709 matches
-
Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Barbu Lăutaru, Grigoraș Dinicu, Fănică Luca, Fărâmița Lambru, Ionel Budișteanu, a dus peste frontierele țării faima muzicii lăutărești românești. Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de Maria Elenă Lebădă Lucy și Shelley erau două surori foarte neastâmpărate. De câte ori mergeau undeva, reușeau să strice sau să spargă câte ceva, așa că mama lor, Bărbie, trebuia mereu să plătească oalele sparte. Într-o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
urmă diferențele tind să se estompeze. Din perspectiva Svetlanei Cârstean atelierul nu e mai mult decât un prilej de a invoca, fără nostalgii gratuite, cenaclul. La fel cum, înaintea ei, făcuseră poeții lunediști, iar după ea aveau s-o facă neastâmpărații fracturiști. De ce n-am citi în felul acesta Floarea de menghină, lăsându-l, o vreme, deoparte pe Nicolae Ceaușescu de dragul lui Raymond Queneau? Și planurile de industrializare completă de dragul grupului OULIPO? De ce să căutăm, chiar și-n poezie, sămânța stinsului
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
precizeze că nerespectarea determinărilor nu produce neapărat o „ciulama inmanjabilă” (cum se exprimase Horia Gârbea, „maestru” într-ale bucătărelii, dacă nu știați!), teza aceasta fiind valabilă în romanul de tip realist, nu însă și în alte formule romanești, subsumabile corinticului. Neastâmpăratul Varujan Vosganian (liniștit doar în intervalul în care și-a citit textul despre „Personajele Cărții șoaptelor”) a găsit că o precondiție a romanului ar fi „să scrii despre întâmplări, teritorii ori obiceiuri mai puțin cunoscute, dar pe care tu să
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Iți plac așa mult florile? - Da, răspunse sfioasă raza de soare. - Ai vrea să fii împreună cu ele? Vei semăna cu ele, și veți petrece tot timpul împreună. O să te transform într-un fluture frumos, colorat, precum petalele florilor. Povestea gărgăriței neastâmpărate Într-o dimineață de primăvară timpurie, o gărgăriță care se ascunsese de astă toamnă într-o gaură din pământ, ca să se adăpostească de furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
tatăl meu, respirația aproape că mi se opri și inima o luă la trap... Doamne ce dor îmi mai era de el! De sub pălăria de vară trasă ușor pe frunte, să nu-l ardă soarele, fața lui zâmbitoare și ochii neastâmpărați mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă: - Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuțâ dragâ șâ tu nu ti superi câ eli nu-ț răspund?- câ eu m-aș supara tari! - Mai bini hai sâ gustăm un
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
școală. Școala era de fapt un pension patronat de călugărițe, chiar în Ajaccio, care își avea sediul într-o clădire mai veche a iezuiților. Era primul an de domnie al unui alt Ludovic. Al XVI-lea. Mititel, dar deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a făcut repede remarcat printre colegi, mai ales prin ieșirile lui războinice. încăierarea era soluția aleasă de fiecare dată atunci când se isca fie și o mică neînțelegere. Nu conta dacă „le petit” - micuțul, piticul - ieșea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă și copchil cuminte? Degeaba îmi răcesc eu gura, că el tot pe-a lui o ține. Una-două, țuști afară. Nu ți-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lacrimile și își frângea mâinile fără pic de liniște. Și s-a face el bine, Ioane? Apoi când am plecat de la Crâșma din drum am vorbit cu dânsul. Și aista-i semn bun. La întoarcere, sigur îl găsesc plimbându-se - neastâmpărat cum îl știi - prin crâșmă. Eu aș zice să-l aduceți acasă, că mai bine ca aici nu i-a fi. Până una-alta, lasă-l acolo la Crâșma din drum, că are cine să aibă grijă de el. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mă lupt cu el să nu alerge prin camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
draci ca să nu mai Îndrăznească să se apropie de sufletele oamenilor și să-i Îndemne la rele. LEGENDA GHIOCELULUI A fost odată ca nicodată un băiețel. Și pe băiețelul acela Îl chema Ghiocel. Și era așa de năzdrăvan și de neastâmpărat, Încât mereu dădea de bucluc. Întruna din zile, se Îndepărtă atât de mult de casă Încât se rătăci. Și nu mai reuși să găseasca drumul Înapoi. Cum hoinărea el Încoace și Încolo, Îl găsi un zmeu. Și zmeul acela se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
voie să o deschidă. Și era ușa aceea mare, din lemn frumos mirositor, și avea mâner greu din fier. Cine știe ce o fi fost dincolo de ea. Nici eu nu știu că dacă știam vă spuneam și vouă. Ghiocel, fire curioasă și neastâmpărată, nu Îndrăzni să Încalce cuvântul Mamei Zmeioaice, cpci toți o ascultau și o respectau, chiar și Zmeul Însuși, cât era el de mare și de păros. Totuși, gândul la ușa aceea nu-i dădea pace. Și Într-o seară, când
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în rândul bărbaților. Stăpân pe situație, se simțea deopotrivă stăpânul acelei fete și, cu toate că nu împărtășea drama mamei care-și jelea pe ascuns sau își blestema pe față fiul preferat, se simțea liber și deschis, prin toate fibrele ființei lui neastâmpărate, viitorului. Cum bătrâna lipsea, obosită de-a nu se putea stăpâni gata să izbucnească în hohote dinaintea lui, ceea ce nu și-ar fi iertat, Irina îi luă locul cu îngăduința doctorilor și a surorilor, devenind ea însăși un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pământul colectivului; iar când, în 1990, și-au văzut din nou în curte caii, căruța, plugul, vacile, oile și alte orătănii luate de comuniști, s-au pus pe plâns ca doi copii; aveau amândoi 64 de ani, pentru că atunci când eram neastâmpărat și făceam vreo boacănă, bunica Elena mă boscorodea cu „Sări-ț-ar nasu’, să-ți sară!”, iar bunica Margareta mă făcea „născocor” și n-am știut ce înseamnă asta până în liceu când am citit Țiganiada, pentru că bunicul Victor m-a
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
uneori la dezbinări frapante și, cu toate că se orientează categoric într-o direcție precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav, năzuind spre absolut, liber de patimi, despovărat de dorințe, altul vijelios, neastâmpărat, sensibil la adulări banale, accesibil micilor vanități, dăruindu-se clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a vedea a d-lui Stătescu, însuși Bogdan Dragoș, întemeietorul Moldovei, pe care Ludovic I al Ungariei, prin hrisovul de la 2 februarie 1365, îl numește, împreună [cu] toată dinastia Dragoșizilor Maramurășului, sperjur și uitător de datorii, unealtă oarbă a unei neastâmpărate ambiții, pentru că, părăsind vasalitatea în fruntea poporului său, fondase un stat neatârnat, alături cu Ungaria? Străin de origine română a fost Alexandru Basarab care a înfrînt pe regele Carol Robert și toți acei pe care mater parens, muma născătoare a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să fie cu toate acestea pedepsit, prin înlăturarea sentenței, și pedepsit atât de grav cu o permutare care e o destituire mascată. - Când o asemenea permutare se face pentru că zelosul profesor a voit să aducă la ascultare pe un elev neastâmpărat, aceasta însemnează a slăbi cu totul disciplina în școală, a anihila prestigiul și autoritatea oricărui învățător" Iată dar de ce e vorba. Degeaba " Romînul încalică calul de bătaie al demnității omenești ș. a. m. d. Demnitatea cere ca cineva să aibă conștiință
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sprijinul nostru, dar am sacrificat (și aceasta e și mai rău) interesele noastre cele mai vitale politice și economice la Dunărea de Jos și am adus cele mai grele rane țării noastre proprii din curată îngăduință și din grija pentru neastâmpăratul megaloman. Și pentru toată iubirea și toate sacrificiile culegem azi răsplata sub forma politicei de asmuțare a unei Irridente române și a afiliaților ei de la noi. Am uitat că în Orient nu obține cineva succese prin îngăduire și bunăvoință, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se vestesc șicane nouă la cari sunt expuși în România cetățenii noștri, negoțul și comunicațiunea noastră, produsele industriei noastre. Oare starea aceasta de lucruri să se declare în pemanență? Cu cât mai mare e îngăduirea ce-o exercităm față cu neastâmpărații oameni de lângă Dâmbovița cu atât li se umflă creasta, cu atât mai nerușinate sunt pretențiunile și cererile lor. Iar ceea ce se vorbește sau se scrie în București, în lași, oriunde în România în contra Ungariei și a Austriei află cale în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
putere. Nu știu ce mi-ai făcut, dar... N-am mai simțit niciodată așa... O, ce deasă e mintea ta, câte gânduri se învîrtesc în ea! Hehehe, credeam că ai fost mereu homosexual, dar uite văd aici niște amintiri cu fete. Erai neastâmpărat pe vremea aia... Rade, dar camera asta ce e? Nu mi-ai arătat-o niciodată. Ce sunt toate chestiile astea lucitoare? Și mai ales unde e situată încăperea? A, sub bibliotecă? Poate c-o să merg acolo, văd că se intră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mașina și alintând-o de parcă ar fi un copil: Tinuțica sau Tinuțel. Când stau în fața blocului și se joacă, cei doi Sorinei, care o iubesc cel mai mult pe Tinuța, au mare grijă ca, nu cumva, vreun copil obraznic și neastâmpărat să se apropie de ea și să-i facă vreun rău. Odată, tata n-a mai băgat mașina în garaj ci, pur și simplu, a pus husa peste ea. Afară era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era gata-gata să înceapă un vis frumos și dulce, când vraja lui fu alungată de o voce neastâmpărată și atât de cunoscută: De ce nu ți-ai luat, cu tine, în pat, păpușica cea nouă? Fetița nu-și putu da, pentru început, seama dacă frățiorul ei îi vorbește aievea, sau dacă glasul lui Sorin e cu ea, în vis
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]