59,730 matches
-
a fost blestemul nostru! Haideți să mergem în treaba noastră. Și apoi vorbind ca pentru sine, continuă să spună, în sfârșit Moș Crăciun, ne vom întâlni și vom sta de vorbă, așa cum se cuvine. Și apoi se transformară în umbre negre, se învârtiră câteva clipe în aer, după care se ridicară și se-ndepărtară în zare, până dipărură, urmăriți de privirile cotanelor. Pădurea Soarelui (4) Și se înălțară în înaltul cerului, fiind împinși în toate direcțile de viscolul aspru. Privindu-i
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
nu văd nimic! Umbrele se îndepărtară din loc pentru a-i îndeplini dorința. Uitându-se în jurul lui, Moș Gerilă nu văzu nimic. Așadar își reluă zborul, își urmă tovarășii, furios că nu reușea să-l găsească pe Moș Crăciun. Moșii negri își continuară zborul când într-o parte, când în alta, agitându-se și foșnind, provocând și mai tare viscolul aspru. La un moment dat, Moș Gerilă se opri iar să se uite, dar de data asta, ceilalți își continuară zborul
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Din cauza voastră mă cert cu viscolul, și cine mai știe? Poate că și cu zăpada asta am să mă cert până la urmă, din cauza prostiilor voastre! - Nu din cauza noastră te cerți cu Viscolul, ci din cauza ta Stăpâne, îi spuse acel moș negru care mai vorbise. Ce vină avem noi că te iei de el? - Moș Gerilă, are dreptate slujitorul tău, auzi dintr-odată vorba zăpezii. Pe mine și pe ziuă ne faci negre pe unde treci, de Viscol nu ai loc, pe
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Viscolul, ci din cauza ta Stăpâne, îi spuse acel moș negru care mai vorbise. Ce vină avem noi că te iei de el? - Moș Gerilă, are dreptate slujitorul tău, auzi dintr-odată vorba zăpezii. Pe mine și pe ziuă ne faci negre pe unde treci, de Viscol nu ai loc, pe Moș Crăciun nu-l suferi, dar tu, ce vrei până la urmă? Din câte văd, cauți nod în papură tuturor și ești pus nu mai pe rele. Vrei ca tu să te
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
cu drag. În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu primul care își reveni și vorbi: - Moș Gerilă, ce cauți tu
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Pădurea Lunii și a Stelelor, vreau ca tu să dispari. - Ei, ce vrei tu, nu se poate, să știi! Dar Moș Crăciun nu mai putu să spună nimic, căci Moș Gerilă îi dădu o palmă zdravănă. Și imediat, ceilalți moșii negri și urâți îi atacară pe curieri și pe lăutari. Până și animalele fuseseră atacate și majoritatea oamenilor de zăpadă căzură și se transformară în bulgări mari, care se amestecară cu neaua. Lăcașul fermecat al lui Moș Crăciun se transformă într-
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului ȚIE ÎȚI PASĂ ? De nu te mai iubesc și nu-mi mai pasă, Când nu-mi vorbești, de ce nu mi-e totuna, De ce mai simt sub al meu cer furtuna Și nori prea negri sufletu-mi apasă? În ochi se-agită marea-nvolburată Și-n inimă s-au prăbușit catarge, Nu mai am glas. La tâmplă mi se sparge Infamul gând: tu m-ai iubit vreodată? Ce întrebare să-mi pătrundă-n minte... Eu
ȚIE ÎȚI PASĂ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1468219396.html [Corola-blog/BlogPost/350633_a_351962]
-
a fost repartizat în altă parte, mai ales la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamțu, încât s-a potolit, în mare măsură, tot entuziasmul activ, în numele “Rugului Aprins”. Între timp, primeam vești și știri triste, despre suferințele detinuților de la Canalul Dunăre-Marea Neagră și despre atrocitățile tineretului studențesc întemnițat la Pitești. N-a trecut prea multă vreme, până în luna Iunie anul 1958, când am fost arestați și noi, care am activate în cadrul “Rugului Aprins”. Mă aflam atunci la Mănăstirea Ghighiu, de lângă Ploiești, pe
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
de cometă Nevăzute-n timp astral - Ne petrecem pe planetă Un act scurt, dar magistral. (Actorii) În sfârșit, amintind de „Glossa” eminesciană, un poem minunat, scris într-o zi de duminică din Postul Mare, încheie aceste Cioburi de vise: Lebede negre, lebede albe, Nopțile mele, zilele mele, Pe undele vieții vin să se scalde Ca niște nobile, vii caravele Lebede albe, lebede negre, Bunele mele, relele mele, Lângă lumină se-așează de veghe: Lire plutinde sub valuri de stele. (Lebede) Din
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1495223127.html [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
un poem minunat, scris într-o zi de duminică din Postul Mare, încheie aceste Cioburi de vise: Lebede negre, lebede albe, Nopțile mele, zilele mele, Pe undele vieții vin să se scalde Ca niște nobile, vii caravele Lebede albe, lebede negre, Bunele mele, relele mele, Lângă lumină se-așează de veghe: Lire plutinde sub valuri de stele. (Lebede) Din capitolul Noi și Dumnezeu propun spre meditație câteva notații poetice: Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea - Dar compunem
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1495223127.html [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
personaliza sandwichul de bază (Șuncă, Curcan și șuncă, Italian Picant, Friptură de vită, Veggie Delite, Subway Club sau Melt, Veggie Patty, Piept de pui la grătar, Pui Teriyaki, Vită cu brânză, Ton etc.), optând pentru tipul de pâine preferat (albă, neagră, cu ovăz și miere, cu parmesan și oregano, cu susan), adăugând sosuri (muștar cu miere, barbeque, ranch, ceasar, oțet de vin roșu, ulei de măsline, ceapă dulce, maioneză slabă etc.) sau alte intrediente precum legume (salată, roșii, castraveți, ceapă roșie
cele mai bune sadwichuri din oraș by http://www.zilesinopti.ro/articole/4788/subway-cele-mai-bune-sadwichuri-din-oras [Corola-blog/BlogPost/97623_a_98915]
-
nuci încă necoapte, sau cu gura plină de cireșe, lumea se vedea curată, plină de pace, de adevăr, iar despre libertate ce să mai vorbesc. Acolo sus era LIBERTATE. Liberi erau și cei care aveau deja ani grei de temniță neagră, dar care puteau comunica - prin Morse - cu vecinul din celula a treia. “Poc! Poc poc! Poc poc poc!” Astfel încât zidurile umede, groase și întunecate, destinate catacombelor morții, deveneau dintr-o dată vectori de lumină. Deveneau dintr-o dată cele mai propice medii
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Poc_poc_poc_sau_ce_mai_faci_ioane_ioan_ciobota_1330669550.html [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
cu trăsături armonioase, de fete abia coapte. Nu le dădeai mai mult de 18 ani de fiecare, deși aveau puțin peste douăzeci. Purtau niște rochii lungi, din fâșii de cânepă semitransparentă, legate la mijloc cu niște curele împletite din piele neagră. Sânii, nu prea mari, dar fermi, tresăreau ștrengărește la râsetele și chicotele fetelor. Părul lor sclipea sub razele soarelui, iar buclele uneia îți luau privirea cu apele fascinante de un azuriu-violet. O șuviță împletită îi era răsucită în jurul capului, în
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
de trei ori, ca o imitație a vântului. Două umbre apărură din senin, în vale, și începură să urce spre cele două fete. Erau cei doi lupi, prietenii devotați ai prințesei, care o însoțeau peste tot. Acum lipsea doar calul negru, Draconarius, de care Talestri avea mare grijă. Se pare ca Diossippe nu-i avea la inimă pe cei trei prieteni patrupezi ai prințesei. Se presupunea că Talestri i-ar fi primit de la tatăl ei, deși era interzis ca amazoanele să
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
Dar nici acolo nu-mi ajunge. Atunci...acasă! Ah, banii ăștia, niciodată nu-ți ajung!... Și pentru colindători? Asta-i bună! Să stea acasă, să nu umble haimanale prin blocuri și tramvaie... Și roiurile de viespi-socoteli (con)jugate cu tăunii-gânduri negre arau și pârjoleau frunțile călătorilor, tot mai încrețite. În acest răstimp musculițele-gânduri bâzâiau în căpșorul Floricicăi: „Să cânt, să nu cânt? Cânt sau nu cânt? Acum, acum, până nu se apropie tramvaiul de cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
se înalță gândurile spre înalt, în poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceară La picioarele lui Crist. Dulci tristeți, dulci tristeți, oh...o viata-n Bucurie deplină! deși, pe pamant nu a fost iubit cât a
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_dumnezeu_i_valerian_mihoc_1383186704.html [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima... stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți stăpâni. Deci, pârjol și jaf! Opinca hoitul să rămână
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
idolul vieții mele! Și când vei fi Leu, pisică, scoate-ți ghearele din piele! Iată norma după care poți s-ajungi unde poftești! Ș-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roșești, Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi, Cearcă-ți sabia în gâtul conștiinței tale-ntăi! Asta-i lecția pe care o lăsați posterității! Ah, cumplit v-ați râs de lege și de cumpăna dreptății, Și de oameni, și de țară, și de tot ce-i sfânt pe
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
COPILE! Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1083 din 18 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Măicuța mea, iubita Românie, Nici sângele de veacuri nu-ți este închegat, Dar știu că viitorul îți e sortit să-ți fie Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat. Te-au aparat cu viața părinții și strămoșii, Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci, Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii, Te simți ca valul mării izbindu-se
TREZEŞTE-TE BĂRBATE, FEMEIE ŞI COPILE! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Trezeste_te_barbate_femeie_alexandru_florian_sararu_1387377357.html [Corola-blog/BlogPost/347703_a_349032]
-
științei materii, Să ungă pe altarul credinței mizerii, Să spună ce nu este nimica de spus, Vibrații eterne ce vin mai din sus, Trăiri ce transced al timpului mers Venite din noi, dintr-un vast univers, Ce strigă din gaura neagră stiinței Să-nchidă o gură în ochii credinței, Să tacă, să nu mai spună minciuni, Realul e OMUL ... și-i plin de minuni. Borbei Dan Referință Bibliografică: Iluzii deșarte ... / Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291, Anul IV
ILUZII DEŞARTE ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_borbei_1405356059.html [Corola-blog/BlogPost/349236_a_350565]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini
MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1476169860.html [Corola-blog/BlogPost/381535_a_382864]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini în câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu
MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1476169860.html [Corola-blog/BlogPost/381535_a_382864]
-
o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Referință Bibliografică: Mesteceni albi în negre ploi / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1476169860.html [Corola-blog/BlogPost/381535_a_382864]
-
mâinile în sus Pe câmpia fraged ninsă Și cu fața spre apus El era gata să tragă Și de el depindea totul; Eu, să mor ca idiotul Că el nu știa de șagă N-aveam nici o variantă Decât ochiul morții negru Că dintr-un conflict integru Nu te scoate o bacantă Un destin legat cu ață Ce e viața? Ce e moartea? Dacă asta-mi fuse partea, Trebui' s-o privesc în față! Și atunci mi-am spus firesc: Dacă tot
HANDS UP! de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Hands_up_ion_untaru_1362366357.html [Corola-blog/BlogPost/359687_a_361016]
-
prezența și personajul principal al romanului, Daisy Rosalinda Arden, noua colegă a elevilor din clasa a X-a, venită din Hansburn. Foarte interesant în roman este jocul culorilor, prezent încă din primele paragrafe ale capitolului I „părul ei blond“, „tocurile negre îi scoteau în evidență picioarele subțiri“, „o bluză galben închis“, „o eșarfă în mai multe culori“. Am putea asocia înclinația spre culoare a romancierei cu aptitudinea ce o avea personajul principal, Daisy, pentru desen „Daisy, când este acasă, face schițe
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1441547199.html [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]