570 matches
-
și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un vasal, privind, din nou, înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră în galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură împreună. Până și grăjdarii, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peste mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu. — Foc! Trageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și dansa pe masă în casa pedagogului! A văzut-o atâta lume!... Care din ele? Auzi ce-ntrebare!... Dansa goală pe masă și casa era plină de bărbați! Stăteau în jurul mesei și nechezau de plăcere! Beți ca niște porci cu toții! Iar ea, cocoțată pe masă, goală, dădea din șolduri, Iapa dracului! Și toți ăia se distrau de mama focului!" Chiar și mama lui Dănilă înclina să creadă că cele două fete Onofrei își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată în viață. Cădem, de la o înălțime cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
coada părea să se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de zăpadă... calul părea de fildeș, iar ochii lui fulgerau spre noi, aprinși în flăcări. Ajuns în fața noastră, s-a ridicat în două picioare și a nechezat spre cer, asurzindu-ne. Ne-am dat la o parte din drum să i facem loc să treacă, însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
i facem loc să treacă, însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu mai da din copitele alea, că faci praf! Calul a nechezat din nou și a scuturat din cap. Din coama lui s-a ivit o ploaie de scântei aurii. Apoi a trecut pe lângă Portocala și a continuat să alerge, îndepărtându-se într-un nor de praf și dispărând în lungul drumului
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar sălbaticul armăsar i-a frânt-o, fără a se lăsa o clipă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de bucurie sub dezmierdările stăpânului său. Rinaldo, văzându-l acum cu desăvârșire supus, a luat șaua și hamurile de pe celălalt cal și le-a pus pe Bayard. Rinaldo a devenit, cu vremea, unul dintre cei mai de seamă cavaleri de la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în vigoare. Barry a ascultat comentariul radiodifuzat în lumina amurgului, frânt de mijloc peste sticla de whisky. Cum era și de așteptat, Bumboy a ieșit leneș din boxă, fiecare picior zburându-i în altă direcție, după care a început să necheze și să se arunce cu ochelarii lui de cal și cu pălăria Dobbin cu tot în cele din urmă, biciuit de jocheu, Bumboy s-a apucat și el să alerge după colegii lui care goneau în față. Comentatorul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un fel. Eu am futut-o pe Selina. — Zău? Când? — Oricând am vrut. De multe ori. Tot timpul. Doamne, sunt singur. Ești ca și terminat, nu-i așa? Fiasco-ul a murit pe Maida Vale. A tușit și a nechezat, târându-se epuizat până la bordură, ca un înotător care se zbate să iasă la liman. Am sperat să fie din cauza combustibilului, dar am simțit că e vorba de mult mai mult decât atât. Pe lângă asta, tocmai ce băgasem benzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o apucă pe drumul bine cunoscut ce ducea la grajdurile cailor pe care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu ar fi putut face ei vreodată. Au fost chiar capabili de crime involuntare, ca în cazul lui Eugen Barbu pe care l-au băgat în pământ de inimă rea, pe un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a iubire
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în chiloți. - Primul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intruși. Dar totuși, cum să poți să fii Modern Talking? Sau orice altă infectă trupă de discotecă, nu se putea dumiri Pinky. Nici nu era momentul, deși poseda un cap cât banița de mare. - Îngeraș, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între timp, apăruse și cutremura un fotoliu. Era prea gras, nu putea fi, cu adevărat, un Stones foarte bun. - Două babe tâmpite au auzit despre noi și vor să ne urmărească- n concerte. N-au numit cu exactitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond, Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]