834 matches
-
se scurg Înapoi În lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau În umbrele celor șase brațe ale cuierului-pom din fața camerei mele, iar eu Îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei În dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau Înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul Însuși. m-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, În fața ochilor mei Închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care Îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum, câteva lucruri practice, spuse Père Joseph, luându-mi dorje-ul din mână și punându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
resimțeau greutatea armurii, În oboseala acelor drumuri netede și pașnice. În seara aceea, lămpile din Castelul Kiyosu ardeau În mijlocul unei lumi tăcute. Păreau, Însă, asemenea felinarelor aprinse chiar Înaintea dezlănțuirii iminente a unei furtuni violente. Copacii care se Înălțau În nemișcarea tăcută a curții castelului aminteau de neclintirea ireală din ochiul unui taifun. Iar de la castel Încă nu se trimiteau nici un fel de instrucțiuni orășenilor. Nu se dădea comanda de evacuare sau de pregătire pentru asediu și, În lipsă de altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile întunecate (Ungrund-ul infinit al lui Böhme, "întunecat" în sensul de necunoscut și incognoscibil pentru creatură) ale lui Tharmas 187. Enion este atrasă în "Seelengrund" al lui Tharmas (termenul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
investiția făcută. Cu un raționament asemănător se ruinează mulți jucători la bursă. Modulele autonome oferă soluții concrete pentru probleme concrete. Frica este un bun exemplu. În lumea animală, un pericol determină - În funcție de specie - unul dintre cele trei răspunsuri posibile: fuga, nemișcarea, atacul. Sunt scheme Înrădăcinate, care se activează când apare ocazia. Dar inteligența umană se străduiește să integreze acest ansamblu de module preprogramate Încă din negura vremurilor, pentru a le adapta la probleme mai complexe. În cazul fricii am inventat o
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
integreze acest ansamblu de module preprogramate Încă din negura vremurilor, pentru a le adapta la probleme mai complexe. În cazul fricii am inventat o nouă posibilitate de răspuns: să nu lăsăm frica să declanșeze o conduită automată. Nici fuga, nici nemișcarea, nici atacul, ci analizarea naturii reale a pericolului, dacă acesta trebuie Înfruntat sau dacă trebuie să fugim. Această atitudine Își are meritele și dificultățile ei. Este ușor de dovedit că există credințe, sentimente, obiceiuri care par de nepătruns, Închistate, și
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
î. H.) sugerează că obiectele sensibile (limbajele sportive) sunt subordonate ideilor superioare. Platon concepe evoluția spiritului (psyché) și a moralei (ethosului) uman, împreună cu aceea a corpului (soma). De cealaltă parte, lumea de dincolo, a ființelor supranaturale (transcendentă) este structurată de nemișcare (imuabilitate) și perfecțiune. Prietenia sportivă devine aspirația ideală și reală către un ideal, perfecțiune, făurită cu dificultate prin prietenie sportivă, fairplay, armonie. Lumea fenomenală copie lumea ideală (a lumii transcendente), artele sportive sunt o copie inferioară, întrucât imită obiectele naturale
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fără aparentă performanță motorie), un control al comportamentului spectatorilor (atitudini următoare reclamelor, jocului și atitudinii organizatorilor). În momentul jocului, uzura timpului și a spațiului cosmic, reîntors o perioadă la haosul primordial, este utilizată pentru a se recupera elementul originar de nemișcare al zeilor, în joc se reia jocul alimentar, sexual, restabilind prin formă frumoasă ordinea, uneori aceasta se realizează prin risipă și paroxism (reacțiile sportivului și publicului la succes sau la pierderi). Jocurile folosesc legile natural-elementare și proiectează inteligența sportivă în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Stanislav Grof (în Jocul cosmic, Antet, București, 1998, p.37). Astfel, principiul creator conține propria-i creare. Mai pe înțelesul nostru: parcă Dumnezeu s-ar opri între inspir și expir și totul ar rămîne brusc suspendat în eternitate, într-o nemișcare vie din care curg toate mișcările, conștiință concentrată pre-formă și dincolo de formă. Este ceea ce orientalii au numit sunyata. Din vid a apărut o senzație splendidă de normalitate, de astfelitate sau calitate de a fi astfel, adică perceperea existenței așa-cum
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ideilor. Conceptele lansate in camera de lucru a unui profesor ar putea distruge o civilizație. El scria " Ține minte asta, trufașule om care acționezi, nu ești altceva decît unealta neștiutoare a omului care gîndește, care de multe ori, în smerită nemișcare, ți-a făcut cele mai limpezi planuri de acțiune" (H. Heine, Zur Gechichte der Religion und Philosophie in Deutchland, Ed. Oskar Walzel, Leipzig, 1934, vol 7, p. 294). Un mesaj asemănător a dat cam in acelasi timp și marele economist
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
yin este realizat pe pământ. El e principiul negativ (nu În sensul rău) sau feminin - se află În tot ce este pasiv, rece, moale, ud, Întunecat, secret, misterios, vag, cețos și liniștit. El simbolizează Întunericul, apa, noaptea, luna, pământul, feminitatea, nemișcarea, interiorul, prudența, inactivitatea, melancolia etc. Caracteristicile lui sunt Întunecimea, cumpătarea, negarea, pasivitatea, pesimismul etc. Prin eterna cuplare a lui yin cu yang au apărut și vor apărea toate lucrurile. Printre ele se numără cerul, care este predominant yang, pământul, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
stopare (3); semn de circulație (3); a împiedica (2); a stagna (2); a termina (2); accident (2); autobuz (2); autobuzul (2); bloca (2); carul (2); din plîns (2); final (2); frică (2); începe (2); loc (2); lumea (2); moarte (2); nemișcare (2); oboseală (2); odihnă (2); ploaia (2); poliția rutieră (2); repede (2); roșu (2); rutieră (2); semn (2); sfîrși (2); stagna (2); stagnare (2); stau (2); stă în loc (2); taxi (2); ține (2); abținere; agent; aici; ajunge; alerga; a alunga
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
6); a lenevi(6); pauză(6); așteaptă(6); așteptare(5); nimic(5); acasă(4); așeza(4); bine(4); cuminte(4); drept (4); pierde timpul(4); pleca(4); rămîne(4); repaus(4); pe scaun(4); șede(4); liniște(3); numișcă(3); nemișcare(3); relaxa(3); stagna(3); staționa (3); a ședea (3); a aștepta(2); a medita(2); a opri(2); a pierdea(2); a se odihni (2); activitate(2); acum(2); afară(2); aici(2); confort(2); culcat(2); doarme(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
amintire(15); libertății(13); rece(13); înaltă(12); marmură(12); ciment(11); sculptură(11); bust(9); istorie (9); bronz(8); Eminescu(7); frumoasă(7); gri(7); mare(7); Ștefan cel Mare(7); obiect(6); om(6); mort(5); muzeu(5); nemișcare(5); omagiu(5); de piatră(5); respect(5); veșnic(5); beton(4); nemișcată(4); onoare (4); parc(4); personalitate(4); zid(4); admirație (3); alb(3); albă(3); America(3); cinste(3); drept(3); împietrit(3); libertate(3); de marmoră
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
divan; domol; dorește; dormea; a dormi; dragoste; ea; efort; eveniment; a nu face nimic; fior; frumos; fugea; pe fund; pe genunchi; gîndire; inactivitate; indiferență; închisoare; liniștită; loc; în loc; pe loc; locuință; locului; lucra; lucru; mare; la masă; mîndru; mult; nelămurire; nemișcare; noroc; odihna; odihnea; seodihnea; odihnesc; se odihnește; oră; la ore; pace; parc; în pat; pe pat; pe; piatră; piață; picioare; pierd timpul; pierde; pierdere de timp; pîndă; la pîndă; plăcut; plănui; a pleca; pleca; poartă; pod; podea; poet; poiană; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Stanislav Grof (în Jocul cosmic, Antet, București, 1998, p.37). Astfel, principiul creator conține propria-i creare. Mai pe înțelesul nostru: parcă Dumnezeu s-ar opri între inspir și expir și totul ar rămîne brusc suspendat în eternitate, într-o nemișcare vie din care curg toate mișcările, conștiință concentrată pre-formă și dincolo de formă. Este ceea ce orientalii au numit sunyata. Din vid a apărut o senzație splendidă de normalitate, de astfelitate sau calitate de a fi astfel, adică perceperea existenței așa-cum-este. Puteți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
poemul se vrea totuși imn: elogiu ce înseamnă în fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrângerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul se va petrece în ordinea impusă de calendare”, „orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”), cu frustrarea de „vis” într-o lume prozaic pozitivistă, cu neliniștile și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spectacolul mereu reînnoit al unei ars combinatoria niciodată satisfăcută de propriile performanțe. Programul anticonvențional transpărea și în versuri, în termeni adeseori expliciți, pe fundalul unei conștiințe a inerției sensibilității și al stagnării formelor de expresie, - de unde și reacția față de „arhivele nemișcării”, ori versuri elegiace ca acesta: „și-n geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni” etc. Or, proza lirică a lui Voronca nu e, din acest punct de vedere decât o variantă a „poeziei în versuri”, - iar un text precum cel comentat
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a apelurilor (în dublu sens: dinspre lumea stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei “întâmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia în poartă sau în fereastră, țipătul sau „trilurile râsului”, sau - concentrându-le pe toate - cuvântul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) în care să nu se manifeste, în chip explicit sau indirect, fie și doar în fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
munții americii / brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne închidem în mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” șcareț ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrângeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece în ordinea impusă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrângeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece în ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sunt asociate mereu cu imaginile stagnării, încremenirii, împotmolirii, în genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și chiar a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor șcareț anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne întâmpină reprezentări strâns înrudite ale obsesiei fundamentale - în ordine negativă - traducând frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poem precum Bucurii îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]