673 matches
-
căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - În gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să Înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă În față vreo cale. orice ar fi fost, nu puteam decât să-mi țin inima sus și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului 323, pînă ce capătă din nou înfățișarea făpturii omenești, Împreuna lucrători intru fericirea Omului, ascultîndu-i Voia, Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul, dar poetul afirmă existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
haosului (their disorganiz'd functions): Un sens vechi al lui function este "serviciu divin"; poate fi o aluzie la faptul că în "haos" se iese din ritual, adică din starea specifică Spiritului, de puritate ritualica. 324 (IX, 374) Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om (Servants to the infinite & Eternal of the Human form): Afirmație fundamentală prin care Blake definește natură omului că infinit-finit (că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
obiectul este determinat doar negativ, adică nu se afirmă nimic despre ce este el. De fapt, ea este gândită să fie mult mai mult decât o formă de cunoaștere. Numește o experiență singulară a realității ultime, "viziune trăită a celui necuprins cu mintea, a celui ce depășește orice înțelegere rațională, făcându-se totuși prezent sufletului în chiar transcendența sa absolută"318. Cum spune un alt comentator, "Incognoscibilul se face cunoscut rămânând în întregime necunoscut, și incognoscibilitatea lui este mai clară pentru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cuvânt și de orice cunoștință și e așezat în general mai presus de orice minte și de orice ființă le cuprinde și le ține legate și adunate pe toate și le precede pe toate, ea însăși este cu totul de necuprins și nu e nici simțire a ei, nici închipuire, nici părere, nici nume, nici cuvânt, nici atingere, nici știință.. .”. Iar în alt loc: „Căci, cu cât urcăm mai sus, cu atât sunt mai concentrate rațiunile celor văzute în cele inteligibile
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
căror ponderi în perioada 2000 2004 fost: arderea cărbunelui: 35 % arderea combustibililor lichizi: 36 % arderea combustibililor gazoși: 20 % instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor: 1 % alte hidrocarburi: 1 % producția de ciment: 3 % alte surse (transport maritim și aerian necuprins în statisticile naționale): 4 % Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă concentrațiile gazelor cu efect de seră s-ar menține la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C la nivel global. Evoluția temperaturilor
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Doina Steliana Zeleonenchi, Daniel Cezar Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_926]
-
la Sfântul sfinților, la fericitul Dumnezeu și singurul Stăpânitor, la Cel ce locuiește În lumina neapropiată (I Timotei 6, 15-16), care coboară astfel și-Și aduce mireasă Fiului Său Unul-Născut de la cel ce s-a răzvrătit, El, Cel nevăzut, Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine e cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a aleso Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât pe
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul inepuizabil de teme: viața însăși a metropolei spirituale a lumii e de necuprins. Și totuși autorul ambiționează, și reușește în mare măsură, să dea o imagine cvasitotală a unui Paris surprins în mai toate articulațiile sale. în schimb, încercarea noastră de a o sistematiza, în aceste impresii de nouă lectură, cea de acum
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile negative ale golului! Acel aur care "răsare/ lin de necuprins/" este al alchimiștilor, apoteoza luminii este identificabilă iluminării cunoașterii, între efemer și etern, între semeni părăsiți de vremuri și fugitive semnale de mântuire. Poate însă am greși pedalând adânc pe latura filosofică a unei lirici care, în fapt, în mișcătoare
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
în duhul în care un pasaj din Sfîntul Augustin propune însăși înțelegerea lui Dumnezeu, într-un chip ce ar putea sugera o armonizare între imanentismul spinozist și contestatarii săi: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborîre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor". Astfel putem realiza că sacrul este extrinsec și în același timp intrinsec creațiilor artistice. Rezultatul, în cazul
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
prin afinitatea cu stilul bisericesc: „acum împăcat, acum trudit, acum îmbucurat, acum trist cît muntele Golgotei“ (Ernest Bernea, Mic tratat de înțelepciune și virtute, Cluj, Dacia, p. 137; citat reprodus dintr-o recenzie din Observatorul cultural). Atestat mai de mult, necuprins în DEX, verbul a înnumăra apare, surprinzător, în contexte tehnice: „printre tehnologiile de vîrf se înnumără Desktop Communication” (ro.kde.org), „uneori când înnumără megii de ram mai dă și câte un «Memory test failed»” (computergames.ro/forum); alteori, stilul
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
se va stabili prin echivalentă, luindu-se ca bază categoria cu ponderea cea mai mare. Muncitorilor din echipa de servire li se acordă 90% din cîștigul mediu realizat de îngrijitorii de bază din formațiile pe care le servesc. Îngrijitorilor de noapte, necuprinși în prezența anexă, li se acordă venit garantat în proporție de 80% din cîștigul mediu realizat de îngrijitorii de bază din formațiile pe care le servesc. Îngrijitorii de bază și schimb de la maternitățile de vaci vor fi retribuiți în funcție de sporul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127966_a_129295]
-
azi. Se poate presupune că așa va arăta poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu: "Eram o fiara/ Pe marginea drumului;/ M-a vânat altă fiara.// Eram grâul/ Râzând pe câmp/ Dar m-a secerat destinul/ De la capăt până la pământ.// Eram necuprinsul/ Dar m-am pomenit deodată/ ăncăpută într-o privire." (Eram) Atuul principal al acestei poezii este faptul că nu depinde de istoria poeziei (așa cum se întâmplă la postmoderni). Poate fi citită și de un neliterat, bineînțeles, de unul cu o
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
scăpa decît practicînd ascetismul spiritual: ascuțirea lăuntrică, intensitatea, necruțarea de sine, predilecția pentru experiențele aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie pusă în slujba transfigurării prin asceză, te-
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
soi de avîntat acord între imanentism și transcendentalism, cu o perspectivă asupra unui spirit totalizant, prezent totodată în afara și-n interiorul creaturilor, precum în următoarele cuvinte ale Sfîntului Augustin: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborîre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor". Recursul la origini are motivația mistică a reconstituirii unității universale care e imaginea unui Dumnezeu figurînd în
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
se altoiește, din izbucnire pătimașă în izbucnire pătimașă, un sonetist din ce în ce mai eminescianizant, prin Vis/Visare și Pătimire-întru-Necuprins: „Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.” - cf. Sonetul IX. Patru obsesii majore, ale sonetistului THEODOR RĂPAN: 1 - IUBIREA și FRUMUSEȚEA, ca factori DEMIURGICI (complementar!: „De tine azi sunt trist ca niciodată,/Zeița mea cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
iernii. *** Prinț al afinilor Surghiunit între străini: (Străzi, Obiceiul de a scutura Pînă la rupere Pomii, Execuții de umbre La fiecare răscruce, Poduri ce unesc Stînga și dreapta, Atît.) Privirea lui Pe deasupra lucrurilor, Un vas înnobilat De fructele mărunte, Degetul - Necuprinsul Între Două tristeți, Acolo încape întotdeauna, Un lujer crud, Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere La răscruce de drum te întâlnești cu Necunoscutul chiar și propriul tău chip împrumută
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
de gânduri Reluîri în drumul meu întâlneam atâția copaci resemnați dincolo de marea ce era doar o idee de mare un substitut al cuvântului o coajă de frig violet cu eul meu mic dilatat cu eul meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept Într-o geografie Atât de schimbătoare. Cu neputință A mă rătăci Prin aceste stepe Cu troițe, Buchete uscate Și înscrisuri tremurătoare.
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne linguriță după linguriță și ceșcuță după ceșcuță de speranță și disperare femeia este de la-nceputuri marea în care picură toată sarea lumii și cea aievea și cea din haos din necuprins femeia e sfoara singura pe care nu poți s-o rupi cu dinții și nici cu cine știe ce ferăstraie meschine femeia e fluierul e muzicuța este armonica este orchestra maxima * din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
orice răutate, supunându-se voii lui Dumnezeu, căci nu exista luptă între senzualitate și spirit. Perfectivitatea relativă a primului om, nu se mărginea numai la suflet, ci și la corp, căci corpul lui era sănătos, robust, plin de putere și necuprins de dureri, suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și bolile nu sunt decât consecințe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferință nu-i atinsese și n-avea să-l atingă niciodată și de aceea și trupul era
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mai leneș gest, să rîd din toată inima de rouă și să vă arăt cu degetul cum fluturii se fut în aer! Dar mă întorc mereu, mereu, mereu la Dostoievski, la Cehov, la Gogol, la rușii ăștia mari și de necuprins, blestemat să nu mai înțeleg altceva. Dar parcă pe ei îi înțeleg? Îmi scapă tot timpul, trebuie să-i iau iar și iar de la prima pagină; uneori arunc cartea, dar mă întorc cu aceeași poftă, sau scîrbă, sau credință la
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]