882 matches
-
departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâna a doua. Nevoiți să-și plece adesea capul și să-și țină gura acolo, aici își dădeau aere și vorbeau ca niște pontifi, încercând să se-ntreacă în faimă. Voind fiecare să-și arate propria importanță, se aflau în necontenită rivalitate între ei și nu pregetau să-și demonstreze puterea călcându-i în picioare pe locuitorii sărmani care-i urau din această pricină. Iată de ce acest loc era prielnic celor care voiau să se ascundă sau să uneltească. Fațada bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel de fum. Era un sat unde se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce vorbea o limbă necunoscută. Păreau mai curând animale decât oameni, asta și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și puterea din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea ordine celor doi timonieri să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De mai multe ori am mulțumit Celui Atotputernic pentru sângele meu sirian, negustor sadea, căci, în afara unor grețuri, n-am vomitat deloc. În felul ăsta am mers până la Leuca, de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și al liderilor partidului albastru. Nici vorbă de urletele mojice de la hipodrom; în schimb, era un zumzet necontenit, centrul privirilor fiind persoanele din imediata apropiere a lojii imperiale sau cele îndepărtate recent de împărat. Garda imperială și-a făcut apariția, cu lăncile la picior, și s-a aliniat în două pătrate. Primul în jurul lojii imperiale și al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a băgat de seamă? Nu i-ai spus toate astea? A privit de la fereastră acoperișurile din Pavia și, cu o tandrețe mâhnită, mi-a răspuns: - Din dragoste pentru mine, regele ar transforma zilele care mi-au mai rămas într-o necontenită perindare de medici, vrăjitori și șarlatani, pe care și-ar vărsa ulterior mânia și durerea. Îl cunoști. Cât timp va fi cu putință, nu trebuie să știe nimic; iată de ce te-am chemat și ți-am cerut să te porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucidă, coerentă și creativă până În ultimele clipe ale lungii sale vieți terestre, poate fi mulțumit și acolo, sus, de unde ne veghează, că are continuatori pământeni de nădejde, În fruntea cărora se situează excelentul publicist Bogdan Munteanu. Deosebit de Îmbucurătoare este și necontenita Întinerire a numerosului colectiv de colaboratori permanenți, cea mai nouă infuzie de tinerețe constituind-o proaspătul licențiat În teologie Fabian Seiche, ce va fi, nici vorbă, un sacerdot pilduitor. Îi urez revistei „Permanențe” să fie cât mai longevivă, atingând vârsta
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Din depărtări, auzea un glas. Nu auzea nimic. Ceva nedefinit Îl tot Îndemna să meargă Într acolo. O pornire ivită, nu era exclus, și din dorința de a mai scăpa o vreme de Ingrid, tot mai persuasivă În demersul ei necontenit: capitularea lui Thomas, adică aducerea lui În fața ofițerului stării civile, Într-o bună zi. Doar În mintea ei putea să se petreacă una ca asta; Thomas fusese mereu vînător, nu pradă. Ce frumos vorbea Ingrid! Thomas o asculta surîzÎnd amuzat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
societate transparent(", cum o nume(te Gianni Vattimo. Aceast( societate este una a (tiin(elor umaniste (i a "comunic(rîi generalizate", (n care predomin( ceea ce s-ar numi "gîndirea slab("18. Tocmai datorit( acesteia din urm( asist(m la o necontenit( "fabulare a lumii". Potrivit acestei afirmă(îi, (i observa(ia s-ar (nscrie (ntr-un "monstruos joc de fabula(iune" furnizînd mereu noi date sistemului informa(ional ce ne domin( (i ne livreaz( mereu noi fantasme. Astfel, (ncerc(rile de obiectivitate
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
anonimatului. Legile vieții sânt unele la culturile mari și altele la cele mici. Primele își consumă evoluția floral, cresc natural înspre mărirea lor; Franța n-a știut niciodată că e mare, fiindcă a fost totdeauna și a simțit acest lucru necontenit. Complexele de inferioritate caracterizează formele minore de viață, a căror devenire nu se poate concepe fără exemplu, fără prototip. Deficiențele culturilor mici sânt așa de mari, încît, lăsate în cursul lor firesc, degenerează în caricaturi. Biologicește, pot reprezenta un exemplu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mulțime ori în varii tipuri de public. În fine, last but not least, trebuie să repete la nesfîrșit aceleași idei și aceleași raționamente. Spune Tarde: În materie de argumente, cel mai bun rămîne de obicei cel mai banal: repetarea necontenită a acelorași idei, a acelorași calomnii, a acelorași himere"322. Nu întîmplător Le Bon și Tarde propun aceleași strategii de sugestie. Ambii au adoptat modelul hipnotic și nu au făcut decît să tragă de aici o serie de concluzii. Inutil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deși de o neobișnuită „plasticitate”, sensibilitatea sa oscilînd Între extrema entuziasmului deschis spre universul Întreg și stările cele mai adînc depresive, păstrează - dincolo de tonalitatea mai Înaltă sau mai scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezîndu-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, Într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul a sălciilor cu portocala de sînge al Îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipînd unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situîndu-se Într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se opune În nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare În spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei Învățământului de toate gradele. În fond, creația, În materie de metodologie, Înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și Îmbunătățire a condițiilor de muncă În instituțiile școlare. Rolurile profesorului se redimensionează și capătă noi valențe, depășind optica tradițională prin care el era doar un furnizor de informații. În organizarea Învățării prin cooperare, el devine un facilitator
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
-său, dar văzuse totodată dispărând atențiile, mângâierile și drăgălășeniile mamei: cine-i va mai trece mâna prin păr, spunându-i că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta fiului, avea mereu glasul învăluit într-o durere nemărginită, copilul simțindu-i chinul necontenit: Nu vreau să dai cu ciocanul toată ziua, aplecat peste bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta fiului, avea mereu glasul învăluit într-o durere nemărginită, copilul simțindu-i chinul necontenit: Nu vreau să dai cu ciocanul toată ziua, aplecat peste bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce o să mai crești oleacă, să cumpărăm un catâr ca să poți să muncești cărând poveri dintr-un sat în altul; o să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-te când se strecoară într-o odaie-ntunecată aducând Cu ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte corpuscule în cele mai diverse feluri se-amestecă în acea Dungă de lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între ele, și nu se potolesc nicicând. Citindu-l pe Lucrețiu a simțit cum știința devine poezie și a fost pur și simplu vrăjit. Fiecare argumentare avea o logică perfectă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în mediile avocățești, printre intelectuali și prelați, nobili și oameni sărmani. Nicicând nu reușise cineva să reziste la acea necontenită cascadă de ură și violență, de abuzuri și cruzime; cei mai puternici înduraseră doi-trei ani, după care se prăbușiseră, sau căzuseră pradă abjurării sau unui jurământ fals pentru a-și grăbi moartea. Ceea ce cu Tommaso nu se întâmplase, ba chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simt viu doar atunci când trebuie să mă lupt cu stihiile naturii ce-ar vrea să împiedice înaintarea corăbiei mele. Eu însumi am făcut același lucru, dar și poetul la care m-am referit, și toți ar trebui să facă asta necontenit, căci liniștea slujește doar o clipă, pentru a te odihni, dacă ea dăruie prea mult îi face pe oameni niște momâi. Bine zis, părinte; pentru prima oară în viață mă simt înțeles, mă simt un căpitan adevărat. Regele meu deci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
devine încă și mai dificilă din clipa în care gândul că altcineva sau nimeni a ales în locul nostru dă naștere unui regret infinit. Ea devine imposibilă când acest fapt este resimțit ca o umilință și se transformă în prilej de necontenită revoltă. Dimpotrivă, colaborarea se face firesc când ceea ce e străin în noi devine intim și când ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează esența. Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii își câștigă viața la Paris îmbrăcați în frac și cântând la trompetă Aida. Câteva sute de metri mai departe, postate în fața unui Monoprix, două maramureșence cu priviri umile te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]