4,685 matches
-
nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
meșa aia neagră, frumoasă. Săraca Luminița, cînd a citit cartea, a venit enervată la mama și i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani, a înțeles că totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel nu exista. Dar a fost dificil de îndurat, și alte persoane care sînt recognoscibile în cîteva tușe s-au enervat. Pentru că oamenii, mediocri toți, ar vrea să apară idealizați (rîde), să fie frumoși, deștepți, curați, inteligenți. D.P.: Leliei
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
felul în care Faust și Mefisto își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
XIX-lea și începutul secolului XX. Atelierul său se afla pe locul unde astăzi este Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu". "Într-o margine a maidanului se aciuase într-un timp și baraca faimosului fotograf B. Brand, ce și-a asigurat nemurirea lăsând posterității chipul diaconului Ion Creangă și insistente anunțuri în "Curierul de Iassi", de prin 1874: "B. B. Brand, fotograf. Strada Păcurari, în colțu stradei Carol aduce la cunoștință publică că atelierul său este deschis în fiecare zi. Toate soiurile
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
despre felul în care Faust și își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel, păcate și desfrîu fără limite, pentru ca plăcerea să inunde trupul, mintea, dependența de pasiune să însemne tot atîta
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
șease stele scînteiază Ș-între cete fără număr răspîndesc mai viu lucor, Precum soarele pămîntul, ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite" (Pleiada). Dacă steaua materializează aspirația perpetuă a omului spre înălțimi, aceeași stea înseamnă și trasarea cu anticipație a destinului. De aceea, Asachi rămîne veșnic recunoscător propriei sale stele, după cum o spune într-unul din ultimele sale sonete, un fel
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
stea mult grațioasă, Că-n primăvara a vieței mele Tu m-ai ferit de strîmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă". Simbolul stelei concentrează resorturile adînci ale poeziei lui Asachi - aspirația către puritate morală, speranța în nemurire, iubirea pentru o femeie transformată în astru și desemnînd însăși ideea platonică a Iubirii. în chip natural, poetul român a preluat de la Petrarca filonul neoplatonic și l-a scos conștient la iveală, în formulări explicite. Rareori legea morală și cerul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Apărut dintr-o experimentare a limitei - călătoria poetului la Paris împreună cu fiul său, pentru tratamentul unei boli amenințătoare (din fericire, învinsă), volumul consacră un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viață și moarte, pământ și cer, timp și nemurire... îmbracă haina "realităților în ciocnire". Motivul confruntării civilizațiilor mi se pare unul dintre cele mai interesante simboluri pentru camuflarea propriei stări de disperare. Contaminat de e.e.cummings, ca și de alți poeți ai vremurilor recente, care scriu totul cu
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
recenzii, să spicuim: "Orbitor este de-acum un fluture întreg, "cu aripi identice și neasemănătoare" lopătând, fragil și magnific, între abis și înalt"(Sanda Cordoș) sau "E lumea ORBITOR, din care alte civilizații recoltează substanța energetică P - poate telomeraza, enzima nemuririi, poate substanța V a lui Pynchon -, e cartea care ar trebui citită instantaneu de o cititoare hierofantică, așa cum dintr-o unică și fulgerătoare viziune pare să fi fost scrisă" (Simona Sora) sau "Când am terminat de citit al doilea volum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
accentua cumva dâra, urma lăsată de el, prin această lume. Există credința, total conformă cu realitatea, că orice traseu prin viață, oricât de bine ar fi conturat, accentuat, în timp se șterge definitiv. Or, omul, prin natura sa, tânjește spre nemurire, spre sfidarea eternității. De fapt, este o caracteristică a tuturor ființelor lăsate de Dumnezeu pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
erotică și într-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în nemurire adusă de Mântuitor. Era o ipoteză a imaginarului foarte atractivă pentru un Occident culpabil, afectat de traumele războiului, un Occident ce nu-și redobândise încă foarte buna părere despre sine. Civilizatul învață de la cei considerați primitivi, cuceritorul adoptă religia celor
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
mai merită să scrie, din moment ce scrisul său, profund imoral, atât la Roma, cât și la Tomis, provoacă numai dezastre. Fără să mai agreeze arta vinovată a amorului, renunțând la scris, lăsându-și barbă ca barbarii daci, crezând în suferință și nemurire, Ovidiu va încerca să fugă de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, căci Tiberiu îl consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost să ajungă în Munții Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunoștea de la sursă (călătorise la Ierusalim) apropierea noi religii
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Iulia Iarca O poveste despre nemurirea umanității, dobândită prin soluții științifice palpabile, nu poate avea realmente succes decât într-o emisiune TV. Și, de fapt, chiar aceasta este scena cu care începe romanul lui Bogdan Suceavă, Vincent nemuritorul: o emisiune în care se discută despre cât
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
impresie pe cât reușește să o facă o emisiune cu suspans. Cu toată bunăvoința pe care nu aș vrea să o las deoparte, mă întreb cui i-ar mai putea provoca fiori de emoție un roman care se hrănește din tema nemuririi privite printr-o optică târziu-futuristă. Vincent nemuritorul respiră aerul secolului XX, vreme când omul a reușit să iasă în spațiu, când știința și tehnologia au evoluat atât de mult încât cei mai mulți tremurau de emoție la gândul că, de acum înainte
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
într-un picior înghesuială mare/ alunecînd de pe glob puțin cîte puțin// dormeam în cap/ mîncam în stomac/ amorul trecuse/ pagină după altă pagină/ cartea se închisese/ copertele ei grele/ ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit" (vaccinat împotriva nemuririi). Efectul e degradarea ființei într-o cheie fiziologică, însoțită de eclipse de conștiință, precum un bacovianism explicit: "nu-i de mirare că-n cele din urmă/ simțurile se atrofiază/ mintea acceptă demența/ și se retrage-n tăcere/ într-un fir
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
privește în oglinda din vestibul și vede direct scadențarul: e primul semn că a început să privească lumea de sus. Face o cruce peste dreptunghiul denumit miercuri: a mai trecut o zi, dar mai are trei zile și ceva de nemurire (pentru că duminică nu știe exact la ce oră va muri). În zilele astea va face tot ce-i va trece prin cap, fără să-i mai pese de urmări. Zâmbește cât poate de tare în oglindă. Zâmbetul se lățește nefiresc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
te tot salvăm. — Vă mulțumesc, domnule inspector, dar nu trebuia să vă deranjați. Nici un deranj, că de-aia suntem plătiți. Dar am și eu o rugăminte. — La câte-ați făcut pentru mine... spune Lionel, care începe să se îndoiască de nemurirea lui. — De când s-a apucat dobitocul ăla de Gérard Clément să-ncerce să te salveze, de fapt să-și salveze ratingul de rahat, m-am trezit că șefii mei de la Paris vor să facă o anchetă asupra morții lui Kiril
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trebuie), căci fiecare dintre aceste aparențe ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor de a gândi lucrurile și de a percepe lumea era fundamental diferit unul de celălalt și cu neputință de apropiat cumva. Și totuși, cele mai multe scandaluri ale lor erau, fără urmă de îndoială, prilejuite de credința în Dumnezeu și în nemurire; asta era o dispută veche a lor, ce parcă nu mai înceta. De fapt, adevărul curat este că, atât cât fusese dânsul încă mic, fără o gândire proprie și, deci, lesne de manipulat după voia oricui (în cazul de față
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară ntreagă; ... Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire,/Și pentru toate dă-mi În schimb / O oră de iubire... Din chaos, doamne-am apărut / Și m-aș Întoarce-n chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
preluat din familie. Neîncetat am încercat să dau dovadă de înțelepciune și rațiune, ferindu-mă de orgolii și vanități, să nu renunț de dragul banilor și al intereselor meschine la mine însumi. Fac astăzi un exercițiu de sinceritate când spun că nemurirea o atingi dacă trăiești fiecare clipă la maximum și te bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu. „Ele sunt condiția de posibilitate nu ale legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care constă În unirea virtuții cu fericirea”. Dar, numai prin conceptul libertății capătă valabilitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care constă În unirea virtuții cu fericirea”. Dar, numai prin conceptul libertății capătă valabilitate și aceste două postulate. Astfel, rațiunea practică este cea care restabilește libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu, asupra cărora speculația nu găsește suficiente argumente. Însă, nu este vorba de extinderea cunoașterii, prin intelectul categorial, a domeniului suprasensibil, deoarece aceste postulate nu sunt luate ca obiecte de cunoaștere, ci doar, că În lumea ideală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată printr-o lege apriorică a rațiunii practice, constituie cheia de boltă a Întregii clădiri a unui sistem al rațiunii pure, chiar și a celei speculative, și toate celelalte concepte (de Dumnezeu și nemurire) care rămân În aceasta, simple Idei fără sprijin, se leagă acum de el, capătă Împreună cu el și prin el consistență și realitate obiectivă, adică posibilitatea lor e demonstrată prin faptul că libertatea există Într adevăr, căci această Idee se manifestă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]