1,005 matches
-
Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată când trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amândoi neajutorați În jur, la camera plină de troace. — Ce-ar fi să le pui acolo, În spatele televizorului ? spune bunicul În cele din urmă. Îmi croiesc cu greu drum prin cameră, trântesc cutia pe jos, după care mă Întorc la el, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-am găsit serviciu. David mă Înșela pe toate drumurile. Nu remarci nici un tipar aici ? — Păi... Îhm... zic neajutorată. Poate... — Cred c-ar fi mai bine să renunț definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un râs nebun, și alte câteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decât să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sunt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare ? Mă uit mai bine la hârtie. A, da ! Păi, da. Acum că spuneți asta, văd destul de clar... niște... — Nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gândul că, dacă se Întâmplă așa ceva, Înseamnă că lumea a luat-o complet razna. Și că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sunt cine credeți că sunt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strânge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e aici ? — Are În mână o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu suntem acasă. Prea târziu, spune Lissy și se strâmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gâfâind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe chip aceeași expresie de martir pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punându-i o mână pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. — Glumești ! exclamă un tip din colț, care e evident chiar și mai Încet la minte decât Connor și trebuie să i se explice cuvânt cu cuvânt totul, ca la copiii mici. Acesta ridică privirea spre mine. Și de cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mâinile mele. O clipă, rămân Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zâmbet cât pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
place ! O groază de oameni sunt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. Sunt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. Sunt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcâie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
torțe. Nici nu îndrăznesc să mă uit în zona în care sunt Tom și Lucy. Nici la mama și la tata. În viața mea nu m‑am simțit atât de penibil. — N‑am nimic de zis! Zău! Eu doar... Ridic neajutorată telefonul. Era... mobilul meu. Am crezut... Scuze. Continuați. Mă așez la loc cu picioare tremurânde și se lasă tăcerea. Încetîncet, cei prezenți îmi întorc spatele și se liniștesc, iar preotul își drege glasul și trece la jurămintele mirilor. Restul slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
suferit‑o? mă întreabă, în șoaptă. — Băiatul ăsta are noblețea în sânge, spune domnul Wunsch cu înfocare. Tinerii de azi au multe de învățat de la el. Spuneți‑mi, se gândește la o carieră militară? — Păi... nu mi‑a spus, zic neajutorată. Vă rog să mă scuzați. Evadez la baie, care e la fel de imensă și de somptuoasă ca restul apartamentului, cu rafturi întregi de săpunuri de lux și sticle de parfum gratis și un scaun confortabil, dacă vrei să te așezi. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos! Da. Sigur. Mă uit șovăitoare la plataou. Sau mai bine să‑l servesc, dacă tot sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă face să tresar. — Da, sunt destul de sigur că l‑au văzut. Se luptă cu ultimul nasture al cămășii. Brusc, iritat, trage de cămașă, și o rupe. — Luke, zic neajutorată. Îmi... îmi pare așa de rău. Nu știu ce pot face. Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie și, câteva clipe mai târziu, aud dușul curgând. Nu mă mișc. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
puloverul ăsta foarte drăguț Paul Smith, părul îi stătea foarte ca lumea și nu‑mi venea să cred, ăsta e Tarquin? Și m‑am cam îmbătat și știi că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată. Nu știu. Era... alt om. Dumnezeu știe cum de s‑a întâmplat! Se lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi, Suze, recunosc timid în cele din urmă. Cred că a cam fost... vina mea. — Vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întreba dacă nu aș crede că asta ar fi bine și pentru tine. Dar... te rog. Se întinde peste masă și își pune mâna caldă peste a mea. Vino înapoi. Hai să o luăm de la capăt. Mă uit la el neajutorată, și emoția crește în sufletul meu asemenea unui balon. — Luke, nu pot să lucrez pentru tine. Înghit în sec, străduindu‑mă să‑mi țin vocea sub control. Trebuie să plec în America. Trebuie să profit de șansa asta. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-i fie dor de ea, mai ales în aceste momente, momente când are nevoie de un loc în care să se ducă și de un chip cunoscut la care să apeleze. Se disprețuiește pe sine atunci când se simte slabă și neajutorată. Ea chinuie vocea de fetiță-care-strigă-după-ajutor dinăuntrul ei, o chinuie ca și cum i-ar fi cel mai mare dușman. Continuă să o chinuie până când jalnica voce se transformă în picături de gheață și formează un cristal dur. Un cristal care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că este o femeie. Dar vreau amănunte, vreau... ― Eu am spus o femeie. După mine, femeie cu adevărat nu poate fi decât aceea care știe bine ce vrea și care-și poartă singură de grijă. Celelalte, mai ales cele mereu neajutorate, nu sunt decât belele și poveri, în nici un caz femei. ― Dar unde a stat ascunsă femeia asta până acum? Văd după mustața ta că știai, dar ai păstrat totul numai pentru tine. Nicolae îi oferi un pahar cu ceai, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Scuzați-mă! N-ați mai călcat niciodată într-un salon de pictură, am vrut să spun. ― Cam așa ceva... se strădui Toinette să continue, dar vocabularul ei se micșorase considerabil din cauza emoției puternice. Sunt... Sunt... ― Fermecător de uluită și atrăgător de neajutorată, șopti el și ironia din unicul său ochi o învălui într-un fel care i se păru Toinettei extrem de incitant. În cazul acesta, poate că doamna contesă îmi va îngădui să o introduc în tainele meseriei mele. ― Oh, da! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se aventurară în pădurea de cercetare a universității, sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a ridicat din umeri fără să spună nimic. Ei, dacă e adevărat, atunci ar fi trebuit să ai mai multă grijă, l-a dojenit el pe băiat cu blândețe. Știu că și tu ești foarte tânăr, dar Jessica e complet neajutorată. Avea nevoie de tine ca să veghezi asupra ei. Știu. Tonul lui Jake avea o nuanță de conciliere. Am spus că-mi pare rău. Fiona a ridicat imediat din sprâncene. —Ba nu ai spus. Ba am spus. Nu, nu ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a tras-o pe Milly către el și-a pupat-o pe obraz. Lasă-mă! a țipat Milly chicotind neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lume și din viață. Altminteri, să nici nu te gândești, orice le-ai spune și le-ai învăța, până la urmă vor face tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că fac pe neajutoratele... Nici Rafael nu știa prea bine cum se votează. Bălmăjea o justificare îngălată, cum că Ceaușescu a murit lăsându-ne destul de neajutorați în privința asta, a votului, cum e adică s-alegem dintre mai mulți, adică s-alegem și pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]