2,274 matches
-
un vis, unde eram fericit. O mie de gelozii voi isca, o mie de invidii pure. Se va găsi cineva să mă blesteme, să mă înjure, că am făcut și eu vreun lucru, că am dres, Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
verdicte speculative în privința științelor înseamnă, cel mai adesea, a friza impostura. O butadă a lui Oppenheimer, a cărei formă o reproduc cu aproximație, spune că, în vreme ce fizicienii se străduiesc să exprime, într-un limbaj cît mai inteligibil cu putință, lucruri neștiute de nimeni pînă la ei, filozofii reușesc isprava opusă, izbutind să spună niște banalități știute de toată lumea într-o formă cît mai ininteligibilă. Dacă dăm deoparte nuanța malițioasă și fatal suficientă a cuvintelor americanului, o nuanță ce condamnă pripit întregul
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fântâni fără de ghizduri doar pasărea Colibri mă va tulbură. Voi fi corb, voi fi iepure-n fugă? Poate urs, poate lup, poate doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii m-apasă, mai dureros mă simt un olog cerșetor, serv al splendorii din tine, mireasa! Numai așa voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
parte, iar pe de alta, rezerva de marmură roșie, aflată pe terminate, a cărei exploatare a umplut subsolul de galerii ce se surpă amenințător. Pe măsură ce resursele se epuizează în dealurile învecinate, este amenințat chiar orașul Metopolis, așezat pe o comoară neștiută de metope, al căror secret Milionarul crede că-l deține numai el, deși locurile sunt bântuite periodic de societățile de geologie și arheologie ce caută alte filoane. Unul dintre ultimii exploratori, Emil Havaet a simțit ,vântul pustiului care s-a
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
nivel la care drumul, ca noțiune, se exprimă. Tot romanul, al cărui subiect o să-l aproximez doar, fiindcă povestit de-a fir a păr crește-n volum și pierde-n eleganță, ca o dantelărie deșirată, e despre căi. Știute și neștiute. Foarte sumar, cîteva școli clujene își trimit elevii, copiii civilizației extreme, cu diriginții lor, într-o tabără la mare. Savuros balamucul de pe peron, părinți, bagaje, griji și batiste, aproape inedit în proza noastră, care n-a mai plecat de multișor
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
de accesibilă. Accentul însă cade pe atmosferă. Aceasta constituie învelișul șirului de senzații și sentimente... Apariția biciclistului este cheia întregului poem. De aici, începe dublul plan al gândurilor, în trecut și în prezent... aici, pe pământ și, dincolo, în lumea neștiută unde gândul ei îl urmează pe cel regretat dar... fără a ști nimic concret așa că, cerul și pământul sunt mistere deopotrivă . Planete, ruleta vieții, cosmosul, pământul, pierderea ireparabilă a cuiva drag, iată o lume diversă, misterioasă și tragică, în spațiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de apel necorupte, inflexibile, care funcționează acum în societatea românească destul de aleatoriu." etc., etc. Mai trebuie menționat faptul că pe adversarii săi de idei Ștefan Borbély nu îi numește (menționându-i doar prin aluzii nebuloase). Drept urmare ei mor de plictiseală neștiuți de nimeni, victime anonime ale vorbăriei fără rost. l Săltăreața revistă Suplimentul de cultur| cultivă cu atâta insistență jocurile de cuvinte, încât această practică, în loc să facă lectura atrăgătoare, a ajuns, dimpotrivă, să agaseze, ca ticul nervos al unui conferențiar sau
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
mi-am mai găsit Reazemul, doar cămașa cu coțche ce-o purtase cu o seară înainte, ghioacea cu coțche de culoare maro și galben-verzui. Degeaba mă smiorcăiam prin curte și pe uliță, tata plecase cu alți amărâți într-o lume neștiută de nimeni, într-o lume în care sperau să găsească Fata Morgana și paradisul pierdut. Îmi amintesc că au zburat veri și primăveri, toamne și ierni, veri și primăveri, când odată, de fărșang, mama făcea mare pregătire, urma să ne
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
o altă realitate, alternativă și concurentă la realitatea lumii. În realitatea pe care o creează scrisul, alături de curajul călătoriei și de mirajele ei se află și spaima ascunsă față de lucrurile neclintite, alături de tainele evangheliilor se desfășoară și proza obscură sau neștiută a vieții. Eu nu fac decît ceea ce a făcut literatura dintotdeauna, adică am încercat să rescriu realitatea, construind lumi ficționale, autonome și funcționale. Era odată un clișeu (și o contradicție în termeni...) legat de ,construcția" prozei ardelene, de romanele lui
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
de presă, nici chiar în tandem cu o carieră literară performantă. Despre trecerea lui Mihai Vișoiu prin această lume pierzătoare de suflete, extinsă peste toată epoca comunistă (s-a născut în 1939) și dusă pînă-n apogeul postcomunismului, aflu aspecte relevante, neștiute de mine pînă acum, din cel mai recent volum al său de nuvele, intitulat semnificativ Moartea dinaintea morții apărut la Editura Axis Libri, în 2011. Titlul se referă desigur la acea moarte civilă, reamintită de mulți într-un fel sau
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
spectacolul demisiilor morale și cu fastul cultului personalității regizat de oamenii de serviciu ai regimului, aceste aluzii sunt cât se poate de transparente. Căderea într-o istorie cu sensuri dezafectate este echivalentă cu o traumă ontică și cu o culpă neștiută, ce se cere expiată. Duplicitatea, minciuna, teroarea, mutilarea individualității, falsul și dogmatismul, acestea sunt tarele lumii comuniste pe care poetul nu ezită să le numească simbolic, să le traducă în metafore insurgente. Protestul aluziv, ironia ascunsă, sarcasmul travestit sunt prefăcute
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
I. Negoițescu, într-un articol scris prin 1971 și apărut abia acum într-un volum, spune ceva de Cocteau ! Mi-e rușine, dar eu nu am citit un rând de Cocteau !! Alex. Ștefănescu, în postfața Dulapului, vorbește de un total neștiut de mine, Jorge de Lima !!! Nu ăsta-i baiul. Cum naiba de nu se observă că i-am iubit nebunește (și-i iubesc) pe Verlaine și pe Apollinaire? Cum de nu transpare nimic din dragostea mea pentru Dostoievski, și Cehov
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
intențiile, rezultatul unei munci colective, având drept coordonatori pe redactorii Editurii Allfa, care se ocupă și de „Strada ficțiunii”. Câteva principii reies din proiect: înapoi la clasici, fiindcă ei atrag publicul, preferința pentru cărți inedite ale autorilor consacrați, comori încă neștiute, întâia oară traduse în limba română. Surpriza au adus-o de la început autorii cunoscuți prin cărți pentru copii, cărora li se pune în valoare partea rămasă în umbră a operei: Iubire și gimnastică de Edmondo de Amicis (traducere de Camelia
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
pe perete, va iscăli el aprobarea solicitată: a cîștigat rămășagul, căci funcționarul de la ghișeu a onorat fără să clipească documentul." Performanța lui Mihail Avramescu ține de miracol sau de paranormal. Nu m-ar mira totuși să aflu că vreun emul neștiut al său a izbutit să deducă semnătura cuiva pornind de la amprentele digitale, de la imaginea irisului sau, de ce nu, de la encefalogramă. Individul, în definitiv, e o unitate irefragabilă, și orice segment al ei este bun a servi la aflarea celorlalte. Drumul
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
Alexandru LUNGU Chiromanție o floare cu petale subțiri și adânci își adia mireasma ocultă în neștiutul palmei liniile prevestitoare se răsucesc înăuntru-le în noduri nedezlegate până când (în care ceas îndepărtat?) floarea nepereche va cresta în palm tiparul literei ultime Alt răstimp în clinul nopții timpul se^nclină în aplecare lină părăsind o clipă văzutul ascuns
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea predicii pădurile surde s'au strămutat pe colina auzului lăsând deschisă
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
nesfârșit loc de spectacole, unde croitoresele, Madame Lamort, neobositele drumuri ale terrei, iscând noduri din nesfârșite benzi și buchete, nou create din funde, flori, cocarde, fructe artificiale -, toate neverosimil colorate - pentru ieftinele pălării ale destinului......... Îngere!: ar fi un loc, neștiut de noi, și unde vor arăta, pe inefabilele covoare, îndrăgostiții ceea ce aici nu reușiseră niciodată, îndrăznețele lor figuri ale elanului inimii, turnurile plăcerii lor, acolo unde nu se aflase vreodată o bază, doar laolaltă sprijinindu-se scări, vibrând -, și putând
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
nu monocorde. După o copertă avangardistă, publicitară și aproape farmaceutică ("Conține: poezie pură 92,8 %; poezie cu tendință 7,19 %; hârtie 0,01 %"), urmează pagini întregi de poeme cu prozodie latină, intercalând alte poeme comentate în paranteză de o mână neștiută și câteva senzualități epigramatice surprinzătoare. De ce așa? Fără doar și poate, cifrul intim al Epistolelor nu stă în cuvioșenia manierei, în respectul moștenit al eruditului pentru antici, ci într-un orgoliu care-l face aproape congener cu aceștia. Deloc ultragiantă
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
au pornit vânturi în lumină. Pe podul brațelor voastre Mă ridic către soare. Albii porumbei ai bucuriei Au învățat, neîntrerupt, să zboare. Luceafărul, Anul V, Nr. 14 (97), 15 Iulie 1962 Poșta redacției: Andrei Steiu Puls Geamul meu e pulsul neștiut al străzii care-n trecători se zbate și-n castanii albi de duc nopțile de toamnă-n spate Toamna asta fără margini zbucium lung și holde mari cât o simt de plin și greu... Dinlăuntrul ei se zbate ca un
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
părăsi căminul tău Și a fugi în alt destin! Cum e? Fascinant la început, După care încep căutările de poteci. Nevolnic, rătăcești printre străini Ești al nimănui, nimeni nu te știe, Vrei să te lipești, să aparții Cuiva sau gliei neștiute Te lupți, te oferi, te dărui pe nimic Inutil! Ploile nu cad pentru tine, Pămîntul îți rodește buruieni Nici soarele nu te luminează Nici luna nu-ți oferă un culcuș Ești un fir de nisip Purtat de vînt Te ții
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
ușa camerei fu dată de perete și Mira-Mică intră ca o furtună, tremurând toată și scoțând niște sunete guturale, într-atât era de contrariată de atitudinea Mirei. De ce lipsise de la înmormântare? Cum putuse?! Ce ființă era? Marieta care, din cauze neștiute, își recăpătase graiul, ripostă. Pe un ton scăzut, ceru liniște, apoi i se adresă exclusiv Mirei, cu precizarea că tot răul e spre bine uneori. Pesemne că se referea la țipetele ce răsunaseră cu câteva minute înainte în casă. Și
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
să chemăm ploaia, cu parfum de lavandă! Cum să învăț să plec, dacă îmi zici: Mai stai! Că am ascuns lacrimi în cochilia inimii, doar tu știai Iubite, vino și agață-mi regretele de un colț de stea Pe un neștiut țărm de lună, să ne rescriem povestea. Nu vei putea să pleci, chiar de nu-ți cer să mai stai, Numai eu îți îmbrac gândurile cu al liniștii strai. Cerul ne povățuiește azi, să trăim în pace și frumos, Dacă
NU VEI PUTEA SĂ PLECI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384799_a_386128]
-
rătăcitoare din Șase Lokas, cînd fiecare știe despre sine acele teribile detalii pe care n-ar fi trebuit să le afle, de bună seamă, decît mult mai tîrziu, cînd la Tot se va fi întors, reîncepînd persoane dinainte știute și neștiute ștergeau imaginile prin care cei doi bărbați, strîns îmbrățișați în fața frontierei, se priveau intens, cu irișii vopsiți în alb de Qumran, de-a lungul căruia feminitatea nu se putea așterne, cu glasu-i de oglindă, cu firea ei de ciob; între
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
ochii la ceea ce avea să vină, dar nu-l pot afla nici azi, cînd sînt cuvînt și nu mai sînt? erau atît de albe diminețile în care nu bănuiam că sînt tot eu cea care desenează liniile ce surpă știutul neștiut al uimirii: de fiecare dată, desigur, era ultima oară cînd sosise vremea să merg singură oriîncotro m-ar duce zvonul ce vine din Qumran
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]