2,984 matches
-
poți știi cât ai produs decât atunci când strugurii au intrat în cisterna”. Și uite așa ,cu bucurii, cu necazuri ne apropriem de sărbătoarea vinului nou “Floare de Toamnă” eveniment de mare importanță în tradiția românească, originea lui se pierde în negura vremii ,cu fine și complexe filiații religioase, simbolizând în antichitate bogăția spirituală de a trăi. Am spus în diverse ocazii că, sărbătoarea vinului nou nu am inventat-o noi și nu ne aparține,ea face parte din tezaurul poporului român
Floare de Toamnă – aniversare 12 ani [Corola-blog/BlogPost/93416_a_94708]
-
leg. Validând sentințe judecătorești adoptate în două regimuri de dictatură, Dictatura militară a Mareșalului Antonescu și regimul stalinist de după 1947, admițând vinovății dovedite exclusiv în baza legilor probate de tribunale ale poporului din anii 50-60, ea ne aruncă înapoi în negura stalinistă, confiscând libertatea de opinie și exprimare, drepturi câștigate cu sângele celor care s-au sacrificat în 1989. Fiind ambiguă, insidioasă, cu marginile fluide, ea face posibil derapajul în abuzuri, aberații, interpretări halucinante. Un exemplu este pângărirea memoriei poetului-erou ardelean
Scrisoare deschisă adresată vicepreședintelui Comisiei de Cultură a Senatului [Corola-blog/BlogPost/93409_a_94701]
-
prosperității lucrări cu caracter bisericesc-teologic, polemic, educativ, filozofic și moralizator. În maniera caracteristică scriitorilor și filozofilor renascentiști, Petru Movilă elogiază cartea și învățătura. Cu excepția cuvântului scris care rămâne pe veci, orice monument material - spune cărturarul - arde, se ruinează, dispare în negura vremurilor. Sarcina principală a oricărui cărturar, după tradiția bizantină, este eliberarea cuvântului așezat în slovă, acțiunea acestuia fiind egalată doar de cea a actului divin, atunci când acesta, cuvântul scris, se face înțeles. Primele lucrări arheologice din Ucraina aparțin tot lui
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
ce erupe, Fiorii dragi străfulgerând privirile ce-s arzătoare Ale nebunilor, zbenguitori în grai, hoinari prin Ursa mare. Cu El, se îmbrăcau copacii în liturghia vieții Și prin pustiul tern iveau lumini, cum luna nopții, Cu fața-i arzărtoare, din neguri, El înviind destine Ca Geniul hărăzind pe zei întru chemări divine, Iar Steaua Lui, eternul vis, crea noi universuri, Din neant, în zile lumina prin nopți fară reversuri, Și-n spațiul cel nemărginit amurguri, mii, firide, Și negrul hău, banal
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
Privesc cu teamă-nnegurarea, căci somnu-i scurt și-i tare greu! Mă zvârcolesc și plâng Părinte, căci oasele-mi trosnesc și dor, De parc-aș vrea în aste clipe, să plec de-aicea și să mor. Dar mai apoi, privesc prin neguri un punct incert, nedeslușit Și mă gândesc: Ce mic e omul și cât e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
umană și-a spus din nou cuvîntul, Pe masa cea de nuntă ningea omăt de post, Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Vei fi uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadă Cînd păsări dau să vină înapoi, Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale,Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni...Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni.Și am să port în rugul de luminăOfranda unor neguri de cleștar,La care iarba proaspătă se-nchinăArzînd proscris pe-un efemer altar.Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadăCînd păsări dau să vină înapoi,Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă,Pe care te vegheam sub ger, sub
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai trebuie să opresc? — Da, trebuie! - răspunse turcul, cu negura Evului Mediu lucindu-i încă în ochi. Georgios se conformă. Aruncă o privire neajutorată spre Metodiu, aruncă ancora și până la urmă aruncă și puntea spre caiac, să poată urca musulmanul însoțit de trei ieniceri echipați de campanie. — Ne iei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nopți de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au furat privirea. Orice stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei aveau viață
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
bine că tanti Mae e acasă, fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau în semiîntuneric cu ea și să ascult radioul. Mă speria să mă uit la mama și să o văd privindu-mă cu acea negură din spatele ochilor. Când eram prin preajmă, se uita numai la mine, ceea ce nu mă făcea să mă simt bine. Chiar și când mâncam. Ea nu se atingea de mâncare când eram cu ea la masă. Stătea cu mâncarea în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o văzusem vreodată. Ținându-l de mână pe Maro, iată că era rândul meu acum să fiu salvatorul și conducătorul său, dar eram disperat, căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai ițea, palidă, din haina groasă a nopții, inducându-mă definitiv în eroare. Am plâns și am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dragii mei părinți, frați, prieteni și fără tine, lumină venită din locuri asupra cărora biata mea minte nu poate reflecta. Mă veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă capăt zilelor decât să mai acceptăm fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la rândul său fie și o clipă dorința de a o termina cu viața nu e singur. Mai mult ca sigur că nenumărați dintre oameni tânjesc sau au tânjit cândva, poate, la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în acest univers înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni aidoma lui, împărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu vrea nimic în general? Ce dorește de la mine și cum de s-a insinuat în bietul meu suflet, în trupul meu până mai ieri aproape curat? Ce e moartea asta care cuprinde sufletele tuturor celor vii, trăgându-le în negura neființei? Și care gest nepriceput și al cui anume a putut naște un calvar de o asemenea gravitate precum ivirea conștiinței supreme? Arătați-mi-l, ca să-l sfâșii, așa cum mi-a sfâșiat și el mie viața de acum, cu cine știe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de mult rău, încât numai crima să mă despartă de condamnarea finală? Și tu, prietenă, cum de mă poți privi cu ochii ăștia imenși și buni, după ce eu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]