668 matches
-
părăsesc fotoliile și se trezesc blocați 40 DANIEL BĂNULESCU de obstacolul zidurilor transparente. Îi văd cum își presează nasurile de suprafața lor răcoroasă, aruncîndu-și în sus, către noi, cei rămași în afară, privirile lor de regn lepădat. În exteriorul cubului, necuprinși sub norul lui de cleștar, ne-am regăsit, nediminuați eu, terchea-berchea (adică invocatorul), prietena mea și necunoscuta lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție tabloul istoric al primelor controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul lui Dumnezeu cu veacul. Teologia nu poate face aceasta decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de nerostit și de nerecunoscut pentru oameni și îngeri, și de neînțeles pentru orice altă ființă creată. Cunoaște numai cele ale tale sau, încă și mai bine, pe tine însuți și atunci vei cunoaște că Eu sunt cu totul de necuprins și de neînțeles, că sunt împreună și îi iubesc numai pe cei ce Mă iubesc și-și aduc aminte cu căldură de poruncile Mele și care nu preferă nicidecum în locul acestora ceva din cele ce curg: cu ei voi vorbi
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întîi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încîlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă "nehotărîte", să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi ales întîmplător. El s-a pregătit îndelung să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temîndu-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar când lucrul acesta se întîmplă, când oamenii se despart, abia atunci aflăm cât de necuprins cu mintea este vizita unui zeu în viața unui om. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul colectiv Faptul de a hotărî în privința multora (a tuturor) este mai întîi rezultatul delegării libertății: eu și ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au cununat în fața Domnului și tot aici este îngropată sămânța celor bătrâni sau a celor plecați dintre cei vii la vârste mai fragede... Din vârful dealului, micul locaș al lui Dumnezeu se zărește învăluit de singurătatea mormintelor, țintind cu turla necuprinsul cerului ca o corabie a creștinătății... (Consemnare realizată de Mădălina Brăescu - Iftimie) Biserica are o locație nouă, o adevărată bijuterie, cu pereți din bolțari și cărămidă, acoperită cu tablă. Locul acestei biserici a fost sfințit de către P.S. Vasluianul, iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
azi din Consiliul Ecumenic al Bisericilor unde toți creștinii evită polemica și încearcă să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți. Pentru Sfântul Niceta de Remesiana „Dumnezeu este nevăzut, pe care nu poate să-L vadă nici o privire trupească, Dumnezeu de necuprins cu mintea, care însă cuprinde toate, Dumnezeu neschimbat, care nu se schimbă cu vremea, nici nu îmbătrânește cu vârsta, ci este Același totdeauna, Care nu a început să existe în timp, ci, existând pururea, nu suferă nici o schimbare, Dumnezeu bun
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Persoanele Sfintei Treimi nu este sistematizată decât în parte, în tratatul Despre Simbolul credinței. 1. Dumnezeu-Tatăl. În primul articol al Simbolului de credință nicetan mărturisim: „Cred în Dumnezeu-Tatăl, atotputernic, făcătorul cerului și al pământului”. Dumnezeu-Tatăl este atotputernic, nenăscut, nevăzut, de necuprins cu mintea, neschimbat și veșnic. El este Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului. Între Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și creaturile Sale există o legătură intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să cunoască cineva numărul păsărilor (care zboară) în aer, speciile cu varietățile lor; sau după cum este imposibil să cunoască cineva mărimea cerului, locul și drumul stelelor, tot așa este imposibil a spune și a cunoaște bogăția − fără margini și de necuprins cu mintea − a creștinilor. Și dacă aceste creaturi sunt atât de mari și de neînțeles de oameni, cu cât mai mare (și de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a făcut pe ele. De aceea, se cuvine să se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
drumul stelelor, tot așa este imposibil a spune și a cunoaște bogăția − fără margini și de necuprins cu mintea − a creștinilor. Și dacă aceste creaturi sunt atât de mari și de neînțeles de oameni, cu cât mai mare (și de necuprins cu mintea) este Cel ce le-a făcut pe ele. De aceea, se cuvine să se bucure și să se veselească cineva că o astfel de bogăție și moștenire s-a pregătit pentru creștini, (atât de mare) că nimeni nu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Putem citi aici o atitudine sacralizantă cu caracter larg-uman. Prin "mama personală cred antropolgii ni se transmite arhetipul mamei universale, aceasta simbol matricial fundamental, mamă a lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică meritând adorație, acționând suprasenszorial ca un fluid fortifiant. Câteva poeme evocă Buzele mamei, Părul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vieții, prin care se Înțeleg cele douăsprezece membre ale Luminii sale, adică bogățiile revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al perfecțiunii înțelese ca fapt precis conturat și împlinit e trăit intens: "Ah! Unde-i timpul cald când orice gest/ era îmbrățișare sau ofensă!/ Azi soarele minunilor s-a stins./ Iar armonia muzicii de sfere/ cu strune rupte tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea livrescă a unei întregi Helade mitice: Venus, Achile, Apollo, Orfeu, Demetrios, Pan, precum și întâmplări intrate în mitologie. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cunoașterea poetică devine posibilă și exercitarea ei necesită din nou învestire cu har: "Și bolta uriașă a acestui falnic crin/ Pe crucea gurii mele să fie răstignită/ În graiul meu să fie picurat/ Cutremurul și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu începuturile ei, cu ideea de absolut: "Cât de pustie-i zarea fără EL/ Poetul început de Fire/ Pe marginea prăpastiei lăsat". ("Între Pustie și nemărginire"). Poetului îi stau în față lumina necreată, necuprinsul, nemărginirea, fulgerele care îl făuresc, pentru că "fără capăt este începutul": "Mă clatină un frasin din adânc/ și ard în mine cerurile toate" pentru că simțim încercarea de-a face ceva, "ceva" mai aproape de viața omului decât de limbajul lui. Poetul pune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din corpul ei pentru a mă încălzi. N-am murit până seara și relația mea cu mama a dat copilăriei tensiune și poezie deopotrivă. Am trăit amândoi, eu, singurul bărbat al familiei și mama, atacată de pretutindeni, o relație de necuprins în cuvinte, care în mod sigur m-a format și m-a obligat să trec peste toate răspântiile așezate înaintea mea. Care au fost primele semne ale vocației dvs. teatrale, primele manifestări ale atracției pentru teatru și film? Jucam teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stat al cetățenilor. Atomizarea actuală a societății poate fi și un simptom al unei asemenea evoluții, o criză de creștere. Pacea este acum mai importantă decît oricînd. Printre Manuscrisele de la Qumran s-a găsit și un text despre război (Milhama), necuprins în Biblie, despre bătălia finală dintre fiii Luminii și cei ai întunericului (1). Un război escatologic. Și profețiile lui Nostradamus, ca și cele ale lui Sundar Singh, sunt interpretate ca anunțînd un asemenea conflict apocaliptic. Potrivit acestora, doar o treime
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tată,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) sau "Nu m-am găsit în mine și atunci m-am răsfirat/ Prin plante și prin pietre,/ Prin flori, prin necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci de doruri am plâns, m-am căutat [...]/Și-abia atunci când îmi atinse privirea mea de vreasc,/ Am înțeles că pentru a fi ca voi curată,/ Va trebui cu trudă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
timp necesare mersului cunoașterii. Relicve nenumărate atestă unitatea morfologică și spirituală a aceluiași homo sapiens răspândit pe Terra. Însă unitatea nu conduce la uniformitate. Cercetătorii sunt adesea convinși că oamenii străvechi erau capabili de a se întreba despre lumea în necuprinsul ei, cu începuturi și sfârșituri specifice fiecărui regn. Răspunsurile la asemenea întrebări conțin neapărat și mituri religioase, normativ-morale, cutumiare etc. Oricât de puternice vor fi noile mijloace tehnologice, miturile nu vor dispărea. Ele vor însoți creații și distrugeri ciclice ca
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de doctrină: Marele Cuvânt Catehetic, după tratatul lui Origen. Ce este epectaza și câteva referințe asupra acesteia din opera Sfântului Grigorie. Diverse interpretări ale teologilor occidentali cu privire la concept. Una dintre constantele gândirii Sfântului Grigorie este tensiunea dorinței neîncetate după cunoașterea necuprinsului dumnezeiesc, incapacitatea de a putea ajunge la capătul cunoașterii acestui necuprins, totodată omul cunoscându-și propriile limite. Sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
epectaza și câteva referințe asupra acesteia din opera Sfântului Grigorie. Diverse interpretări ale teologilor occidentali cu privire la concept. Una dintre constantele gândirii Sfântului Grigorie este tensiunea dorinței neîncetate după cunoașterea necuprinsului dumnezeiesc, incapacitatea de a putea ajunge la capătul cunoașterii acestui necuprins, totodată omul cunoscându-și propriile limite. Sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului, până la îndumnezeire. Acest urcuș este elanul către Dumnezeu ce presupune eliberarea
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
în fecioară însuflețită, spre bucuria artistului îndrăgostit de propria lui operă. Să se rețină că Hyakinthos era zeu păstor. El se întrecea adesea cu Apolo în jocuri sportive, de preferință în mînuirea lancei aruncată cu voinicie, ca în basme, în necuprinsul văzduhului. După nefericita întîmplare, Apolo a lăsat lancea și a început să-și jelească prietenul folosindu-se de lira de aur. Iată că, în această variantă, lancea și lira intră în rol în chip dramatic. Se dovedește din nou că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să-mi aud cîinii” se vrea receptată la modul convențional, nu cum ne-o sugerează vorbirea cotidiană, ea aflîndu-se printre limbajele speciale. Dat fiind că insul este plasat într-o ritmică universală și cosmică, are investitura de a veghea asupra necuprinsului, figurat prin cele două segmente ale realului: lumea „de dincoace” și lumea „de dincolo”. Această viziune integratoare și responsabilă caracterizează gîndirea tradițională în metafizica ei ingenuă. Se cunosc sentințe orale, ca de pildă: „o viață are omul și cu moartea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]