801 matches
-
Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai! Ați pus degetul pe rană! ARTUR: Puturosule! Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai a mea? GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese ceva... ARTUR (Nelămurit.): Ce? GARDIANUL: Ceva... (Repetă gestul): Știți, sunt vremuri grele. Aici toți trăim din mila deținuților... ARTUR (Indignat.): Hoților! GARDIANUL: Păcat, păcat că gândiți așa... Mie deja îmi datorăți trei arginți. ARTUR: N-am! Nu dau nimic! Pentru ce să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL (Amuzat, își ridică din nou privirile; câteva secunde îl privește în ochi pe CĂLĂTOR; apoi, enervat că a fost întrerupt.): Ei, asta-i acum! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.): Cum? CASIERUL (Indignat oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
costă să încercați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Nu pot. Credeți-mă. Mi se pare imposibil... CASIERUL: De ce? Ia să vă văd mâinile! Da... Cred că dumneavoastră ați putea da... frumoase zaruri... de patru-patru... (Studiază concentrat mâinile CĂLĂTORULUI.) Sau de trei-trei? (Nelămurit.) E cam confuz, știți... Cred totuși că de patru-patru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și retragă mâinile.): Da, se poate... Dar eu... sunt împotriva acestor, acestor, cifre... împotriva tuturor cifrelor! CASIERUL: Rău faceți, domnule, că nu încercați. (Îl eliberează, dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dus în eroare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.): Deci asta era... HAMALUL: Poftim? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă! Am știut-o! Am știut-o! CASIERUL (Nelămurit și el, dar grăbit să pună punct.): Asta e. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dumneavoastră... nu știți: ce vorbiți... CASIERUL (Urmându-și ideea anterioară.): Ba știm, domnule. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă! Am știut-o! Am știut-o! CASIERUL (Nelămurit și el, dar grăbit să pună punct.): Asta e. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dumneavoastră... nu știți: ce vorbiți... CASIERUL (Urmându-și ideea anterioară.): Ba știm, domnule. Am fi putut să nu vă spunem, dar... n-are nici un rost să vă facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează în acest hohot de râs.) ȘEFUL GĂRII: Ha-ha... ha-ha-ha... Ce fascinant! Cât e de fascinant! he-he-he. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așadar n-ați crezut? ȘEFUL GĂRII: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gol. — Ca gazdă a ta în această minunată țară, i-am spus, ar trebui să-ți explic adânca semnificație a acestei mărețe zile în viața noastră națională, dar nu-mi vine nimic în minte. — Nimic? se miră ea. — Sunt la fel de nelămurit ca și tine, am recunoscut eu. Aș putea foarte bine să fiu cine știe ce prinț din Cambodgia. Un negru mătura aleea din fața unui bloc cu apartamente. Uniforma lui albastru cu auriu avea o asemănare izbitoare cu uniforma C.A.L., până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă, respectiv, este cu ambiguială și neclarități. Avea chef de vorbă. Femeia îl privi curioasă, urmărindu-i perorația. - Adică, vreți să spuneți, surâse ea, că ați intuit de la distanța acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toată povestea asta. De ce n-am ascultat-o? s-a lamentat Alice. A avut dreptate în tot timpul ăsta. — Îmi pare rău, Al, a șoptit Jake covârșit. Vreau să spun Alice. Tot ce pot să spun e că am fost nelămurit. Eram nelămurit, furios și înfricoșat. Și, da, mi-am vărsat toți nervii pe tine... și pe Rosa. —Ticălosule! Și m-ai făcut să sufăr atâta din cauza chestiei cu Hugo! Voiai să fugi cu Rosa. N-aș fi fugit, Al. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta. De ce n-am ascultat-o? s-a lamentat Alice. A avut dreptate în tot timpul ăsta. — Îmi pare rău, Al, a șoptit Jake covârșit. Vreau să spun Alice. Tot ce pot să spun e că am fost nelămurit. Eram nelămurit, furios și înfricoșat. Și, da, mi-am vărsat toți nervii pe tine... și pe Rosa. —Ticălosule! Și m-ai făcut să sufăr atâta din cauza chestiei cu Hugo! Voiai să fugi cu Rosa. N-aș fi fugit, Al. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme murmură zâmbind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și Încă le studiază și tot nu au oferit explicații acceptate și... nu văd cum ar putea fi explicate În discuția noastră... ─ Ai dreptate și nimeni nu pretinde că ar putea da explicațiile corecte pentru toate aspectele care sînt Încă nelămurite, dar asta nu Înseamnă că nu trebuie să Încercăm. Dacă unii «mai cu moț ca noi» n-au găsit Încă ceea ce căutau, nu Înseamnă că noi n-avem nicio șansă. Nu uita că multe dintre descoperirile științifice n-au fost
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de kiwi, În canalizarea orașului ori digerați de fetele cu ten frumos, mereu dornice de unul și mai fin, așa ei au avut o șansă, cine mă poate judeca? mustrări de conștiință În nici un caz, vorbele astea fățarnice, doar ceva nelămurit, pot să scap... Nu. Dimpotrivă, Thomas era tot mai nerăbdător să ajungă - doar cît să-i privească măcar - În preajma fiilor săi; a fiicelor, mai puțin; deloc; episodul Ann fusese de ajuns, trebuia uitat, strica totul. Nimic din ceea ce ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îmi place să vă văd clipind. Probabil că sunteți bărbatul care clipește cel mai des pe această planetă. Da, iubitul meu domn, îmi place să vă văd clipind, mă excitați enorm cînd clipiți des și mă priviți cu un aer nelămurit, sunteți ca un fel de pasăre care dă repede din aripi ca să nu se prăbușească. La dumneavoastră pleoapele au ceva din niște aripi atrofiate, din această cauză cine vă privește clipind simte o enormă compasiune. Își spune : „ia te uită
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcuseră cerc în jurul băncii eroului. - Ce spui?! Bietul băiat! Ce nenorocire! Și acum nu maivii la noi? - Nu. - Îmi pare foarte rău. Ce nenorocire! G. Călinescu Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor îi alterară sentimentul de tristețe, care sta nelămurit în adânc, și i-l prefăcu într-un soi de mândrie de a fi obiectul de atenție al lumii. Institutorul îl mângâie. - Poate că te așteaptă tatăl tău. Să-i spui domnului doctorSima că regret foarte mult. Așa, drăguță! Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-un fel sau într-altul, dar Otilia își trecuse brațele subțiri în jurul gâtului lui Pascalopol. - Vai, ce prostii spui, dumneata om în vîrstă! Lasă să-l luăm și pe el. Prin inima lui Felix trecu un fior de neplăcere nelămurită, însă Pascalopol se arătă fericit și sărută printr-o aplecare a capului mâna Otiliei de pe umărul său drept. Marina aruncă o față de masă peste masa de tablă și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se aflau lucruri de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea" și ne-am despărțit, răsucindu-se fiecare către singurătățile lui, până la o oră nelămurită a nopții. Interval în care am luat în picioare drumul către nenumărate cunoștințe feminine. La care, fiind primit sau pătrunzând prin efracție, am făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e bine! Iese la tablă hotărât să facă schema cum judecă el, profesorul susținea mai departe ideea lui, toată clasa îi ținea isonul. Citea în ochii colegilor... parcă îi reproșau că pierde din timpul lor. Trece la loc șovăind totuși nelămurit vrea să se întoarcă să își susțină iar cauza, însă renunță și își zice: -Probabil Vodă are întotdeauna dreptate! Și astăzi când a uitat problema este sigur că nu s- a înșelat. Profesorul s-a uitat curios după el să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu o să-i mai pese de nimic, coborâse tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a ajuns la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-un vid intens, poticnindu-se într-un prag nevăzut,impenetrabil pe care nu îl putea doborî niciodată. S-a trezit indispus și a plecat repede în oraș unde era invitat acasă la o prietenă. În anii
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un cerc la altul, memoria se adună în fiecare dintre noi la infinit dar nu știm aceste răspunsuri. Flora l-a părăsit! Niciodată nu va putea afla concret de ce, dar bănuia! Mobilul fetei era clar o împiedica teama permanentă și nelămurită a omului de sărăcie, de grija zilei de mâine și ea nu avea nevoie de perspectivele incerte ale viitorului. Ei îi trebuia un om care să-i asigure o viață cât mai îmbelșugată, de fapt ăsta constituia țelul multor oameni
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părțile, să-i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]