60,569 matches
-
pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99 A trecut o nebună pe-aici și i-au rămas lacrimile: negre Cu trenă lungă. Ce s-o mai mângâi? Am înjurat-o, am urât-o Scârna ei pe pereți și sângele ei lunar pe jos Iată, inspirație, ce dimineață îmi dai peste bot Or, ziua se anunța cultă Un întreg regulament
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
sprinten peste cearșafuri ștefan tîmplarul e primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
de apă de nămol și de toate pîn-a dat de prund cu izvoare - e o vederă goală Gata: acuma fîntîna-i curată ca potirul spunea ține scara ca lumea să ies odată afară Și ieșea. Ieșea la lumină plin de tina neagră și grasă și-aducînd în mîna lui stîngă o găleată vișinie de tablă cu nămoluri dospite cu putori și dohoturi Gata - spunea - de-acuma apa o să izvorască iarăși curată și pînă pe seară cînd e adăpatul fîntîna e plină și apa
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu grădini largi în jurul ei în mâna sa bolovanii miorlăiau ca pisoii pe acoperișuri din ochii lui se înălță urletul câinelui și ca o aripă neagră o tăcere de diamant
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
de tristețea de a nu fi citit toate cărțile ca un ghimpe în carne am simțit atunci fatalitatea de-a mă fi născut om aș fi putut la fel de bine să fiu un arbore o libelulă un fluture sau o pasăre neagră în veacul acela tulbure când cei buni s-au retras peste noapte în cărțile de istorie când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Nicolae Ionel I Căci cu credință sînt încredințat: nici moartea, nici viața, și din cer, nici îngerii, nici stăpînirile; din iad, nici o vîlvoare-a vreunei negre vreri, nici naltul, nici adîncu-ntunecat, nici focul tunătoarelor puteri, cele de-acum, cele ce ne-or fi vad, pînă-n decindea-ntregii învieri, nici o făptură, strig, nu va putea, da demon hîd, da luminos arheu, din temelii și pînă-n raze sus
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce e secret în inima și în creierul celor ce stau chiar acum
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie ca inima ta să fie puternică, căci cel bun va anunța dreptatea celui bun” am intrat și eu în pântecul unui vis de eliberare înțelegând mai bine ca oricine că lumea obiectivă e tot mai multă ademenire
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să se prelingă în încăpere să se așeze pe masă și să răsfoiască ultimul manuscris răsuflarea lui de pe urmă.
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
încolo va fi ceva mai brutal va stâlci nasuri va rupe guri afară e tot mai noapte sub pătură îmi înăbuș un frison și e atât de bine să fii singur singur și disperat în noaptea asta în care găuri negre se varsă în alte găuri negre - și clint își fumează țigara până la capăt fără să clipească all blues ploaia se aude ca o muzică orașul e plin de camionagii taciturni beți care conduc până la uitare de sin e pisicile lor
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
va stâlci nasuri va rupe guri afară e tot mai noapte sub pătură îmi înăbuș un frison și e atât de bine să fii singur singur și disperat în noaptea asta în care găuri negre se varsă în alte găuri negre - și clint își fumează țigara până la capăt fără să clipească all blues ploaia se aude ca o muzică orașul e plin de camionagii taciturni beți care conduc până la uitare de sin e pisicile lor îi ascultă privind halucinate de acasă
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
Eugen Suciu Eram în relații bune de ziua mea o țigară de ziua lui o țigară negru pufos cu ochii verzi mustăți de husar răsucite pe deget și-a-nvechit gheara în așternutul meu îl sărutam pe coaste când își muta inima de pe stânga pe dreapta și cu un grăunte din somnul lui învelea luminile din stația
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
un lac. un tînăr stă, abuzat și gol, la fereastră. au venit țiganii cu aparatele de măturat parcurile de joacă pentru copii să fie curat ca lacrima spațiul de sub nasul progeniturilor. pisicile stau la soare, încremenite, de parcă ar fi găuri negre cu circumferințe iluminate. de ce ar mai trebui să iasă la suprafață puii lor vulnerabili pînă la obscenitate? neputința puilor este hipoplazică și rece. rămîi aici, așezată pe grație și pe-ntuneric, pisică a celor veșnice, rămîi cu noi. nenorociții.
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la muzeul devenit familie, își spală cergile-n vâltoare, ca odinioară, împrospătați și transparenți. Așa că-n pălincie totu-am văzut și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i aici decât liniște și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Ion Mureșan Acolo sus, pe deal, este o canapea roșie. Lângă canapeaua roșie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene. Deasupra zboară păsări mari, negre și mute. , de parcă-am murit demult. Lângă canapeaua roșie este o măsuță de scândură, iar pe măsuță e o coală albă de hârtie și o vază cu flori albastre. Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde. Stă lângă măsuța
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au venit cei de la Reanimare. Dar nu ne-au mai recunoscut. N-au întins mâna, nu ne-
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
umpli un șir de gropi. „de-acum vei trăi la cheremul morților” ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te ia cu amețeală. cum iese pe poartă uca
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
și apasă cauciucul cum ar trece în galop razant pe buza prăpastiei. pârâiașe de sudoare îi alunecă pe sub corsetul din ghips are pâslă în cerul gurii privirea i se tulbură și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în zare două personaje: unul pe cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]