945 matches
-
ÎN AMINTIREA TA..., de Georgeta Muscă Oană, publicat în Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015. În amintirea ta, am lunecat pe struna șipotului de izvor și-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrima cu a mea, plouând în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat pe struna șipotului de izvorși-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrimacu a mea, plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină până când gândul mi-a albit,am trecut cu înverșunare peste cruzimea
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
mi-a șoptit mieros: nu-i așa că acum vrei? Cu botul plin de sânge, i-am răspuns tăios: nu ți-am spus, mă, că nu vreau? Abia atunci a explodat. Palmele grele ale lui tata au început să lipăie în neștire pe trupușorul meu cel gingaș, care mustea de atâta încăpățânare. În final, m-a aruncat în car, ca pe un buștean noduros ce nu se lăsa despicat, în bocetele mamei și ale soru-mii. Le-a spus și lor,scurt: hai
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
și laptele supt de la mă-ta, f...i dumnezeii mă-tii de târfă împuțită. Te omor! Mai înainte de a trece la împlinirea amenințării, s-a repezit la sticla de coniac, a ridicat-o cu cealaltă mână și a sorbit în neștire. Când a luat sticla de la gură a simțit că-i curge sânge din nas. S-a șters cu podul palmei și s-a convins. Și-a întors foarte încet trupul către ea, a privit-o pe sub sprâncene cu o cruzime
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
A-ncepu de ieri să cadă Câte-un comunist pe stradă, Cu carnetul roșu-n mână Nemîncat de-o săptămână.” Ora 10. Ciulește urechea la zvonuri, ca să afli în ce parte a orașului s-au adus cartofi! Bate străzile, în neștire, după o ceapă, un ou, o lingură de ulei etc.! Vino acasă cu plasele încărcate cu nimicuri, cu o gaură serioasă în buget, obosită și stresată, agățată de scara unui troleibuz care circulă după un program haotic, înregistrat în arhivele
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
că mă alungi cu disperare. În inimă acum să-ți pot intra Chiar dacă mă tratezi cu nepăsare. Mai lasă-mă pierdut prin amintiri Iubita mea să-ți spun o povestire. Cu Feți Frumoși și mândre Cosânzene Că vreme-avem acuma în neștire. Tu fă-mi o locuință temporară În inimă acum să mă ascund. Iar dragostea ce este temerară Mi-o poartă, ne-ncepută, doar în gând. Dară orgoliul tău nemăsurat Te-ndeamnă să m-alungi acum din vis. Iar gândul te îndeamnă
LOCUINȚĂ TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382103_a_383432]
-
alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu!” Fruntea spre pământ și-o pleacă, Ochii lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare Și spune cu voce tare: - Doamne, îți făgăduiesc Mănăstire să zidesc, Lumea să îngenuncheze În veci să se minuneze! Apoi cheamă un arcaș, Cel mai falnic flăcăiaș Și îi dă scurtă poruncă: - Ia
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
pleoapeCăci fericită-a fost nechibzuința mea!...Virgil Ursu Munceleanu... X. ÎNTRE A SPUNE ȘI A DOVEDI !, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. „Te iubesc” - formula-i chiar banalizata - Și zilnic spusă-i tare , în neștire!... Spunând doar „te iubesc” de fiece dată Fără s-o și simți, asta e iubire ?! De-aceea corect este să fii cine ești Pentr-un suflet tandru, si, -ntru Dumnezeu, ARATĂ-i dovezi clare cum că îl iubești, Nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
noi, (De-ndrăgostiți suntem pan' la... Dumnezeu!) ARATĂ-i celui ce-l iubești că sunteți doi Și, chiar, nu-i nevoie să i-o SPUI ... Citește mai mult „Te iubesc” - formula-i chiar banalizata -Si zilnic spusă-i tare , în neștire!... Spunând doar „te iubesc” de fiece datăFără s-o și simți, asta e iubire ?! De-aceea corect este să fii cine eștiPentr-un suflet tandru, si, -ntru Dumnezeu,ARATĂ-i dovezi clare cum că îl iubești,Nu-i nevoie, dara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
ce nu-și încap în piele... XXV. EXISTĂM, DECI... TRĂIM !, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Între a SPUNE și a DOVEDI ! „Te iubesc” - formula-i chiar banalizata - Și zilnic spusă-i tare , în neștire!... Spunând doar „te iubesc” de fiece dată Fără s-o și simți, asta e iubire ?! De-aceea corect este să fii cine ești Pentr-un suflet tandru, si, -ntru Dumnezeu, ARATĂ-i dovezi clare cum că îl iubești, Nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
concluzie finală pentru noi, (De-ndrăgostiți suntem pan' la... Dumnezeu!) ARATĂ-i celui ce-l iubești că sunteți doi ... Citește mai mult Între a SPUNE și a DOVEDI !„Te iubesc” - formula-i chiar banalizata -Si zilnic spusă-i tare , în neștire!... Spunând doar „te iubesc” de fiece datăFără s-o și simți, asta e iubire ?! De-aceea corect este să fii cine eștiPentr-un suflet tandru, si, -ntru Dumnezeu,ARATĂ-i dovezi clare cum că îl iubești,Nu-i nevoie, dara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
să ne mișcăm. Nimeni nu avea voie să coboare din tren. Ușile erau blocate și la fiecare vagon era câte un militar cu o pușcă care ne păzea ca pe hoții de cai. După aproape două săptămâni de mers în neștire, trenul s-a oprit iar. Militarul din capătul vagonului a început să urle ca un disperat într-o rusă scâlcită, ordonându-ne să coborâm și să ne aliniem lângă vagon. Când a deschis ușa vagonului, de afară a venit un
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
AZI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului E-n mine o luptă cumplită, iubire de care tu nu știi... Și nici nu aș vrea... O luptă în care tot cad, în neștire oștenii speranței din armia mea. Au fost câtă frunză... Puțini au rămas... Au fost câtă iarbă dar nu mai au glas... S-au stins rând pe rând, doborâți de nimicuri mai grele ca plumbul... Din nou mozaicuri de umbră se
ȘI AZI de AURA POPA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380580_a_381909]
-
vizébe véstem, ahonnét a hullámok lábad elé hordták. Ne hajolj le értük, mert egyszer már kezedben tartottad őket. Fűszálakat szórtam És láttam: Fentről... Lentről... Hogy a semmi magának fekhelyet készít. Pruncul singurătății Legăn și acum pruncul singurătății... Îl hrănesc în neștire cu lapte-de-lacrimi, cu rouă-de-stele, chiar dacă știu că-mi secătuiește inima, și-mi frânge mâinile cu greutatea lui; chiar dacă știu că-mi obosește până și gândurile sterpe. Legăn și legăn... poate va adormi o clipă doar. Az egyedüllét gyermeke Még ringatom
AZ ÁLOM SZEME – A SZERELEM VARÁZSA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380609_a_381938]
-
Trăirilor, prin chip, nevinovate Cad frunzele pe lezpezi de tăcere Și-n drumul lor recheamă infinitul Rămân apoi de stana, fără vrere, Cănd “amintirea”-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară Trecutul, calculat în ani lumină, Răsună în neștire o vioară- Tremolul ei apune în surdina Aleargă-n toamnă frunzele pierdute De gânduri și visări la lungi popasuri La poarta depărtării nevăzute Sporovăiesc chemările de glasuri Nici nu mai știu ce anotimp mă ține Să dau trăirilor și foc
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
căutăm ca orbii-nsingurați Și ne lovim de semne și-ntrebări Iar telegarii nopții-s înhămați La carul plin cu-albastrele visări... Mai cade câte-o stea în amintire, Se mai trezește-un dor în așteptare. Noi, rătăcim prin gânduri în neștire Tot căutând răspunsul la întrebare... Și între seară și albii zori de zi Picurăm constant prin cornul Lunii Pe-a vieții coală triste poezii Râzând de soarta asta ca nebunii... ¤¤¤¤ Hai! Hai să murim puțin în către seară Să tăunim
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. CENACULUM Într-o baltă din pădure , de origine ocultă, Se-aduna în fi’ce lună, broștime aleasă, cultă, La "sfatul literar", spre-a neamului cinstire, Neam de poeți prolifici, ce scriau în neștire. Veneau broscoi și broaște cam obosiți de vreme, Conduși de un poet cu mult talent în gene. (O pereche de batracieni pretențioși, de soi, Avea loc rezervat, pe un înalt pietroi.) Balta era modestă , căci vremurile noi Au transformat pădurea
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
seamă, Ce sperau să-și plaseze, o ... Citește mai mult CENACULUMÎntr-o baltă din pădure , de origine ocultă,Se-aduna în fi’ce lună, broștime aleasă, cultă,La "sfatul literar", spre-a neamului cinstire,Neam de poeți prolifici, ce scriau în neștire.Veneau broscoi și broaște cam obosiți de vreme,Conduși de un poet cu mult talent în gene.( O pereche de batracieni pretențioși, de soi, Avea loc rezervat, pe un înalt pietroi.) Balta era modestă , căci vremurile noiAu transformat pădurea -n
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CENACULUM Într-o baltă din pădure , de origine ocultă, Se-aduna în fi’ce lună, broștime aleasă, cultă, La "sfatul literar", spre-a neamului cinstire, Neam de poeți prolifici, ce scriau în neștire. Veneau broscoi și broaște cam obosiți de vreme, Conduși de un poet cu mult talent în gene. (O pereche de batracieni pretențioși, de soi, Avea loc rezervat, pe un înalt pietroi.) Balta era modestă , căci vremurile noi Au transformat pădurea
CENACULUM de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381084_a_382413]
-
adoarme în tăcere, Nu se mai odihnește din timpuri de geneză, Și-a săvârșit menirea-n mii de eoni și ere, Arzându-și existența în stare de asceză. Sunt obosite toate, aproape-n agonie De când Pământul geme, se vaită-n neștire, Căci inima-i atinsă, demult...nici nu mai știe..., De-o groaznică durere, din lipsă de iubire. Căci legile supreme au fost grav încălcate, Și ignorat, cu ști’nță, Atoatecreatorul, Civilizații moarte, căzute, destrămate, Și-au meritat destinul, uitându-și
O ALTĂ GENEZĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381144_a_382473]
-
ÎN PRIVIRE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
lume, ce-mpărțită la crispați, Nu a sărăcit pe nimeni, ci ne face mai bogați. Fericirea te înalță și te face mai frumos, Unii spun că este-o boală, virus rău contagios, Eu, mă bucur când în cale, îmi apare pe neștire Și aș vrea-n final de viață, vreau să mor... de fericire. Citește mai mult Fericirea se citește ca afișul de pe gard,Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard.S-o pitești de ochii lumii învelită-n
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
prea firav să mai țină... (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului FACERE Își poartă mâna pe un trup de lut, Peste-a lui viață, peste chipul mut Pe care dintru totdeauna l-a știut, Că poate să respire în neștire, Pe un pământ de rouă și iubire, Dar lutu-i slab, se macin-a murire... Și imediat după cretie îl eliberează Pe omul care moare și visează, Sperând că taina vieții n-o trișează; Tu mâna porți pe trupul meu, Eu
FACERE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381517_a_382846]