3,700 matches
-
mironosițelor din comitetul de conducere al fundației. Ce trist să-și pângărească cornul, așa, cu te miri cine. În fine, de ce ar fi el mai puțin degenerat decât alții, încearcă și el să obțină favoruri. Chiar și când ești aproape nemuritor, nu poți aștepta o eternitate. Din nou prima zi. Uvedenrode. Întâlniri cu alte creaturi fabuloase Văd că te-a impresionat amica mea, îmi spune în treacăt, când tocmai am pornit spre ulița unde locuia Zmeul Zmeilor. Da, foarte tare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de tare. Acel ceva pe care memoria noastră nu-l poate recunoaște, dar pe care-l percepem că-l aveam dinainte de-a ne naște. E ca un fel de memorie a sufletului, despre care amândoi credem că e nemuritor, pe care nu știm s-o descifrăm cu alfabetul pe care-l avem la îndemână, dar acel ceva îl simțim și-i ducem dorul și-am vrea să-l regăsim într-o formă sau alta. Sperăm că un alt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a declarat că Maimuța Makonde, pe care a cunoscut-o în profunzime, nu știe mai multe despre ea însăși decât orice muritor de rând rătăcit în această lume; dacă creația lui a început înainte de pântecele mamei sale, dacă spiritul e nemuritor și se poate reîncarna oricând în maimuță, dacă Dumnezeu ne-a abandonat sau nu și, dacă nu încă, când o va face. Numele, paternitatea, locul sau momentul nașterii sunt irelevante. M.M. le știe sau nu, este puțin important. A-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
harului lor de invidiat, de a accepta incredibilul ca pe ceva firesc. Aveau ascunsă în ei credința că Brăila e un oraș unic, ce va fi cândva un al II-lea Ierusalim. Și că locurile care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de a face față oricăror încercări, chiar dacă și Iisus ar veni cu un Jeep decapotabil în plină zi. Ceea ce o puse pe gânduri pe Mioara Alimentară a fost fructul vechi, parfumat, cu felia lipsă a propriului trecut. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul, inefabilul îl scoteam din obscurantism în cea mai luminoasă renaștere. Obraznică prin expunere, îndrăzneață prin comportament. Altfel, n-aș fi colaborat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ceea ce mă așteptam! răspunse Mihai răspicat. S-a confundat cu un personaj încât s-a identificat cu el, înțelegi? Acum nenorocitul nu mai e el, e celălalt întru totul. Te pomenești că fentează în felul acesta și destinul și devine nemuritor, dobitocul! Și becurile se stinseră ca să se vadă lumina izvorâtă din trupurile momâilor. Noaptea a pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste mai degrabă amuză, decât impresionează. Și nici nu este actualizată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu ajunge. Ca florile / Se scutură / Onorurile“; „ Chiar dacă moare de foame / Crocodilul / Nu ucide crocodili“; „Doctorul naturii / Îmi este model.“ Mai lipsea cugetarea „Amorul e un lucru foarte mare“. De fapt, nu lipsește. O găsim în următoarea variantă: „Iubirea este nemuritoare.“ Pret ´ iozitate Pe genericul unor filme americane se precizează cine anume a compus dialogurile. Dialogurile, nu întregul scenariu. Există, cu alte cuvinte, specialiști în dialoguri, care asigură firescul replicilor. De un asemenea specialist ar fi avut nevoie Marius Olaru, autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Nichita Stănescu dispare sub această maree neagră a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
senior abuziv, dar n-a ezitat să ocupe ținuturi care nu erau ale lui (din Polonia). Cît despre Voltaire, acesta se despărțise în păreri de princiarul său prieten, cînd, după lectura lui Machiavelli (Principele și Discorsi) l-a declarat: "legislator nemuritor", știind că, cel puțin sub Ludovic XIV, filosofii l-au folosit contra regalității. Conținutul Principelui, în toate ideile sale, e subsumat intenției generale de a sugera soluții de întemeiere sau reîntemeiere a unui stat și de păstrare a puterii asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre -, două lumi total opuse, dar condiționate reciproc, una așezată sub semnul arbitrariului uman, cealaltă sub semnul planului divinității. De unde și imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul Stăpânitor/ Născut din Tine Însuți, Incoruptibil, fără pată/ Nenăscut, Neîntinat, Nemuritor/ Desăvârșit în Tine Însuți, prin Tine Însuți iluminat/ fără mamă, fără tată, Necreat/ Preaînalt, din foc ș...ț. Primește-mi rugăciunea și sacrificiul pe care Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
astăzi credința creștină și pentru care se caută soluții la Părinți. ș...ț și sunt convins că există o unitate organică între gândirea patristică și aceea care trebuie să aducă răspunsuri la problemele de astăzi. Gândirea Părinților este într-adevăr nemuritoare 177. Din tinerețe și până la moartea sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore în tovărășia Părinților. La început, între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El își înzestrează fiecare traducere cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în rândul „prinților Bisericii catolice” în 1983. Concluzie și puțină morală Aș încheia scurtul jurnal istorico-teologic de mai sus cu o paralelă între „grupul de la Fourvière” și ortodoxul Stăniloae. Pentru Stăniloae, Părinții canonizați de Biserica ortodoxă reprezintă încarnări ale Perfecțiunii, „nemuritori”, după propriile cuvinte, maeștri absoluți și irefutabili. Tot ce trebuie să facem e să trăim în conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm fără crâcnire. Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori „semieretici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mică să-i învăț, iar treaba mea e să mor și să mă nasc mereu, până când o să vină Învățătorul oamenilor din nou... Iar până atunci, să mă uit mereu, la Soare... ...așa cum treaba oamenilor e să fie aici și acum nemuritori și plini de iubire... * "...Înseamnă că ai mai mult curaj decât mine bravo ție! Uite, eu n-am treabă cu soarele, dar pot să mă răsucesc odată cu vântul și, așa cum mă vezi, pot merge cu vântul și să prind rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să nu mai fie supărat tatăl său pe tot neamul omenesc... Mama : S-a jertfit, dar n-a murit, fiindcă așa mai fac și unii din zeii noștri cei buni... Cum era să moară El ! Numai noi murim, zeii sunt nemuritori ! Se jertfesc, dar nu suferă sau suferă puțin, dar NU mor ! Tânărul : Nu, mamă, el a murit de adevărat, a fost chinuit și a murit atârnat pe o cruce de lemn. A fost înmormântat, a stat trei zile în mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rămân o legumă, dar în același timp nu pot să mă despart cu ușurință de trupul meu." O durere în coloana vertebrală îi dă parcă putere să decidă, spunându-și : "Corpul nu are nici o importanță pe lângă sufletul care poate fi nemuritor... Să am oare încredere în această Minodora ? Dar Dorina ? Dar Victor ? Să îl las singur pe Victor... Nu vrei să te desparți de el, hai ? Ai dreptate, merită... Acum știu prea bine că merită. Dacă te reîntorc la viață vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
considerat că m-ai trădat. Unguroaica aceea era păcatul și ispita în carne și oase. Când am văzut-o prima oară, chiar la asta m-am gândit: oare ar rezista vreun muritor acestei ispite? Fără îndoială, deși nu te credeam nemuritor, nu m-am gândit că ispita te va curta chiar pe tine. Abia atunci când te-am văzut cu vioara în brațe am știut că a venit trădarea. Sau abandonul... Când preferi, temporar, un om altui om, nu este trădare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
soarelui mi-a ajuns. Mi-a uns rănile și m-a ocrotit de frig. Mi-a iubit pielea până când a intrat în mine și de atunci nu am mai putut-o scoate. Am de atunci un singur rând de piele, nemuritor, ce va exista chiar și după ce soarele nu va mai fi, va exista și în întuneric. Sângele? Roșu. E roșu ca să-mi țină și atunci de frig. Iar frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa. Plin de siguranță tocmai pentru că știa că nu era nicăieri în siguranță. Avea curajul de a râde și curajul de a plânge, curajul de a trăi. El era nemuritor. Dar nu știa că cel de alături, pe care îl citea matur, plin de încredere în sine, care nu ar fi renunțat la viață, versat, veteran, pe care îl privea fără nici o tresărire, vigilent, căci îl bănuia capabil de trădare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Am fost mai mulți nemuritori. Aș fi rămas doar eu. Da, e ca-n filme. Dar ai atins sângele în momentul străfulgerării și acum împărțim ceva. De ce, nu știu. Nu e logic. Însă s-a întâmplat. Și ești și tu nemuritoare. A, știu, cu regret, m-ai fi omorât pentru a-mi lua locul. Dar nu e cazul. Ba mai mult, eu îți pot lua ceva. Friends or Foes? Lasă naibii sabia asta! spune și o dă la o parte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să te acuze. Sau, văd eu. Ții neapărat să le rezolvi tu pe toate? În cazul ăsta, nu ai de ales, încurci. Ascultă, spuse Vlad după o scurtă tăcere. Spera ca acum să fie prieteni, nu dușmani. Tipul ăla era nemuritor. L-ai omorât prin decapitare, și acum ești și tu nemuritor. I-ai luat puterea. Vor veni și alții după tine. Sigur, amice... Și tu tot nemuritor din ăla ești? întrebă râzând. Vlad, serios, nu răspunse. Lui Erickson îi peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scurtă tăcere. Spera ca acum să fie prieteni, nu dușmani. Tipul ăla era nemuritor. L-ai omorât prin decapitare, și acum ești și tu nemuritor. I-ai luat puterea. Vor veni și alții după tine. Sigur, amice... Și tu tot nemuritor din ăla ești? întrebă râzând. Vlad, serios, nu răspunse. Lui Erickson îi peri zâmbetul când acesta îi înfipse un cuțit în inimă. Când învie, se trezi singur. Dezorientat. Va pleca la domeniul lui Vlad. Vlad vizită, câteva zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făceam rău, căci știa că îl iubesc. El, Vlad, lupta identificându-se cu sabia, cu tăișul ei, cu răceala ei. Dar și cu focul, puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]