527 matches
-
locuințe, sunt neliniștite, zboară departe, fără a reveni mult timp la cuiburi. Foarte agitate sunt și păsările din colivii, în special papagalii, care cântă într-una, cu penele înfoiate, bat din aripi, țipă tare. * Caii. Devin neliniștiți, fricoși, refuză hrana, nechează puternic, se ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
și tulburător al intersecției dintre copilărie și moarte: Un tren expres de tinichea/ O gară mică de carton/ A ruginit de nostalgie/ Și-un călător liliputan/ În vagonaș a adormit/ Și calul blând de lemn vopsit/ Încet, în gândul lui nechează/ Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește viața, și păpușile mor, asemeni copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2005, cap. 10). 4.3.1. Hale și Keyser (1993: 54) arată că verbele inergative − pe care le consideră adevăratele intranzitive − sunt cea mai simplă clasă de verbe denominale derivate prin încorporare (laugh 'a râde', sneeze 'a strănuta', neigh 'a necheza', dance 'a dansa', calve 'a cheli'71). Structura lexicală a unui verb inergativ ca laugh implică încorporarea într-un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind în acel timp scăzut, trecu granița cu învoirea grănicerilor, care nu le făcură nici o împotrivire. Calul, după ce a gonit cât a gonit, așa că din negru se făcuse alb de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Îi arătă banii, purcoiul ăla de o sută nouăzeci și ceva de sute, și se frecă peste burtă cu podul palmei. O să se ducă să cumpere ceva de mâncare și ea păru să-l corecteze și să-i cizeleze exprimarea nechezând voios și jucându-și degetele În fața buzelor. Cântă la fluierul acela nevăzut melodia nechezatului ei, și-n fața sexului bombat, cu miezul ca de fruct copt irupând prin perii nisipii și stând să ni se ofere. Era același semn, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
era o mizerie, toți eram deshidratați, nu vroiam decât să ieșim. Într-o zi ne-au dat carne de cai morți, că se făceau tractoare și nu mai trebuiau. Ne-au dat capete de cal cu spanac, și tot dormitoru’ necheza... În dormitor erau peste 200 de deținuți. Vă mai amintiți momentul eliberării? Am fost eliberat de la Tichilești în septembrie 1962. Ziua, pe la 9, a venit un coleg al meu de școală, unul Timur, că a avut o treabă la Brăila
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă.” (M. Eminescu, P.L., p. 7); • posesiunea: „Calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz.” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • înrudirea: „Hai că mă duc eu să răpesc pe fata Genarului.” (M. Eminescu, P.L., p. 11); • dependența (socială sau social-politică): „E cel ce-a spus odată-n senat în tinerețe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încet, ușor, Treci la iubirea următoare! Aruncă-mă în cele patru zări Și sfâșie-mi o ultimă suflare Să nu mă-nghită numai două mări, Să nu mai am nicio scăpare! ADUN COMORI Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii, Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de viiă Se-adună peste tot, grămadă Petale roșii, ruginiiă Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-ceruri curcubee Aud balade
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Către nicăieriă Ne vom contopi Într-o singură aripă Într-un unic zbor Înspre primordial Sau irațional, Unde să nu ne pierdem Eu de mine. Tu de tine, Noi de noi! SE-ADUNĂ Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de vii. Se-adună peste tot grămadă Petale roșii, ruginii, Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-n ceruri curcubee, Aud
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
munților și pădurilor peste care apune soarele și scoate un nechezat mândru care face să se dărâme casele dimprejur. Apoi așteaptă. Stăpânul lui nu vine la această chemare. Bătrâna, ținându-l de frâu, îl duce spre oraș. Apropiindu-se, calul nechează, palatul cel vechi se cutremură, iar boierii își spun între ei: "Parc-ar fi scăpat Corbea!". Când o văd pe bătrâna care aduce calul, îi spun: "Nu ți-e Roșul de vânzare, Să-ți dăm galbeni și parale, Ori să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag, ești altceva spuse tata și se repezi cu forță asupra lui. Moșul trecu repede lângă cal, de cealaltă parte. Ridicând biciul să-l lovească, tata plesni cu furie botul calului care necheză înfiorător, se răsuci pe loc și rupse oiștea căruței. Rămas slobod, o luă la goană pe câmpie. Vezi că ești nechibzuit, spuse calm moșul. Ai rămas fără cal. Tata spumega de furie. A avut totuși tăria să ridice iarăși biciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pot, trec și eu, după tine. Să nu rămânem aici că murim, ne îneacă apele. Oamenii de pe celălalt mal, mai înalt, au rămas câteva clipe înmărmuriți când eu am făcut primul pas spre pod. Calul nostru, simțindu-se parcă părăsit, nechează puternic, nervos. Am înaintat sigur de mine până am auzit o trosnitură. Nu te opri! strigă din răsputeri tata. La a doua trosnitură mă aflam la mijlocul podului. Repede, repede am auzit un glas sau mi s-a părut că aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Moșneagul se afla acolo. Ce vrei, moșule?! am strigat gâfâind, plin de furie. Am spus să treceți repede, dar taică-tu n-a înțeles. O să rămână acolo unde este. Ce vorbești, moșule, ești nebun?! Podul ține, e de piatră... Calul necheză a doua oară înspăimântat. Tata porni spre podul înclinat peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
primejdiile se pare că au trecut. Tata pășea tăcut, cu privirea ațintită drept în față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm și calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate, o să întâlnim un moș mic de statură, cu o pălărie caraghioasă pe cap și un toiag în mână de care să atârne o traistă nici plină, nici goală. Un moșneag care în singurătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-i pună sângele în mișcare iute și deodată. Mârțoaga alerga hărțuită în toate părțile și nu-i plăcea deloc, de parcă găsea fără rost efortul ei. Atunci stăpânul îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț al curții, se întinse ca un arc și sări ușor peste gardul nu prea înalt din nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală, porni aiurea, nehotărât. Când stăpânul venea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia drept în față, înaintau tot mai greu pe zăpada înghețată. Omul simți deodată o căldură apăsătoare în tot corpul, calul necheză a doua oară, alerga neîncetat de parcă devenise un mânz zburdalnic, plin de vigoare. Din depărtare, țăranul părea un scai negru pe câmpia albă, un scai rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în vânt, care făcea semne ca și cum era vorba de ceva urgent. Tot cu mâinile în buzunare, Nel își depărtă brațele în semn de părere de rău (trebuie să plec!) și dădu fuga spre dună, precedată de marele câine negru. Calul necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile răzbesc prin pereți, ca ultimele cuie înfipte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
veni în fire. Merse să pregătească o cameră unde să depună corpul, înainte de a-și lua inima în dinți să se ducă la madam Segal. În vremea asta, locotenentul coborî pe plajă cu calul. În apropierea cadavrului, animalul se cabră nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să înainteze. Uncheșul a coborât încet pe oiște, a luat calul de căpăstru și i-a vorbit ca unui prieten: Hei, Roibule, ce e cu tine? Ce s-a întâmplat? Doar n-o să ne lași, aici, în mijlocul râului? Calul a nechezat de două ori, a smuncit o dată căruța, de credeam că ne răstoarnă în apă și-a început să ne scoată pe mal galop. În luncă, uncheșul a oprit caii și s-a apropiat de apă, să și dea seama ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon se lăsă să alunece din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la șapte luni m-au tot bătut; după șapte luni de sarcină, nu m-au bătut, dar își băteau joc tare, mă puneau să rag ca vaca, să latru ca cîinele, să cînt ca cocoșul, să zbier ca oaia, să nechez ca caii, să orăcăiesc ca broasca, dar nici n-au scos nimic din gura mea contra soțului pe care l-am iubit așa mult..." Primul grup lichidat va fi cel condus de Vladimir Macoveiciuc. Primele arestări au loc în septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îi priveam pe copii cum interacționează - o scenă de gelozie pentru o parașută, o cursă de ștafetă, concurs de șuturi cu mingea de fotbal printr-un disc strălucitor, călduțele critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]