738 matches
-
iar pentru Simona Modreanu, operă lui Cioran "est un hommage aux prestiges de la vie" 24. S-a văzut în el un mistic "sans absolu", un om care nu crede în nimic. Potrivit lui Patrice Bollon 25, Cioran rămâne definitiv condamnat la necredința, pentru a se fi ridicat împotriva spiritului de umilință propovăduit de creștinism, la care orgoliul sau nu putea să adere. Patrice Bollon nu vrea să vadă în rechizitoriul, cu adevarat fulminant, pe care Cioran îl face creștinismului o iubire ignorată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adere. Patrice Bollon nu vrea să vadă în rechizitoriul, cu adevarat fulminant, pe care Cioran îl face creștinismului o iubire ignorată, reversul unei dorințe ardente de comunicare; după el, Cioran ar reveni la teme mistice doar pentru a-și arăta "necredința". Cioran nu este un credincios comun, ci unul care vrea să pătrundă în gândurile lui Dumnezeu, care îl contestă pe Dumnezeu, acuzându-l de intoleranță și intransigenta. "Culpă" lui Dumnezeu este că nu-l pedepsește pe om, ci se închide
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că diavolul m-a ispitit atât de rar... Dar nici Dumneazeu nu m-a iubit"22. Îl "încadram" pe Cioran în portretul pe care-l face ateului Unamuno, care crede că acesta afirmă ori neagă existența lui Dumnezeu din disperarea necredinței? "Uitați-vă la ateii cei mai înverșunați și o să vedeți că sunt așa din furie, pentru că nu pot crede că există Dumnezeu. Sunt dușmani personali ai lui Dumnezeu. I-au dat un nume și un chip Neantului, iar ne-Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dată după moartea fiului și a soției. Cu toate acestea, sfâșiat de durere, scrie în Antes del fin: "Se face încet-încet noapte și mă văd înconjurat de întuneric care nu face decât să-mi facă și mai mari îndoielile, descurajările, necredința într-un Dumnezeu care să justifice atâta durere"44. Că și Cioran, Sábato deplânge transformarea omului în lucru și, implicit, pierderea a ceea ce are el mai uman sufletul: Omenirea a primit în dar o natură în care fiecare element este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dumnezeu-Tatăl coborît din Ceruri ca să le aduc muritorilor mesajul bucuriei și al salvării." Acest mesaj, înțeles și propus în mod greșit, ad litteram, este cunoscut de toată lumea, atît de credincioși, cît și de atei. El constituie însăși cauza principală a necredinței, căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor continua să trăiască veșnic dincolo de moarte, unii în Cer, alții în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mare parte legați, prin familie cel puțin, de cultul mozaic A spun pe proprie răspundere ca "beneficiar" al unor stagii de acest gen, impuse în epocă (mai ales în calitatea de "cadru didactic"). Cele mai multe exemple de neverosimil (ca argument pentru necredință "fundamentată științific") erau extrase din Evanghelii și priveau nașterea fără de prihană, motiv susceptibil, în "rostirea poporană" de a fi deturnat spre forme de deriziune facilă. 76 Datorez intromisiunea acestui termen în contextul dat finului (de suflet) al lui Iliescu, girantului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alegeri pur intelectuale. Tocmai de aceea libertatea și nu liberul-arbitru reprezintă condiția fundamentală a realizării conștiinței morale, În Întregime „rațiune practică”. În relație directă cu definirea conștiinței morale, E. Speranția vizează două aspecte fundamentale: I. Imoralitatea, fragilitatea morală, rezidă În necredință, mai bine zis În lipsa voinței de a crede 141: „Credința În imoralitate a În mod evident este influențat de lucrarea lui W. James, Voința de a crede. III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale creiat imoralitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
subliniind înrudirea lui cu mamiferele superioare. Este vorba de afirmații care pot fi controlate - confirmate sau infirmate - prin raportare la fapte. Cei care cunosc măsurile de precauție pe care și le luau mulți autori din acea epocă împotriva acuzațiilor de necredință și de ateism vor fi tentați să aprecieze drept „diplomatice“ exprimări ale lui Darwin cum este cea din pasajul final al Originii speciilor: „Astfel, din bătăliile naturii, din foamete și moarte, decurge în mod direct cel mai important obiect pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
instituit o locotenență alcătuită din mitropoliții Antonie al Ardealului, Nestor al Olteniei, Nicolae al Banatului, precum și din episcopii Timotei al Aradului și Roman Ialomițeanul"88. Analizat în imediata apropiere a evenimentelor postdecembriste, demersul Patriarhului poate fi socotit drept unul de necredință și rea-voință față de Biserică, sub aspect instituțional, și față de credincioși, sub aspect moral. Ulterior însă, o analiză aprofundată a constrângerilor la care Patriarhul Teoctist a fost supus denotă diplomația și dorința de salvgardare a Bisericii, diplomație căreia îi datorăm astăzi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
mai personale, sunt valori morale și religioase. Să ne gândim la mănăstirile noastre câtă lumină au răspândit și câte suflete au adus pe calea adevărului! Să ne gândim în spitale, câtă suferință au tămăduit!? în aceste vremuri pline de întunericul necredinței, femeia are un rol istoric și bine definit. Femeia este chemată să-și dezvolte întreaga personalitate umană în această lume plină de păcate. Fie ca Bunul Dumnezeu să răsplătească femeilor credincioase, pentru binele făcut și pe care îl fac. Fie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
credință, de iubire, de faceri de bine care să ducă spre mântuire — căci credința creștină este temelia oricărei societăți omenești, fără existența acestei arme spirituale nu poate exista un neam, ea dezvoltă la maximum valorile morale, iar lipsa ei, adică necredința, duce la cultul forței brutale și la sentimente inferioare, la căderea omului. Credința naște eroi, sfinți, nemuritori; necredința naște sceptici, indiferenți, lași și sperjuri. învățătura despre Maica Domnului apropie femeia de Hristos și o întărește în credință. Maica Domnului ocupă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
societăți omenești, fără existența acestei arme spirituale nu poate exista un neam, ea dezvoltă la maximum valorile morale, iar lipsa ei, adică necredința, duce la cultul forței brutale și la sentimente inferioare, la căderea omului. Credința naște eroi, sfinți, nemuritori; necredința naște sceptici, indiferenți, lași și sperjuri. învățătura despre Maica Domnului apropie femeia de Hristos și o întărește în credință. Maica Domnului ocupă în cultul Bisericii Ortodoxe un loc 3de frunte, înaintea tuturor făpturilor văzute și nevăzute, fiind cinstită în mod
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
o explicație. Nu e doar realitatea cotidiană în care trăim. în mod cert, nu. Ci mai ales preferința pentru marea literatură rusă, cu precădere, Dostoievski și Cehov, doi titani care transmit peste secole unduiri ale tragismului cotidian: durerea, inechitatea, minciuna, necredința ș.a. De aceea, haoticul, dezinformarea, nerespectarea unor deontologii etice (Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Să trăLți, șefu’!, Era marinar și semăna cu Al Pacino) se cer imperios divulgate. și cum „lanțurile gândului negativ” ne pot „încolăci” (Prentice Mulford), în mod
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o singură dorință: Vă lase mâna să gândească... Ceea ce se va materializa, vor fi niște preludii, preludii ale unor soluții... stări prezente, urmate de alte stări prezente... Râsul. Un râs firesc... râsul celor păsuiți de moarte..., râsul credinței... sau al necredinței. Privind ca-ntr-o oglindă schițele sale (prezente în ediția românească, eumanitas, 2011), te poți simți, posibil, asemeni lui Bartholomeus I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lui Bartholomeus I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
brațe care sprijină doar capete - niște „fantasme” (recunoaște creatorul), înfățLșări bizare ale Binelui și ale Răului. Din noi, firește! eidoșenia acestora stârnește râsul. însă la Ionesco, râsul este al acelora „Săsuiți de moarte”. Posibil, un râs al „credinței” sau al „necredinței” (un râs „diabolic”, posibil, „strident”). Depinde din ce unghi privim sau la care dintre personajele sale face trimitere creatorul. în mod cert, scriitorul-artist Eugène Ionesco și-a dorit ca aceste desene să compună povestea unui moment de „uitare” de sine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bogăție. De altfel, totul trece, dar scrierile triumfă în timp. Mai mult, versurile, dacă se poate spune, îi creează pe zeii înșiși, o asemenea maiestate are nevoie de o voce care să o elogieze. (Aici se face din nou simțită necredința poetului: pentru el zeii sunt o creație a poeților.) Îi promite lui Germanicus ceea ce va face și cu Augustus că îi va consacra tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul spirit. De altfel, însuși Germanicus este poet
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bune intenții și încă o dorință neîmplinită de redare a sensului unei lumi ajunse la apogeul căutărilor, al tatonărilor și al negăsirilor fără leac. Pornind de la toate acestea, Heidegger ajunge să susțină că nihilismul poate să aibă drept consecințe atăt necredința căt și credința însăși. Cu alte cuvinte, cele două consecințe posibile ale nihilismului sunt fie afirmarea absenței, fie recunoașterea necunoașterii lui Dumnezeu. În acest mod, Heidegger pare să recunoască apofatismul teologiei neo testamentare. Trebuie să devină evident din cele de
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
sunt fie afirmarea absenței, fie recunoașterea necunoașterii lui Dumnezeu. În acest mod, Heidegger pare să recunoască apofatismul teologiei neo testamentare. Trebuie să devină evident din cele de mai sus că nihilismul heideggerian sau cel nietzscheean care are ca rezultate atăt necredința, căt și creștinismul însuși, diferă esențial de teologia negativă din tradiția Europei Occidentale. În aceasta din urmă, nu ființa este determinată de eventualitatea nimicului, ci nimicul este determinat de ființă, ca opusul ființei, negația ființei, neființa. Negația este aici inversul
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
mai alese bucate, pe care nimeni nu le refuză. Patriarhul avea fapte făcute în slavă, dar avea și momente de frică și lașitate, dar cu toate acestea se făcuse iubit Supremului. -Am venit să pedepsesc cetățile desmățate ale păcatului, pentru necredință, destrăbălare și infatuare-căzu greu verdictul. -Doamne vei da morții și pe cei nevinovați? -Dacă zece vor fi cei nevinovați, nu voi pedepsi pe nimeni. Spunând acestea Supremul se volatiliză într-o rază strălucitoare de lumină, sus spre astral. Îngerii pedepsitori
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Atunci mi-am dat seama că alegerea era deja făcută. Câmpiile Elizee. CĂDEREA ÎNGERULUI La începutul începuturilor omul era pur, fără păcate, trăind veșnic tânăr și nemuritor în grădina Edenului, ca înger sfințit cu sfânt duh. Pentru răutate, destrăbălare și necredință, creiatorul l-a pedepsit pe om, alungându-l din paradis, făcându-l muritor. Prea iubitul înger al Spiritului Creiator decăzuse. Suferința, vrajba și dezmățul au pus stăpânire pe pământ. Arhanghelul Mihail-prințul ocrotitor al universului îl avertiză pe împăratul Iulian: -Dacă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ești arestat. Pentru complot, trădare, uzurpare de tron, Practicarea magiei negre și adulter. Ești condamnat la moarte prin decapitare. Luați-l, să nu-l mai văd că mi se face silă. -Iertare slăvite. Iertare Mărite împărat-urla uzurpatorul. -Tu Teodora, pentru necredința ta ar trebui să ai același sfârșit. Dar te iert ca mamă a copiilor mei. Din clipa asta vei fi dusă la una din mânăstirile împărăției de răsărit. Spunând acestea împăratul o părăsi fără să-i mai acorde vre-o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
57. Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decît în patria și în casa Lui." 58. Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor. $14 1. În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; 2. și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți, și de aceea se fac minuni prin el." 3. Căci Irod prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
străină, înțelegînd însă că, printr-un singur gest, i-ar putea dobândi sufletul întreg... Un ceas șovăi, apoi la plecare se uită adânc în ochii ei și zise cu hotărîre: ― Poimâine voi pleca la război! Marta avu un zâmbet de necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]