907 matches
-
ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar pajii care-l slujeau păliră cu toții. Dar probabil că nu stătură nemișcați mai mult timp decât să respire de două ori. Aproape imediat, cineva veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând, de departe, situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.“ În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două-trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele său rotund începu să se miște puțin, dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la loc pe genunchi. — Tadatsugu, ești sigur? întrebă el. — N-aș fi venit cu una cu două să vă raportez așa ceva. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului stâng, ca pe un copil mic... Sub pielea arsă de soare, mușchii îi joacă ca niște șerpi. Văzându-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește încurajator. Poate că privirea mea întrebătoare îl face să-mi spună: --Nu te-am oprit să te jefuiesc, boierule. Să ne așezăm la umbra acestui stejar și să povestim - mi-a vorbit, punându-și durda alături. --Parcă te-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am găsit, sfințite părinte! Mă bucur tare că te-am întâlnit. Dacă ai ști câtă nevoie am de sfinția ta! Întâi mi s-a urât să tot umblu de unul singur pe ulițe pe care nu le conosc. Apoi sunt nedumerit unde mă aflu de fapt, pentru că am văzut niște târgoveți care nu vorbeau limba noastră, ci una necunoscută mie. Apoi, fiule, ai nimerit taman pe Ulița Armenească, iar acei târgoveți despre care mi-ai vorbit erau armeni, pentru că pe ulița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Drept-îi, dar acum te-aș ruga să mă lași să vorbesc despre un zapis din 9 ianuarie 1726 (7234). De unde până unde ți-a venit în minte acest zapis? Nu-l țineam eu minte, dar, citindu-l, am rămas cam nedumerit cu unele din cele scrise în el. Da’ știu că o ții hojma cu nedumeririle tale. Ascultă numai ce se spune în acel zapis și ai să vezi, părinte, că am oarece dreptate. „Adecă eu, Tudora călugărița,...dat-am acestu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
De atâta stat prin beciurile Băncii Naționale, și-a pierdut cam de tot colorul unui brav viticultor, așa cum se laudă el la toți cei care vor să-l asculte și s-a spelbit de tot. Dar nu asta m-a nedumerit pe mine și probabil pe multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu ea. Am dat din cap ușurată. Dură câteva clipe până să găsesc puterea să continui. ― Îmi pare rău. Trebuie să fi fost Îngrozitor. Dar... ― Dar asta nu schimbă faptul că am evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule, erau atât de frumoși! ― Dar am fost un prost, continuă el. Un prost furios. Când am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să zică „Asta e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit și a trebuit să fie internată!“ Așa o să zică! —Taci din gură! Și o să fie nedumerită din cauza Annei și-o să întrebe „Care dintre fetele Walsh? Parcă erau două care aveau niște doage lipsă...“ — Vin acolo și vedete pop, am întrerupt-o scoțând asul din mânecă. Asta i-a închis gura. — Cine? m-a întrebat Helen. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino-ncoace! mi-a spus ea grăbită. Să nu asculți nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos, am șuierat printre lacrimi de furie. Celine a început să râdă. Dar cu blândețe. Atât cât să mă nedumerească. —Ce-i așa de distractiv? am întrebat-o. —Rachel, din experiența mea, ceea ce oamenii scriu în formularele alea e adevărat, mi-a explicat ea. Lucrez aici de șaptesprezece ani și nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să mintă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața, cu Dumnezeu prin preajmă, era să-ți dorești lucruri pe care în realitate nu le doreai. Dumnezeul cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți dorești lucruri pe care în realitate nu le doreai. Dumnezeul cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că nu-i păsa nici cât negru sub unghie? în ziua în care, finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
calificare. Nu realizasem nimic în viață. Nu fusesem niciodată fericită. N-aveam nici soț și nici prieten îchiar și în starea aia de disperare refuzam să folosesc termenul „partener“. Ce eram eu? Vreun cowboy? ). Și ceea ce mă durea și mă nedumerea cel mai tare era că Luke, singurul bărbat care părea că ținuse cu-adevărat la mine, nu mă iubise niciodată. Era vineri, a doua zi, ședință de grup, iar la bătaia ceasului Josephine s-a repezit asupra mea. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcând câțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătând spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine. Compania e a lui, spun, roșie la față. Așa că... vă rog nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la fratele ei. Fratele meu a plecat din Quigdao la Beijing. Partidul are nevoie de el acolo. Nici o referire despre ce simte Yu Qiwei că pleacă, despre relația lor sau despre viitor. Nici măcar o vorbă. Actrița este pentru prima oară nedumerită de rolul pe care-l joacă - o eroină care trădează ca o târfă. Continuă relația cu Chao, dar între timp îi scrie lui Yu Qiwei. Când nu primește nici-un răspuns, pleacă din oraș, hoinărește, se întoarce și pleacă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înlăcrimat, nu îndură suferința mea. Nu vei mai fi rănită niciodată, îți promit. Sunt o revoluționară! Fraza ciudată îmi iese de pe buze. Vocea îmi e ștearsă, ca și cum ar face o declarație de prevedere. Tang Nah nu dă nici un răspuns, e nedumerit. Și eu sunt. E aiurea. Nu am nici-o explicație. Trebuie să existe o explicație. În mod sigur se acumulează deja tensiune. Tensiunea care ne va despărți chiar în timp ce ne aduce împreună. Vorbesc ca să nu fiu ispitită, ca să refuz. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
te transfere? Nu, Doamnă, vă rog. Aș vrea să-l slujesc pe tovarășul președinte tot restul vieții mele. Desigur, murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ținut să-mi dăruiască un pachet din ginsengul lui. După-amiază, telefonul sună iarăși. Era secretara lui Mao. Mao voia să merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea. În ultima vreme, sunt multe lucruri cu care ne nedumerim unul pe celălalt. Nu le clarificăm. Asta ca să păstrăm pacea. Probabil că e mai bună confuzia. Eu spun publicului că îl reprezint pe Mao, dar de fapt nu fac parte din viața lui. Habar nu am cum îi trec zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ridicat, s-a dus la baie, când și-a privit În oglinda Încețoșată fața tot mai stoarsă, umflăturile de sub ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin casă ca o fantomă... Christa apasă iritată pedala acceleratorului. * — De fapt, nu m-am exprimat bine când am spus că fiecare adoptase amintirile celuilalt. Amintirile circulau În sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vârstă de patru ani care stătea așezat în stânga lui, se descotorosise de tichiuța din catifea cu mai multe ore în urmă, aruncând-o într-o baltă plină de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă într-un nenorocit de parc! Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea. Jake s-a ridicat în picioare, cu brațele poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat ce se întâmplase. —La naiba! Fiona a rămas cu gura căscată. —La naiba? La naiba? Asta e tot ce ai de spus având în vedere că practic ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]