975 matches
-
de fier al harponului, în care înfipseră apoi prăjina; capătul de jos al saulei fu întins în lungul prăjinii, pînă la jumatatea ei și legat zdravăn, cu noduri. Și astfel, prăjina, fierul și saula - întocmai ca cele trei Parce - rămaseră nedespărțite în veci. Ahab plecă posomorît cu arma lui. Piciorul său de fildeș și prăjina din lemn de nuc sunau a gol pe fiecare scîndură, a punții. Dar, înainte de a intra în cabina lui, se auzi un rîs stins, nefiresc, batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Constant nu se mărginește să arate în acest fel că intuiția noastră morală se opune condamnării minciunii în orice împrejurări. El argumentează în favoarea dreptului de a minți în anumite condiții excepționale, și anume în felul următor. Conceptul datoriei este de nedespărțit de cel de drept. Acolo unde nu există drepturi nu există nici datorii. A spune adevărul este o datorie, dar numai față de cel care are un drept la adevăr. Or, nici un om nu are drept la un adevăr care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoscut, Humanitas, București, 1992, p. 44. 94. Nae Ionescu, Neliniștea metafizică, editare și note de Marin Diaconu, p. 175. Comunitatea de dragoste este pentru Ionescu comunitatea națiunii și a Bisericii ortodoxe. Națiunea și colectivitatea credincioșilor ortodocși sunt pentru el de nedespărțit. 95. Nae Ionescu, „Confuzii ideologice”, în Cuvântul, 17 august 1929, citat după George Voicu, Mitul Nae Ionescu, Editura Ars Docendi, București, 2000, p. 66. 96. Într-o versiune caricaturală această poziție va fi reluată de elevul și admiratorul său Petre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În acest sens, s-ar putea aprecia că opera filosofică a lui Kant a însemnat ducerea până la capăt a ideii luminării, înfăptuirea deplină a programului filosofiei luminării. În gândirea lui Kant, filosofia critică și filosofia luminării par să fie de nedespărțit. Secolul criticii este secolul luminării. În ceea ce a numit critica rațiunii, Kant a mers pe o cale nouă, încă neîncercată, cea a analizei. Considerând cunoașterea noastră despre lume, ca și mobilurile ca determinații ale voinței, drept ceva dat, filosoful și-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă și în drumurile noroioase, anii copilăriei și ai tinereții noastre, nedespărțiți de pulsația de bucurie și durere, de aliajul acela viu pe care îl numim pământ natal. Cuvintele tale au venit ca un ecou al acelei îndepărtate prezențe: — Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul... M-am simțit surprins
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sentimente originare ale spațiului. În demersul nostru istoric am pornit de la punctul de vedere al lui Leo Frobenius potrivit căruia „Orientul și Occidentul european sunt de neînțeles numai prin unul din cele două fenomene originare, fiecare din acestea este de nedespărțit de spațiul terestru care l-a născut, dar și steril, câtă vreme celălalt nu a azvârlit paideuma mecanicistă ajunsă în stadiul de sămânță coaptă”. Cunoscutul filosof și istoric al culturii avea să elaboreze ideea dependenței de spațiu a culturii, precum și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se ridică în acest punct este dacă aceeași opoziție funcționează doar în raport cu poezia. Altcumva, riscăm să ajungem la naiva concluzie că jurnalismul este o altă ipostază a prozei. Structuraliștii au rezolvat această dilemă, tratând limbajul poetic în sens de literatură, nedespărțită în genuri. Ipoteza noastră este că facem o comparație între două texte scrise în aceeași limbă și formate din aceleași lexeme și din aceleași construcții sintactice. Singura deosebire dintre ele constă în aceea că unul este parte a unei structuri
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Fiul, fiind În Tatăl, este și În cei În care este și Tatăl (adică, ne reamintim, În creaturile animate și inanimate, În cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El Îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu În perspectiva creaturilor, ci
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În perspectiva creaturilor, ci În perspectiva Treimii. Iată desfășurarea Întregului raționament! Dacă totul a fost făcut prin Fiul (Ioan 1,3), atunci cum se poate spune că unele entități au rămas În afara Lui? Din moment ce toate persoanele Treimii sunt solidare și nedespărțite, atunci „oricine păcătuiește și blasfemiază Împotriva Fiului, păcătuiește și Împotriva Tatălui, și Împotriva Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, anume: cine hulește duhul nu hulește În mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici, în Nueva España. — Lucrurile se îndreaptă, l-am lămurit eu. Noii cârmuitori ai Japoniei și-au dat seama că negoțul și munca de propovăduire sunt de nedespărțit. Ei sunt cei ce îi poruncesc Stăpânului acestor soli căruia i-au dat încuviințarea să îngăduie credința creștină doar pe pământurile sale. Dacă negoțul va înflori pe acest domeniu, firește că și alți nobili îi vor călca pe urme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi dacă m ar lua această fetiță cu păr negru și ochișorii tot negri! Cum mai semănăm! Parcă am fi două surioare!” „Nici nu puteam să aleg o altă păpușică. Tu erai cea mai frumoasă. De-acum încolo, vom fi nedespărțite. Am să te iau cu mine în parc, la film, la plimbare, chiar și la grădiniță”. „Vai, vai, la grădiniță nu vreau. Am auzit că acolo-s și copii răi, care se poartă urât cu păpușile și le strică. Mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Rilă Când l-am găsit, într-o margine de pădure, era un ghemotoc pufos și moale, cu niște urechi ca de catifea și ochi care-i priveau cu mare teamă. Copiii - care, bineînțeles, nu merg prin pădure decât însosiți de nedespărțiții lor prieteni - n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat rând pe rând la Cuțulache și Motănel, apoi la Puiu și la Sică. Cocoșelul și gânsacul, de cum au văzut vietatea cea mică și ciudată, au dat semne
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sakamoto era destul de ocupat și nu prea venea. La un moment dat a avut o treabă în Yokohama, ne-am dus cu toții acolo, am comandat mâncare chinezească și ne-a spus multe lucruri. De atunci eu și Sakamoto am fost nedespărțiți. Un cuvânt care să-l definească ar fi: veselie. Era foarte sarcastic și nu se lua după aparențe. Găsea ceva de comentat în legătură cu orice. Pot spune, exprimându-mă elegant, că vedea totul cu ochi critici sau, mai dur, căuta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că vrea să cumpere câte ceva de prin prăvăliile din Genava. Și pe urmă, în ultimul său mesaj, Gundovek m-a anunțat că soția lui insistă se o revadă. — într-adevăr, o îndrăgește mult. — Ca și pe mama sa. Erau prietene nedespărțite. Iar Fredianei, care e atât de sălbatică, îi va face bine să stea în mijlocul oamenilor, să lege niște cunoștințe. Și, cine știe, poate o să-și găsească până la urmă și un soț. Waltan râse: — Unul care să o suporte? Cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acesta era chiar modul specific de a lupta al războinicilor hiung-nu: să cedeze terenul când nu puteau învinge, pentru a se retrage și a contraataca apoi fulgerător. Toate aceste considerații nu aveau, însă, darul să-i ridice moralul lui Balamber. Nedespărțit, de Mandzuk, ca întotdeauna, înainta ținându-se la marginea coloanei aflate în marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sue. — Știi, pot să vă invit pe amândouă altădată, când poate și ea, dacă vrei, s-a oferit Sheba. — Oh, nu, am zis eu. — Așa m-am gândit și eu, a zâmbit Sheba. Nu suntem totuși așa un triumvirat de nedespărțit, nu? Ajunsesem deja la poarta școlii. — Ok, uite. A scotocit în geantă și a produs un creion și o bucată de hârtie. — Aici stau eu. Ăsta e numărul de telefon. O să vii cu mașina, nu? Poți să suni dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mele. Creței îi plăcea să fie mereu în centrul atenției, îi plăceau băieții înalți cu trăsături exotice și era topită după ochii albaștri. Eu nu mă puteam încadra în tiparele ei și totuși nu înțelegeam de ce îmi căuta compania. Devenisem nedespărțiți și doar seara mergeam în camere diferite dar chiar și atunci ne duceam la paravanul ce rupea holul în două delimitând zona fetelor de cea a băieților, împrumutam țigări unul de la altul și ne vorbeam de parcă nu ne-am fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un bătrân care fura din buzunare și dăruia vise pe gratis celor doi. El le vorbește de Verona, de un pod al suspinelor pe sub care, dacă treceai sărutându-te într-o gondolă atunci când băteau clopotele la asfințit, urma să rămâi nedespărțit de persoana iubită sau măcar o puteai păstra toată viața în amintiri. Mă uitam la acele scene și pricepeam dintr-o dată că în mâinile mele stă soarta, că pot să visez așa cum vreau eu, că e nevoie de puțină nebunie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
părut că nici n-a băgat de samă la vorbele mele; și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, până ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. Cânele, nedespărțit totdeauna de stăpânu-său, un câne mare roș, cu părul lung, sărea în dreapta și-n stânga calului și străbătea prin toate desișurile mărunte. Într-un târziu, după ce dispărură cal și călăreț, auzii bătaia puștii, adânc răsunând, clocotind din poiană în poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să nu fie călcat în picioare. Carul în care se afla Salix era acum departe, la intrarea în Ludi. Mulțimea se risipea. Valerius privea spre car; într-o clipă, își aminti anii copilăriei și ai adolescenței alături de Salix, tovarășul său nedespărțit în incursiunile pe câmpiile din Tolosa. Își aminti ziua rușinii sale, când înota în râu împreună cu Salix. Curentul îl luase pe prietenul său, care era îndrăzneț și se aventurase prea departe. Cuprins de teamă, Valerius se îndreptase spre mal. Rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pur și inocent al lui Alice, apoi a tăcut și s-a postat lângă ea pentru tot restul serii. Cineva mi-a spus că s-au cunoscut la o lectură de poezie cu câteva săptămâni înainte și că au fost nedespărțiți de-atunci. Nu cred să fi zis Tom povestea cu afundarea în cinism, a obiectat Janey. —Îți jur. Alice are deja un efect negativ asupra metaforelor lui. Imaginează-ți ce o să scrie după câteva luni de stat cu ea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
printr-o schiță generală a enigmei. — Totul Începe cu prietenia sinceră dintre doi băieți, Julián Carax și Jorge Aldaya, colegi de clasă din copilărie, la fel ca don Tomás și dumneata. Vreme de mai mulți ani, totul merge bine. Prieteni nedespărțiți, avînd o viață Întreagă Înainte. Totuși, la un moment dat, se produce un conflict care Întrerupe această prietenie. Ca să-i parafrazez pe dramaturgii de salon, conflictul poartă nume de femeie și se cheamă Penélope. Foarte homeric. Mă urmărești? Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu voce liniștită. În ciuda a tot ce s-a Întîmplat mai apoi și a faptului că ne-am Îndepărtat cu timpul, am fost prieteni buni: Miquel, Aldaya, Julián și cu mine. Inclusiv Fumero. Am crezut mereu că o să fim de nedespărțit, Însă viața trebuie că știe ceva ce noi nu știm. N-am mai avut prieteni ca ei și nu cred că voi mai avea. Sper să găsești ceea ce cauți, Daniel. 26 Era aproape miezul dimineții cînd am ajuns pe promenada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai devreme decît Își amintea Jacinta că se Întîmplase În cazul altor copii, ele două Își Împărtășiră secretele, visele și viețile. Trecerea vremii nu făcu decît să Întărească această legătură. CÎnd Penélope ajunse la vîrsta adolescenței, erau deja tovarășe de nedespărțit. Jacinta o văzuse pe Penélope Înflorind Într-o femeie a cărei frumusețe și strălucire erau evidente nu numai În ochii ei plini de dragoste. Penélope era lumină. CÎnd băiatul acela enigmatic pe nume Julián sosi În casă, Jacinta băgă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
începu să râdă. — Află că plecam și eu, cărând după mine pânzele, oricât de mari ar fi fost, fiindcă pictam prin hoteluri. Eram alături de Sergiu mereu, călătorind în toată lumea, el cu bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]