3,677 matches
-
excesivă este de-a dreptul obscenă. Nu am fost niciodată îndeajuns de disciplinat pentru a economisi. Sînt ghinionist. Dacă aș fi bogat, aș decădea moral. Dacă fiii mei vor crește în bogăție, vor deveni niște ratați la maturitate. Bogăția este nedreaptă. Sînt atît de mulți oameni care flămînzesc pe acest pămînt. Sînt lucruri mult mai importante în viață decît banii. Dacă aș cîștiga mai mult, aș avea doar mai multe impozite de plătit. Atrag banii ca un magnet. CE EFECTE AU
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
un post TV, l-au abordat și l-au prezentat ca pe o victimă a sistemului. Pandele ofta, dădea ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine. Merg apăsat și din cînd în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară, să se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
30 de arginți: Dumnezeule, cu adevărat nu exiști atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-o inimă de copil! Din lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea mai mică felie din senin, iar alții inventează nuanțe. Dumnezeule, ești cel mai nedrept individ dintre sfinți, mereu mă furi la cântar, în timp ce altora le cerni viața prin sită și prin ciur. Pulbere fină în venele lor, tărâțe în pâinea mea cea de toate zilele. Omule, scoate întunericul din buzunare și îl aruncă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în acest capitol: Machiavelli pretinde că ceea ce-l face pe un suveran odios este ori faptul de a-și însuși pe nedrept averile, bunurile supușilor săi, ori atentatul la pudoarea soțiilor lor. Autorul știe, este sigur că un principe interesat, nedrept, violent și crud va fi urît de popor și considerat odios; totuși, lucrurile nu stau la fel în privința galanteriilor. lulius Cezar, numit, la Roma, soțul tuturor femeilor și soția tuturor bărbaților, Ludovic XIV, căruia-i plăceau mult femeile, August, primul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o necesitate indispensabilă dezarmarea locuitorilor și îmblînzirea obiceiurilor acestora. Spun în treacăt, fiind vorba aici de corsicani, că prin exemplul lor se poate vedea cît curaj, cîtă virtute le dă oamenilor iubirea de libertate, și că este periculos și nedrept s-o oprimi. A doua întrebare se referă la încrederea pe care un principe trebuie s-o aibă după ce a devenit stăpîn într-un nou stat, în cele ale noilor săi supuși, care l-au ajutat să se urce pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că virtutea va fi cheia norocului lor, cu siguranță că nu vor recurge la crimă și vor prefera, firesc, binefacerile stăpînului lor coruperii de către străini. Calea dreptății și înțelepciunea lumii se acordă perfect în privința acestui subiect, și este imprudent și nedrept să pui la o periculoasă încercare atașamentul miniștrilor, lipsindu-i de recompense și de generozitatea princiară. Există suverani care cad în alt păcat, la fel de periculos: ei schimbă miniștrii cu mare ușurință și pedepsesc prea dur cea mai mică neregulă din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să reușească, iar regalitatea să fie singura funcție unde viciul să facă legea? Trebuie să fii așa precum am zis mai înainte pentru a putea cîștiga inimile celorlalți, și nu cum ne învață Machiavelli de-a lungul acestei lucrări, adică nedrept, crud, ambițios și preocupat doar de grija măririi tale. Astfel putem să-l vedem demascat pe acest politician, pe care secolul lui l-a făcut să treacă drept un mare om, pe care mulți miniștri l-au recunoscut drept primejdios
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un anume gust al libertății. Pentru un elev de liceu intern
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
boală ciudată bântuia pe acele meleaguri. Noi îi spunem : "uitare". Dar cine știe cum s-o fi chemând de-adevărat, fiindcă nu-i uitarea aceea care te alină când plângi, nici uitarea care te face să ierți, nici uitarea lucrurilor rele și nedrepte... Nu, uitarea asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mult. Grupul nostru funcționa ca o mică comunitate care ducea o viață dacă nu confortabilă, aș putea spune că aproape normală. Când, în martie 1953, a ajuns la noi vestea morții "tătucului" Stalin, bucuria că ziua eliberării dintr-o detenție nedreaptă a sosit ne-a copleșit. Poate nu am luat seama că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut neobservată de supraveghetoarea care ne urmăreau la tot pasul. Fapt este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Țară spre a modela români, nu cu dalta, cu mistria sau cu drișca, ci cu știința, cu cuvântul, cu condeiul și cu trișca. Și în aer persista miros de praf de pușcă, de pilitură de oțele, de vremuri grele și nedrepte bariere. Și Crivățul bătea dinspre Siberii... Și în scurtă vreme a spulberat Hora și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul. Iar Dumnezeu însingurat, din bolți înalte de mândră Catedrală, a slobozit o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în viață, o spun cu multă reținere și cu tristețe în suflet, se sfiesc să vorbească din motive cunoscute și mai puțin cunoscute, vorba cântecului: Jelui-m-aș și n-am cui!.. Că dreptate și alinare nu pot oferi cei nedrepți cu destinele acestei țări, cei care au ruinat-o cărămidă cu cărămidă și au adus-o în pragul colapsului, pe marginea prăpastiei. Ba mai mult, chiar unii dintre cunoscuții părăduitori avertizează că țara mai are un singur pas până la dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din perioada tinerei și fragilei noastre democrații. Este adevărat că vremurile s-au schimbat și s-au făcut înnoiri vizibile, dar năravurile ne-au rămas aproape intacte, că de balcanismul nostru turco-fanariot nu ne vom debarasa cu una, cu două. Nedreptele deposedări, îmbogățiri prin fraudă, marile tunuri pe seama averii statului, spolierea țării în toate felurile, înstrăinarea solului și a bogățiilor subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte altele întăresc spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în preajma zeilor. Poate că din cauza asta a inventat Dumnezeu și mahalaua sufletului, ca să descongestioneze vecinătățile imediate ale Olimpului. Dar uneori suport tare greu condiția asta de cetățean al mahalalei sufletului, după ce spiritul a locuit un timp chiar în preajma zeilor. Este nedrept și iar îmi aduc aminte de strigătul acela al lui Cioran care te-a plictisit, probabil, pentru că ți-l aduc aminte foarte des care zice că lumea aceasta trebuia să fie oricum, numai așa cum e nu. Am, din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai poate justifica, măcar în țările dezvoltate, uciderea semenilor. Există două contradicții frapante: pe de o parte, menținerea pedepsei cu moartea (cazul infamant al Statelor Unite), pe de altă parte, inițierea unor "războaie juste", menite a restabili echilibrul tulburat în chip "nedrept". George W. Bush ignoră, probabil, faptul că la originea neocruciadelor sale absurde din Afghanistan și din Irak stă strania și contestabila doctrină a lui justum bellum, expusă pe larg de Toma d'Aquino în Summa Theologiae și rafinată ulterior, printre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de a-și ține în mâini
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă judeci oare? Cum poți, fără milă, să mă îndupleci?... Să renunț la iubire și să rămân, un spirit rătăcitor în nemurire... -Tu, ești doar în imaginea mea... nu ești aievea, nu ești nimic... Nu, Spirite
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fiu onest, indulgent și pe cât posibil bun, chiar și când acest lucru îmi dăunează și mă face să sufăr din cauza răutății și brutalității celorlalți; îmi permite noi dispoziții: atitudine de angajare dezinteresată față de aproapele, solidaritate față de dezavantajați, luptă împotriva structurilor nedrepte ale statului, Bisericii și societății. Dispoziții de libertate, recunoștință, generozitate, altruism, bucurie; inspiră pretutindeni noi acțiuni: noi fapte, în cadrul mult mai restrâns al relațiilor personale, dar și în cel amplu al societății care, în urmarea lui Isus Cristos, încolțesc tocmai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sa? Auschwitz: piatră de bază a ateismului prin antonomasie? Aici mi se impune o întrebare: ateismul explică mai bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în această suferință limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la care până acum nu am găsit o alternativă convingătoare: suferința, aceea fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală sau colectivă nu poate, fi înțeleasă din punct de vedere teoretic, dar se poate în cel mai fericit dintre cazuri, depăși în practică. Pentru creștini și evrei există doar un răspuns practic la problema teodiceei. Iar când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sud, Vest și Est vor percepe într-un mod cu totul nou coresponsabilitatea lor morală: privitor la pace, prin intermediul căreia se ajunge la completa pacificare a pământului; la dreptate, prin intermediul căreia se ajunge la eliminarea structurilor sociale, politice și economice nedrepte; la conservarea creației, prin intermediul căreia să se urmărească locuirea pământului în cadrul unui mediu acceptabil. Cum va fi oare viitorul? Cu istoria nu se pot face calcule O viziune asemănătoare, sunt constrâns să mă întreb în cele din urmă, nu este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ceia ce fac ei, căci ei zic dar nu fac". Anul Nou ca și tot ciclul creștineștilor sărbători nu va fi priceput niciodată de cei ce și-au pus speranța numai în tina acestui pământ, în vârful săbiilor, în cuceririle nedrepte, în bogății nemuncite ori în vrajba dintre frați, ci de acei săraci și bogați credincioși pentru care Dumnezeu și iubirea de oameni este totul: pentru care pacea este puntea sigura ce duce spre eterna cetate a lui Dumnezeu; pentru care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
publice). De aceea, autoarea poate conduce întreaga argumentație dinspre abordarea asistențială spre cea axată pe dreptate: „Teza pe care o susțin - ne spune ea - este aceea că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedreaptă pentru ele”. Pe scurt, ele nu au nevoie de mila noastră, ci de dreptatea făcută prin legi, instituții, politici ale redistribuirii, prin revederea principiilor meritului, prin reanalizarea conceptului de muncă și reierarhizări politice ale importanței muncilor. Când autoarea lucrării numește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]