999 matches
-
desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde te duci? îmi răspunse. Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul de-a pechinezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare, șocante, din apartamentul Domnișoarei. Nae se reapucă imediat de prepararea amestecului alchimic. Băi, stai așa! Nu merge! face el, lovit de o elementară revelație. Noi bem mai repede decât pot eu să asezonez și să umplu paharele astea. Se fragmentează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obscură a Parcului. Iluminatul public se diminua, scădea și fluctua imprevizibil, precum vântul în lan, creîndu-se meandre și efecte speciale pentru ochi, de genul unor oaze animate de întuneric, ca niște caracatițe amorfe pânditoare, cu un contur neregulat, afund și neliniștitor. Nevăzut, nedibuit, un cuc-de-noapte își curta perechea: Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Cu-cu-vau...! Să trăiești și tu, și copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
casă. Bătu la ușa bătrânului Miron și, fără a mai aștepta răspuns, intră: ― Poftiți, conașule, c-a venit satul! Miron Iuga se întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de afară murmurul de oameni din ce în ce mai neliniștitor. Se uită un moment în ochii logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce mai poftește satul! își luă de pe o mobilă căciulița ce o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
micului alai, mai mult din obișnuință decât datorită unei reguli prestabilite. Făcură cu băgare de seamă primii pași pe suprafața globului. Lava era robustă și compactă sub ghetele lor grele. Un vânt furios îi ascultă pe când observau peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ocolirea nesiguranței existențiale, și oarecum, a însăși precarității modului de a fi în lume, eliminându-se un sector al experienței, prin supunerea lui rigorii metodologice tocmai ca să poată fi pus între paranteze, și, astfel să poată fi uitată orice întrebare neliniștitoare. Nu vrem să indicăm aici cazuri limită, ci o formă destul de comună de cercetare științifică, aparent sigură de sine și resemnată în fața misterului realității, dar care de fapt se agăță orgolios de domenii ale vieții pe care știe să le
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
stimată și distinsă doamnă, ne așteaptă zile încă și mai grele. Glasul tânărului profet este vesel și o lucire de satisfacție i s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei, entre chien et loup. Cel mai tare s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își tamponează îngrijorat fruntea pleșuvă : fierbințeala pleoapelor îi lasă impresia că febra i-a urcat deodată, periculos de mult. Va mai întârzia aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar, dând la o parte neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce remușcare, ca un dulce fior, că e vară... E vară - e vară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
peste ele. Jumătate din noua unitate se află aici; cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător, și e un miros acru, neliniștitor. Hațegul mi se pare un paradis În mintea năucită de lipsa somnului - ce dracu’ o face Vlad acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spui că ar părea fals. Tu ar fi trebuit să fii filozof. Ce face vărul tău Milton? Se mai ocupă de salvarea oamenilor? — Da. E foarte bine. Și tu, Bill? Ai slăbit. — Mă simt excelent. Dar Eastcote primise câteva vești neliniștitoare de la doctor. — Și eu aș fi vrut să fiu slab, în sinea mea mă simt zvelt și ager ca un șoim. Putem lua prânzul împreună? Ce păcat că s-a pierdut și Rose, mi-ar fi plăcut s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știință, politică) universale. Stalinista convertită, maoistul necizelat, catolicul încă preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a știut să le schițeze. Sicofanți, delatori, iată consecința unei societăți de supraveghere. Aceea în care riscul zero este promovat ca ideal de viață (social, politic, științific). Iată încă un "sfat" evanghelic pe care ni-l dă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fi, sunt acolo ca tot atâtea "etici imorale", asigurând fundamentul unei ființe-împreună în gestație. "Buna guvernare a spiritelor" ne impune să fim atenți la o asemenea gestație. Altfel riscăm să fim în neconcordanță cu imaginarul colectiv. Ceea ce ar fi mai neliniștitor decât aspectele cele mai neliniștitoare ale vieții înseși! Obiectul de studiu al lui Michel Foucault și aspectul său prospectiv constau tocmai în faptul că a știut să surprindă "pragul" modernității. Modul în care, pornind de la acest prag, s-a realizat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
atâtea "etici imorale", asigurând fundamentul unei ființe-împreună în gestație. "Buna guvernare a spiritelor" ne impune să fim atenți la o asemenea gestație. Altfel riscăm să fim în neconcordanță cu imaginarul colectiv. Ceea ce ar fi mai neliniștitor decât aspectele cele mai neliniștitoare ale vieții înseși! Obiectul de studiu al lui Michel Foucault și aspectul său prospectiv constau tocmai în faptul că a știut să surprindă "pragul" modernității. Modul în care, pornind de la acest prag, s-a realizat conform termenilor lui această "ambalare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Spectacolul catastrofelor naturale, ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu al patosului poate fi considerat un loc matricial. Matrice neliniștitoare, dar și "performativă". Matrice a tragicului colectiv. Despre care este important să amintim că are întotdeauna un fel de asprime. "Trakou" este non-aplatizatul, ne-șlefuitul. Este ceea ce Platon a arătat foarte bine (Cratylos, 408c). Este ceea ce experiența confirmă zi după
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în alteritate. În acest sens, ele "inventează" (fac să [re]vină la zi) o nouă formă de viață pe baza unei etici într-un fel imorale. Excesul poate fi fondator. Anomicul este, întotdeauna, canonic, prin aceea că dă contururi neregulate, neliniștitoare, ciudate unei legături sociale în care afectele și emoțiile au partea lor: aceea a unei ordo amoris (M. Scheler). Ca să relativizăm neliniștile noastre față de aceste fenomene ciudate pe care le calificăm drept imorale și ca să le punem în perspectivă istorică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam pentru o bucată de timp; dar după aceea revenea tot mai obsedantă și neliniștitoare. Aveam simțământul că se petrece ceva anormal cu această căsătorie, că-i lipsește ceva, că nu-i decât o simplă înscenare. Iată, mă aflam la propria-mi nuntă și totuși nu eram convins că mă însor. Oare lipsa părinților sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e cu atât mai neliniștitor cu cât el pare mai senin. Și că "seninătatea" era, pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Încât înclin să cred că poți căuta în lumea clasică și ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauți. Încă o dată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru cât vom rămâne la Odesa (cîteva ore): un soi de pașapoarte cu coperți cărămizii, fără nume, cu numere. Occidentalii se amuză, dar pe mine, poate fiindcă am în urmă altă experiență decât a lor, mă încearcă o senzație stranie, neliniștitoare. Că nu mai am identitate. Pun cu grijă documentul în buzunar. Dacă l-aș pierde, ar fi o problemă, probabil, să mă întorc pe vapor. După ce urcăm faimoasa și monumentala scară filmată de Eisenstein în "Crucișătorul Potemkin", ne suim în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noapte nu mi-a fost de ajuns ca să mă acomodez cu schimbarea de fus orar. Acum, e nouă seara acasă. Aici e înainte de amiază. Cerul e perfect limpede, iar soarele strălucește orbitor. Se poate vorbi de o lumină aparte, dură, neliniștitoare, în California care nu e străină, presupun, de faptul că Los Angeles e vestit pentru violențele care izbucnesc în el pe neașteptate. Deodată, îmi atrage atenția o firmă: "Impostor. Bijuterii false". Nu-mi vine să cred. Mă mai uit o dată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cadă. Se lipi de perete, prop-tindu-se pe picioare anevoie. Simțea în piept un gol mare ca o bolboacă deschisă în el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un rău nou și neliniștitor. Ada trântise ușa și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Unii se așezau pe rododendroni, după care umpleau iarăși văzduhul cu țipetele lor, făcând volte amețitoare deasupra străzilor pustii. Întorcîndu-se spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi. 32. Seneca are dreptate. Viața "nu reține pe nimeni cu sila". Dar nici măcar în sinucidere nu scăpăm de noi înșine. Am găsit remarca în jurnalul lui Jiinger și, dacă n-aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete ascuțite, care se înfigeau în tăcerea nopții ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu-se unele de altele la fiecare rafală mai puternică, în vreme ce, neliniștitor de curat, cerul anunța, parcă, o nenorocire. 8. ― Ce s-a întîmplat cu Monseniorul? a vrut să afle Julius, a doua zi, când, în sfârșit, doctorul Luca a apărut. Bătrânul s-a prefăcut, însă, că nu l-a auzit. Și-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]