2,311 matches
-
că de data aceasta porția de cocaină era atât de mică, încât abia se vedea. - Pot trage doar cu nara stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare, îi trage obraznic platoul din față, lăsând-o cu paleta în mână. Vrând să pună paleta pe farfurie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl strigase. Aplecat pe sub peridoc, din partea cealaltă a camionului, Pohoață îi făcea semn cu mâna. Aici, domnule inspector! îl chemă acesta. Veniți puțin să vă arăt ceva! Mirat și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul vorbea cu glas coborât. Priviți! îl îndemnă Vasilică Pohoață. Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am procedat corect. Sunt absolut sigur că, și de această dată, amenințarea era acolo. Foarte bine ai făcut. Nici acum nu a fost nimic diferit. Privi rea zeilor nu este benefică pentru noi. Dimpotrivă, e mortală. Cristian Toma o privi nedumerit. Nu-i venea să creadă că ea insista să-l convingă că pe Muntele Rău sălășluiesc zeii. Era o femeie cultă, profesoară, iar ei trăiau în secolul al XXI-lea. Am citit ceva de genul acesta în Vechiul Testament, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu credea că îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte continuându-și căutarea. În jur se făcu dintr-o dată liniște. Până și zgomotul pașilor săi prin frunzișul de pe jos abia se mai auzea. Se opri nedumerit, tăcerea aceasta era nefirească. Ascultă atent, încer când să deslușească ceva prin negura care îl împresura. În dreapta, auzi un foșnet și se întoarse plin de speranță cu fața într-acolo. Imediat, același sunet veni și din spate. Își răsuci capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină verzuie scălda pădurea din jur. Toiagul era în mâna lui. Surprins și speriat totodată, era gata să-l scape din nou pe jos. Cum de ajunsese acolo? Îl găsise și nu-și mai amintea ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi pare nespus de rău că n-am putut asista și eu la funeralii. Dă-mi mai multe detalii! Cum era îmbrăcat bătrânul? Cum să fie? Am avut grijă ca totul să fie în ordine. Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
traseu. Sunteți destul de aproape ca să priviți cu ochii dumneavoastră, sper să vă placă spectacolul. Vă doresc călătorie plăcută pe drumul de întoarcere și... vizionare plăcută! Sunetul tonului ocupat arăta că interlocutorul său întrerupsese convorbirea. Mihailovici rămăsese cu telefonul în mână nedumerit. Chiar înainte să plece la drum cu transportul de arme, primise un telefon neobișnuit. Persoana de la capătul firului se recomandase ca fiind un om de bine ce încearcă să-l pună în gardă. Cu o voce cu accent puternic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
război. Am citit undeva că, în dimineața când aliații au debarcat în Normandia, generalii nemți nu au îndrăznit să-l trezească pe Führer ca să-l pună la curent cu evenimentele. Godunov nu comentase, se mulțumise numai să-l privească zâmbind nedumerit. Pe mine, te rog să mă trezești imediat ce se întâmplă ceva! se simți el dator să sublinieze, dându-și seama că omul său de încredere nu pricepuse gluma. După ce Mihailovici se retrăgea în apartamentul personal, Boris nu se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acestea. Supărarea îi trecuse în zori când, după plecarea invitaților, urcaseră în camera lor. Ia te uită cine a fost aici! izbucnise Cristian în râs, imediat ce închisese ușa în spatele lor. Pentru că proaspăta lui soție se întorsese spre el privindu-l nedumerită, Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ruși. Tot aia. L-ai declarat dispărut pe Vișinescu ăsta? Nu. De ce? Nu a reclamat nimeni dispariția. Te poți autosesiza. Nici măcar n-au trecut patruzeci și opt de ore de la momentul când am fost la el acasă. Inspectorul îl privi nedumerit: Spuneai că el e primul dispărut. Așa am spus. Atunci, ceva nu se potrivește. Vorbeai de câteva luni, mai devreme. N-ai înțeles tu, spuse Pop, ușor iritat, ori poate nu m-am făcut eu înțeles. Totul se potrivește foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și dea viața pentru Uniunea Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luate de la Vișinescu. Numai atât? se arătă mirat patronul. Unde-i moșneagul! E jos, în mașină. Adu-l înăuntru! Vreau să stau de vorbă cu el. Nu se poate! clătină din cap Boris. A dat colțul, explică el, văzând privirea nedumerită a șefului său, de frică, cred, i-o fi cedat inima, pentru că eu nu nici nu l-am atins. Total neimpresionat de vestea primită, Vlad începu să studieze hârtiile pe care tocmai le primise. Erau exact acele documente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că nu-i respectaseră ordinul, coborând în mașină. Le făcu semn cu mâna să urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doctor!), așa cum te-ai duce la biserică sau în vizită la rude. Despre această situație inedită, cu femei „chitite” care merg la doctor, mi-a povestit, râzând, unchiul meu, fratele mai mică al mamei, moș Mircea Ignătescu, care se întreba nedumerit cine „mă-sa” o consulta pe consoarta lui Papucă înainte de război? Lumea era în schimbare, cum este și acum, iar mișcarea este mai greu de sesizat, când ai în vedere resorturile interne. După dr. Dumitrescu este posibil să se fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiți îngrijorat, dragul meu, există cel puțin două scrisori la fel cu asta, fără să mai vorbim de multele și mai mult decât probabilele fotocopii care trebuie să circule deja pe aici. Expresia de pe chipul șefului de cabinet deveni brusc nedumerită, neatentă, ca și cum n-ar fi înțeles bine ceea ce auzise sau ca și cum conștiința i-ar fi sărit în drum pe neașteptare, acuzându-l de vreo faptă rea mai veche, dacă nu extrem de recentă. Puteți să vă retrageți, o să vă chem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Atâta tot? Nu am găsit de cuviință să repet și referirea făcută cu privire la o fată de la o ceainărie. Am mințit. — Cum, nu ți-a spus că bărbatul meu a plecat cu cineva? — Nu. — Atât voiam să știu. Am fost puțin nedumerit, dar în orice caz am înțeles că acum îmi pot lua rămas-bun. Când i-am strâns mâna dnei Strickland i-am spus că m-aș bucura foarte mult dacă aș putea-o ajuta în vreun fel. Mi-a zâmbit firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
copiii, i-am replicat puțin jignit. Presupun că legea le poate oferi oarecare ocrotire. — Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul. Am început să fiu mai nedumerit ca oricând. Era adevărat că hotelul la care trăsese dovedea o situație financiară jalnică. — Și ce-o să te faci după ce le cheltuiești și pe astea? — O să câștig altele prin muncă. Era perfect calm și ochii lui își păstrau acel zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea închise o clipă ochii și mi s-a părut că e gata să leșine. Mă cam scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spune este pictura. Când mi-am imaginat că văzând tablourile am să găsesc un indiciu pentru a-i înțelege caracterul ciudat, mă înșelasem. N-au făcut decât să-mi sporească uimirea pe care mi-o stârnea el. Eram și mai nedumerit decât înainte. Singurul lucru care mi se părea clar, și poate că și aceasta era doar o închipuire, a fost că se străduia cu pasiune să se elibereze de o putere care-l ținea prizonier. Dar care anume era această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da, chiar așa a zis! repetă Fabio, Însuflețit de atenția care i se dădea. O comoară. Legată Între fetru și fetru. - Între fetru și fetru? Dante Își ciupea nedumerit buza inferioară. Celălalt, Între timp, Încerca să Își ridice capul ca să descopere, În expresia lui, vreun semn legat de propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva mai știi? Spune tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poetul mai citise doar În Metamorfozele lui Ovidiu. Pe fața lui se succedau o serie de măști succesive, ca și când sufletul său ar fi fost teatrul unei bătălii Între diavoli, și făpturi diferite Încercau să pună stăpânire pe dânsul. Un drumeț nedumerit, un pustnic bătrân și cuvios, un stareț sever, un curtean neghiob, un soldat necioplit, un negustor Înstărit se perindau cu iuțeală sub ochii lui Dante. Părea că Brandan, după ce Își pierduse maiestuozitatea pe care le-o arăta tuturor, o pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se uită În jur, căutând o explicație, dar era sigur că monahul nu dispăruse pe singura cale vizibilă, ușa din dreptul altarului. Pe fundalul absidei fusese ridicată o schelărie Îngustă, care ajungea aproape de ferestrele de sus. Două dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aici... E pecetea unui geniu... Dacă am Înțeles eu bine, aici mintea constructorului a pătruns-o cu adevărat pe aceea a lui Dumnezeu, continuă bătrânul, cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]