-se la egală distanță de patetismul și sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detașare să
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
cumplită În timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul În valuri, dar principele Îi roagă să se Îndure de copil. Tocmai atunci, ca prin miracol, dinaintea lor se ivește o insulă pustie. Principele Își lasă aici soția, neînsuflețită, și alături de ea copilul sugar. Din sânul femeii continuă să curgă lapte cald, proaspăt. După aceasta, principele ajunge la Petru, care-l ghidează În pelerinaj prin locurile sfinte din Palestina, arătându-i, pe rând, locurile nașterii, misiunii, răstignirii și Învierii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
om al Istoriei, iar Istoria avea să se umple cu numele lui. Un destin controversat și în timpul vieții, dar mai ales după aceea. Statuia lui a fost urcată pe coloana Vendôme. Dar a fost doborâtă și urcată din nou. Trupul neînsuflețit a fost încredințat pământului din insula exilului. La sfârșit de an 1840, rămășițele pământești au fost depuse în Domul Invalizilor din Paris. Se spune că, deși se scurseseră 13 ani de la moarte și nu fusese îmbălsămat, trupul împăratului nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
parte, apoi pe burtă; Învelitorile Își schimbă forma. O pătură de lână apare și dispare. Tăvi cu mâncare vin În zbor până pe noptieră, apoi dispar cu un salt și iar se Întorc. Dar, pe toată durata dansului nebunesc de obiecte neînsuflețite, continuitatea corpului mișcător al Desdemonei rămâne În centru. Sânii i se umflă. Sfârcurile i se Închid la culoare. La paisprezece săptămâni fața Începe să i se buhăiască, așa că o recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a și răspuns. E de nota zece băiatul asta! Toți colegii lui Orande au povestit cu lux de amănunte în tot liceul cum a murit el. Câțiva dintre noi au văzut chiar și balta de sânge de lângă catedră și corpul neînsuflețit al celui care era cândva cel mai bun dintre noi. Să presupunem că ceea ce spui tu este adevărat! spuse Inspectorul. Aș dori să văd cu ochii mei fapta pe care o susții tu. Muntele de slănină termină de spus ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aș putea spera. Mai grăitoare decât o mie de voci și mai concretă decât orice vorbe goale sau acuzații nefondate. Aș dori să văd și să interoghez separat elevii care susțin că au văzut ieri, în această clasă, un trup neînsuflețit care a aparținut unui coleg de-al lor. De asemenea, aș vrea să-i văd separat pe toți cei care au instigat la revoltă pe ceilalți elevi și pe cei care se fac vinovați de încălcarea legilor Uniunii. Asemenea comportamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adevărat că au fost Împrăștiate de asasin, dar nu văd de ce ar fi luat testamentul. Nici un notar n-a luat Încă legătura cu noi. — CÎnd are loc Înmormîntarea? — Dumneavoastră hotărîți. Medicul legist și-a făcut treaba și puteți lua trupul neînsuflețit cînd doriți. — Unde credeți că trebuie s-o Înmormîntez? — Nu știu. Aici nu cunosc pe nimeni. La Marsilly, tot satul va veni la funeralii, din curiozitate. Mă Întreb dacă i-ar fi plăcut să revină la Marsilly. Auziți, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Încă. Dar era de așteptat. Nici un caz cît de cît misterios nu se termină fără ca poliția să nu primească scrisori anonime și telefoane enigmatice. — Ați mai stat de vorbă cu sora? — O aștept să-mi spună ce facem cu trupul neînsuflețit. Apoi, după o clipă de tăcere, adăugă: — Cele două surori nu prea seamănă una cu alta, nu-i așa? Pe cînd una pare să fi fost rezervată, Închisă În ea, cu un anumit dispreț față de cei din jur, pe atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu capul într-o parte, iar la căpătâi stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat poruncile sale. Când m-au văzut, supușii mi-au făcut loc în tăcere. Nici ei nu erau răvășiți, de parcă ar fi prevăzut cu mult timp înainte că stăpânul lor avea să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar și plin de noroi al părintelui Vasquez. Iar Domnul n-a ocolit lumea aceasta jalnică. Pentru că și El a murit murdar și plin de sudoare. Și prin moartea Sa a adus dintr-o dată lumină peste lumea pământească. Dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai totofei, era protejatul mamei. „Era un copil ascultator.“ Pot fi observate de-a lungul interviului comentarii făcute pe marginea aceluiași lucru. Eiji fusese un tânăr puternic și independent, care nu crease niciodată probleme părinților lui. Asta până când trupul sau neînsuflețit a fost trimis acasă, fără nici o explicație... (Tatăl) „M-am născut în 1932. M-am căsătorit în 1961 și, la doi ani, l-am avut pe băiatul cel mare. În 1965 s-a născut Eiji. Soția a venit pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în casă?“ El îmi răspundea: «Pot să-mi fac și eu curățenie.» În ultimii zece ani a avut nevoie de mine cam de trei ori: când s-a logodit, apoi la nuntă și când a trebuit să-i aduc trupul neînsuflețit acasă. Băiatul cel mare e mai tăcut, dar Eiji era activ ca un tititez care le făcea pe toate. Chiar își gătea singur. De aceea, nu am avut nici o problemă cu el cât era mic. Lua singur deciziile. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mașinile erau pe drum. Au dat comandă prin stație, dar nu venea nimeni. Cel de la companie a văzut un taxi gol pe lângă o linie de tren. „Doamnă, e unul liber acolo.“ Am fugit și l-am luat pe acela. Trupul neînsuflețit fusese dus de la spital la Poliție. M-am dus la Direcția Generală de Poliție din Nihombashi. Am luat taxiul până acolo, dar se crease ambuteiaj din cauza unui accident care avusese loc pe autostradă. La 10.10 am plecat de la Kita-senju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca asta. Trebuie să fie o greșeală! De ce să moară bărbatul meu?» Ideile acestea îmi acaparaseră mintea. Nu voiam să plâng. Nu eram sigură... Speram. Îi făceau autopsie, așa că a trebuit să aștept până la 13.30 ca să-i văd trupul neînsuflețit. Am așteptat la secție. Telefonul suna întruna și toată lumea alerga în dreapta și în stânga. Era nebunie mare. Încă nu se știau toate detaliile. Cei de la poliție și șeful de la Japan Tabacco mi-au zis: «A inhalat ceva și a murit.» O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Poliție ar fi fost mai bine. Socrii și fratele lui din Ueda au venit la Tokio, au ajuns la Poliție, dar nu le-au dat voie să-l vadă. A fost dureros. Fratele mai mare al soțului a dus trupul neînsuflețit cu mașina la casa părintească. Eu, socrii, bunicul soțului și tatăl meu am mers cu trenul. În tren mi-am adus aminte de bunul meu soț și am plâns neîncetat. Mă încurajam singură: «Trebuie să te stăpânești!» Trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe mâna călăului care, foarte grijuliu ca tu să ajungi cu bine direct în calendar, ca martir, își făcea cruce și hârști, cu cuțitoiul). Cei trei tineri convertiți, (rămași se pare cu capetele intacte, pe umeri), i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri, de către comunitatea creștină de acolo. A fost martirizat în 268, sau cu cinci ani mai târziu, după cum spun alte scrieri. Dar ziua Sf. Valentin, este atacată și de catolici, și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu mi-a trecut prin minte...". *** Trupurile neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel, devenit de câteva ceasuri Suveranul Portugaliei, convoacă chiar în acea seară Consiliul de Coroană. Sosesc pe rând membrii Guvernului, șefii tuturor partidelor și consilierii regali. Palid
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a hotărât asasinarea lui Sidonio Paes". Înmormântarea Președintelui a fost încă o mărturisire a dragostei pe care portughezii i-o purtaseră în timpul vieții. Întreaga Lisabona defilează câteva zile în șir, în haine cernite, prin fața catafalcului. Nenumărați sunt aceia care văzîndu-l neînsuflețit, izbucnesc în plâns și cad în genunchi. Aproape toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma acestor două gloanțe care răpuseseră pe Sidonio. Chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don Manuel II moare în Anglia; corpul neînsuflețit al ultimului monarh portughez e adus în patrie și înmormîntat cu cinstea cuvenită. Însuși Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apoi au ajuns la școală și la facultate. Și apoi au trăit fericite jucăriile fără copii. Dar într-o zi, s-au ivit destui copii pentru două perechi de jucării la fiecare. Și tot așa până și ele au rămas neînsuflețite și sufletul lor s-a dus la alte jucării care au fost făcute. 4 ani și 5 luni. Coșmar Tati și mami, am avut un coșmar. E primul coșmar din viața mea. Dar nu vi-l spun și vouă. De ce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
puternic de hățuri caii înspumați. Imediat ce-l văzu, chipul ei cuprins de groază se lumină pentru o clipă: — Waltan! Trăiești! Și tata?... El îi răspunse cu greutate: — L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei sale, răsturnat într-un colț al carului, peste bagajele învălmășite, cu capul într-o poziție nefirească. Nu era vreme de pierdut. — Las-o! îi porunci Waltan, gâfâind. Are gâtul rupt... Și haide odată, cei din spate nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui scurt moment de liniște, Sebastianus întrebă: — Funeraliile lui Waldomar?... Vor avea loc în seara asta, imediat după adunare. Gundovek, însă, a vrut ca sicriul să fie prezent la adunare ca și cum el ar mai trăi încă, înțelegi? Pe urmă, trupurile neînsuflețite vor fi purtate cu solemnități până la mormânt, la castellum-ul familiei, la circa treizeci de mile de aici. Alpinianus tăcu câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i se adresă din nou lui Gundovek, care îi urmărea pe amândoi cu o nerăbdare prost ascunsă. Regele făcu semn către cele două trupuri neînsuflețite. — îmi închipui că ai fost deja pus la curent cu ultimele evenimente. — Da. Și nu pot decât să-mi exprim cele mai profunde condoleanțe și indignarea unui roman pentru această crimă oribilă. Sunt sigur că acum, mai mult ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arian, preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar câteva cuvinte, căci nu era vreme de lungi conveniențe; un murmur de nerăbdare se auzea deja dinspre capii burgunzilor, care, era limpede, abia așteptau să audă mesajul romanului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din experiența sa dramatică. De altfel, părăsi devreme masa, declarând că prefera să se ducă să-i îndrume, în vederea pregătirilor de plecare, pe slujitorii ce îi fuseseră dați, întrucât hotărâse să părăsească Genava a doua zi pentru a transporta trupul neînsuflețit al tatălui și pe acela al fratelui. Grimhilde, cu delicatețe, o însoți la apartamentul ce îi fusese pregătit în palat. A doua zi de dimineață, Sebastianus avu grijă să se trezească la timp pentru a o saluta. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]