910 matches
-
zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Credința în Înviereeste respinsă numai de către „cei ce slujesc idolilor deșerți” (Iona 2, 9):„Dacă Evanghelia noastră mai este acoperită, este pentru cei pierduți, în care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos,care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4, 3-4).Cu toate că Liturghia îngerească și-a luat început în cer petemeiul slavei lui Hristos prin Jertfă, ca Cel înconjurat la Înălțare închip nevăzut
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Gracq, Le rivage des Syrtres. Să luăm incipitul: "Fac parte din una dintre cele mai vechi familii din Orsenna. [...] Supremația Orsenna trăiește ca la umbra unei glorii pe care i-au adus-o, de-a lungul secolelor, succesul armelor împotriva Necredincioșilor și cîștigurile fabuloase din comerțul cu Orientul: este asemenea unei persoane foarte bătrîne și nobile care trăiește departe de lume și care, în ciuda pierderii creditului său și a ruinei bogăției sale, are încă prestigiul asigurat în fața creditorilor; slaba ei activitate
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alminteri lipsită de temei dogmatic, a devenit la scurt timp după declanșarea ei (1378) o problemă de apartenență la un partid sau altul, „o chestiune acută și violentă”, cum o numește Huizinga, desfășurată sub forma unui antagonism între credincioși și necredincioși. În secolele Evului Mediu, omul era considerat membru al unei familii, al unei bresle, al unei comunități politice și religioase, în afara cărora nu gândea, nu lucra, nu acționa. Individualitatea se topea în personalitatea colectivității. Trăia prin intermediul dogmei care îi călăuzea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a calculelor calendaristice. În fine, muzica nu mai avea nici o legătură cu studiile armonice, fiind învățată exclusiv pentru compunerea cânturilor liturgice și a melodiilor bisericești - ca un fel de anexă persuasivă, ca o tehnică auxiliară de impresionare a credincioșilor și necredincioșilor. Alcuin și-a prezentat reforma curriculară nu în termenii tehnici seci ai unei construcții obiectiviste din zilele noastre, ci însoțită de argumente teologice solide pe care erudiția sa imensă i le permitea, ceea ce a stimulat un anumit cult al erudiției
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de perceptele lui Descartes”, Pascal dă acestei metode o folosință esențialmente apologetică constînd în orientarea rațiunii către misterele căderii și mîntuirii. Pe cînd Descartes îndepărtează revelația și nu înțelege să se servească decât de rațiunea pură. Dacă Pascal folosește armele necredinciosului, nu e numai pentru a ajunge la Dumnezeu, ci și pentru a arăta necredinciosului însuși necesitatea de a supune rațiunea credinței. Perspectiva cartesiană a dovedirii existenței lui Dumnezeu este total diferită și se situează la un alt nivel: pentru Pascal
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
orientarea rațiunii către misterele căderii și mîntuirii. Pe cînd Descartes îndepărtează revelația și nu înțelege să se servească decât de rațiunea pură. Dacă Pascal folosește armele necredinciosului, nu e numai pentru a ajunge la Dumnezeu, ci și pentru a arăta necredinciosului însuși necesitatea de a supune rațiunea credinței. Perspectiva cartesiană a dovedirii existenței lui Dumnezeu este total diferită și se situează la un alt nivel: pentru Pascal, Dumnezeu nu este evident rațiunii ci credinței și mai mult, el nu este dovedit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mulți dintre episcopi și chiar pe papă. Energic combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane și democratice. La 25 august 1910, papa Pius al X-lea a adus, prin Notre charge apostolique, mesaj adresat arhiepiscopilor și episcopilor francezi, o critică foarte severă la adresa Sillon-ului. După ce a amintit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu era o politică creștină pentru simplul motiv că o politică creștină nu poate exista. Dar dacă este posibil să acționezi creștinește, printre riscurile și aproximările acțiunii, printr-un anumit număr de valori ale dreptății și umanității comune credincioșilor și necredincioșilor, atunci se poate vorbi de o politică creștină, iar Robert Schuman poate trece, în mod onorabil, drept un politician creștin (...). Apartenența lui religioasă nu constituia la el sursa vreunui complex, nici de superioritate, nici de inferioritate. El știa, fiindcă era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Crăciun al Partidului Social-Creștin belgian în 1945 revendica "valorile umane care sînt baza civilizației noastre occidentale. Din punct de vedere istoric, creștinismul este cel care le-a adus. Dar astăzi, ele sînt patrimoniul comun atît al credincioșilor, cît și al necredincioșilor (...). Există oare, valori mai înalte, mai civilizatoare, mai puternic umane decît valorile onestității, ale dreptății și dragostei pe care le-a adus creștinismul în lume? Nu ar trebui decît să-l traducem mai mult în actele noastre, în comportamentul nostru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se integreze și să se dezvolte în sînul "organismelor intermediare"; o economie în slujba omului: continuator al tezei sociale a papilor, el condamna capitalismul care distruge omul; un internaționalism personalist care vizează bunul comun universal. Prin apariția revistei Esprit, deschisă necredincioșilor, și prin obiectivul său declarat în primul număr apărut în octombrie 1932, de "a reface Renașterea", el își definește, puțin cîte puțin, personalismul. În 1935, își grupează principalele contribuții în Révolution personnaliste et communaitaire; anul următor el a publicat eseul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bine integrați în națiunile lor, după ce își aduseseră contribuția la sacrificiile războiului, important factor de integrare. Ei și-au găsit locul și și-au pregătit astfel intrarea în societate, apropiindu-se, prin fraternitatea trăită în suferințe, de ceilalți credincioși sau necredincioși. În Germania, Zentrum-ul susținea politica imperială, convins fiind că victoria imperiilor centrale ar fi benefică Bisericii și în speranța că afirmarea patriotismului ar pune capăt acuzațiilor de a fi răi cetățeni germani, formulate de pe poziții anti-galicaniste. Monseniorul Faulhaber, pe atunci
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din limba turcă în domeniul vieții religioase, credințelor și superstițiilor. El afirmă că „extrem de diferite ca doctrină, esență și formă de manifestare, islamismul și creștinismul nu se puteau influența decât periferic și întâmplător. Adepții celor două religii se considerau reciproc «necredincioși», în sensul de eretici, astfel încât religia islamică și mitologia poporului turc au atins, într-o extrem de mică măsură, viața confesională și credințele românilor. Marea majoritate a împrumuturilor lexicale din acest domeniu se referă la realitățile străine de poporul român, specifice
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
convingă personal de starea solicitantului și, pe baza unei scheme, a unor instrucțiuni secrete, anchetează fiecare caz în parte, ca și cum prin cererea de eliberare a unui pașaport turistic s-ar fi comis o infracțiune. Lucrătorul de miliție este un Toma Necredinciosul: el nu este convins de ceea ce scrie în recomandarea Comitetului Oamenilor Muncii, parafată și semnată de conducerea întreprinderii. în secret, se fac investigații printre prietenii, rudele și vecinii solicitantului, acestuia i se caută și firele de păr de pe cap, chiar dacă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este sub controlul lui Dumnezeuo, în ciuda nebuniei și răutății oamenilor din jur5. Și exclamă: "De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire?"p. Însă Ieremia este și profetul speranței. Dumnezeu îl vestește că exilul în Babilon va lua sfârșit și că într-o zi își va readuce poporul în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea! [...] Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea! [...] Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri"s. Cel drept știe că este oprimat, dar nu vede în Dumnezeu adversarul care i-a cauzat necazurile. Răul vine de la om, nu de la Dumnezeu. Se recomandă ignorarea celor răi și concentrarea asupra aspectelor esențiale ale relației cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Massada. Evreii descriși în aceste cronici practicau iudaismul cu minuțiozitate. Nu se deosebeau prea mult de călugării și călugărițele creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților, care așteptau răsplăți spirituale pentru faptele lor. El stătea în centrul chemării la care răspundeau aceștia, le asigura o răsplată în Ierusalimul ceresc. Idealul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
le asigura o răsplată în Ierusalimul ceresc. Idealul care-i împinge pe evrei spre martiriu sub asaltul cruciaților este foarte apropiat de cel care-i însuflețește pe dușmanii lor, al căror obiectiv era de a-i supune sau distruge pe necredincioși. Alegerea lăsată evreilor este cea între moarte și convertire. Cadrul confruntării este în mod clar, pentru toți, cel al unui adevărat război sfânt. De asemenea, dacă femeile se fac remarcate în martirologia creștină, și cronicile evreiești pun accent pe rolul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sau chiar crezând în el, și care se întorseseră au trebuit să-și pună altfel întrebările și să încerce să răspundă în mod diferit la ele pentru a-și depăși durerea sau a trăi în continuare cu ea. Unii supraviețuitori, necredincioși la origine, îmbrățișează credința, alții, dimpotrivă, părăsesc iudaismul. Între aceste două extreme, mulți navighează între diverse atitudini intermediare. Majoritatea supraviețuitorilor credea în existența lui Dumnezeu înainte de genocid, dar după acesta proporția scade la 38%. Credința în statutul de popor ales
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel merita sacrificiul a șase milioane de evrei 1. În orice caz, iudaismul și supraviețuitorii, inclusiv cei mai secularizați, ies dezorientați din încercările războiului. Elie Wiesel citează un hasid care ar fi spus: "Pentru credincios nu există întrebări, iar pentru necredincios nu există răspunsuri"2. Se putea totuși prelua, înainte și după genocid, explicația marelui gânditor Hermann Cohen, dispărut în 1918, potrivit căreia "tristețea și suferința sunt necesare pentru a trezi conștiința omului și a susține astfel cauza progresului etic"? Răul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Memorie a pericolului trecut, conștiință a pericolelor prezente și viitoare? Da, cu siguranță, dar și memorie constructivă a unui popor liber, care va ști să învingă acest pericol, și chiar memoria lui. Acest avertisment este valabil și pentru noi, cortegiul necredincioșilor. Note BIBLIOGRAFIE Aiken, Lisa, Why me, God? A Jewish Guide for Coping with Suffering, N.J., Jason Aronson, Londra/Northvale, 1996. Amato, A. Joseph, cu colaborarea lui Monge, David, Victims and Values, pref. de Eugen Weber, Greenwood Press, Londra, 1990. Amishai-Maisels
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este, desigur, zeul contractelor, și, promițându-i adorație (Yt., 10: 4-6), credinciosul se obligă să nu rupă învoielile. Dar Mithra este și zeu al războiului și se arată violent și crud (el îi masacrează cu furie pe daevi și pe necredincioși cu măciuca sa, vazra, trăsătură care-1 apropie de Indra); el este, de asemenea, zeul solar, asociat Luminii (10: 142), el are o mie de urechi și zece mii de ochi (10: 141), adică este atotvăzător și atotștiutor, ca orice zeu suveran
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145). Mithra a fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu victorios în lupta împotriva demonilor dadva și a necredincioșilor. Faptul că Ahură Măzdă îi transferă în întregime această funcție indică o anumită tendință către otiositas a lui Ahurâ; dar, întrucât lupta împotriva forțelor Răului este obligația principală a mazdeismului, se poate interpreta imnul ca o "convertire" a lui Mithra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de altfel de prisos în scenariu: trecerea Podului, comparabilă cu o încercare inițiatică, constituie în ea însăși judecata, căci, după o concepție destul de răspândită, Podul se lărgește sub picioarele dreptului și devine ca tăișul unei lame când se apropie un necredincios. 112. Învierea corpurilor Și mai superficial atinse de zoroastrism sunt miturile și credințele eshatologice cristalizate în jurul lui Yima. În vreme ce în India Yama inspira mai ales mitologia Celui dintâi Mort, în Iran, Yima devine întâiul Rege și modelul suveranului perfect. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
confesiuni și aluzii la sentimentele sale personale 30. El îndrăznește să-i spună lui Dumnezeu: Au fi-vei tu pentru mine ca un izvor amăgitor, și ca o apă înșelătoare?" (15: 18). Ca și Iov, el întreabă: "Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire?" (12: 1). El vrea să înțeleagă căile Domnului 31. Totuși, în ciuda catastrofelor pe care le prezice și care se adeveresc, Ieremia nu-și pierde încrederea în răscumpărare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]