491 matches
-
este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lucrării Duhului Sfânt în oameni după înălțarea lui Hristos sau a lui Hristos cel înălțat prin Duhul Sfânt" se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cel înălțat prin Duhul Sfânt" se remarcă chiar o ruptură între Hristos și Duhul Sfânt; "se afirmă în Hristos separat, un Hristos al discursurilor, nu al harului necreat din Sfintele Taine, al Celui ce unește cu subiectul nostru energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu "își poate însuși umanitatea în mod real, ca mediu de transfigurare și normalitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei, cu ideea de absolut: "Cât de pustie-i zarea fără EL/ Poetul început de Fire/ Pe marginea prăpastiei lăsat". ("Între Pustie și nemărginire"). Poetului îi stau în față lumina necreată, necuprinsul, nemărginirea, fulgerele care îl făuresc, pentru că "fără capăt este începutul": "Mă clatină un frasin din adânc/ și ard în mine cerurile toate" pentru că simțim încercarea de-a face ceva, "ceva" mai aproape de viața omului decât de limbajul lui. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doresc de-a pururea să fiu/ zdrobit de tine cu iubire/ Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am sorbit/ Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici sihăstrie multă nu-i folositoare/ Să te lași dus e bine să fii duh/ Acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Jocul „secund, mai pur” nu poate exista (și nu poate avea o semnificație) decât precedat de o realitate „primă” și impură - o realitate de care poetul să îl despartă mereu, să încerce mereu să-l despartă. Aspirând către marea lumină necreată a spiritului pur, poetul s-a oprit de câteva ori pe granița care desparte creatul de increat. Nu cunoaștem în întreaga literatură un alt poet care să fi îndrăznit a-și propune dificila temă a trecerii de la neființă la viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii, Arhangheli, Îngeri. Cele două opere în care sunt descrise lucrările și întreaga solidaritate angelo-umană se numesc Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească. Înainte de acestea, strălucitul teolog dobrogean a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
stiluri de viață individuale și colective" (Bădescu, 2005:252). Trăirea devine astfel axul sistemului teoretic în jurul căruia gravitează alți trei piloni de însemnătate la fel de mare: latențele difuze, cadrele noologice și învățăturile. Latențele sufletești sunt energii de natură pozitivă sau "energii necreate 41" depozitate în oameni. Dovada latențelor difuze o face atât Durkheim, prin ideea comunității de ofensă 42, cât și Pareto, prin ideea de reziduuri 43. Latențele difuze au următoarele patru caracteristici: a) sunt comune majorității indivizilor și sunt apriorice oricărei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
reprezentativi, sărbători, comunitate de ofensă, ritualuri postul, rugăciunea, procesiunea, mersul la biserică (vezi Bădescu, 1997:52-8). Trăirile sunt singurul element care potențează latențele. "Trăirea" împreună sau simțirea comună activează așadar latențele difuze în cadre spirituale. "Ceea ce pune în conjuncție energia necreată (latențele sufletești, n.n.) cu un cadru noologic [...] este tocmai trăirea omenească" (Bădescu, 2005:254). Tipul, profunzimea și amploarea trăirii alcătuiesc împreună criteriul de realitate; "câtă trăire, atâta realitate", spune autorul (Bădescu, 2002:166). Sinteza acestor trăiri îmbracă forma unor cunoașteri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trăirile din varii orizonturi temporale se fixează în cadrele noologice sub forma învățăturilor. Timpul acesta al "descărcărilor" latențelor prin trăiri în cadre noologice este un timp al împlinirilor, timpul kairotic. Așadar, într-o rezumare simplificatoare, conchidem că latențele sunt energii necreate, ce pot fi activate doar prin trăire, în diferite cadre noologice, ce poartă în ele învățături spirituale. Ele se "descarcă" în moduri de a fi, tipuri sociale, configurații psihoculturale, habitusuri mentale specifice diferitelor epoci și societăți. Dacă am încerca să
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
amestec de înțeles și neînțeles. (n. s. 97, p. 272) 30 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cuvântul nostru seamănă cu al lui Dumnezeu, deci ne ajută să-L înțelegem pe Acela. Dar al nostru ține de făptură, pe când al lui Dumnezeu e necreat. Din acest punct de vedere e diferit ca înțeles de Cuvântul lui Dumnezeu. (n. s. 98, p. 272) 33 „... Ființa Tatălui este fără început și rădăcină și izvor al Fiului”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atunci nici n-a fost răstignit, nici n-a murit, nici n-a fost îngropat, nici n-a înviat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LVIII, III, în PSB, vol. 22, p. 250-251) „În Hristos ceva este necreat, iar ceva, creat. Și spunem că necreat în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n-a murit, nici n-a fost îngropat, nici n-a înviat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LVIII, III, în PSB, vol. 22, p. 250-251) „În Hristos ceva este necreat, iar ceva, creat. Și spunem că necreat în El este faptul de a fi etern, dinainte de veci și Făcător al tuturor lucrurilor; iar creat, trupul ce Și l-a plăsmuit asemenea trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti și a se face numai atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solide; ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate: copii ai nimănui, ieșiți din calcule reușite sau greșite, și cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul "Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.99 O patimă comună eroilor lui Caragiale și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]