5,657 matches
-
scriitor. SONIA: Da, bietul tata se crede mare autor. Ca bunicul. Și se agită rău dacă e contrazis. Are un ăsta... EDITORUL: Un complex? SONIA: Da, un complex foarte complex. Dacă... dacă aude de nuvele, de poezii, face urît, e nenorocire. BUNICUL: Săracul. El ar vrea să fie ca mine și de aceea... EDITORUL: Un complex de substituire? BUNICUL: Exact. Trebuie să vă substituim cu altcineva. Spuneți că sînteți de la telefoane (îi îndeasă pe cap un fes al lui, Fiica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
supăr pe cei care nu mă respectă, pe care-i consider drept niște nepricepuți care nu știu să prețuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, iar înfrângerile în întreprinderile mele le socot jignitoare pentru mine; cârtesc și mă bucur de nenorocirile vrăjmașilor mei. Chiar dacă îmi dau silința spre ceva bun, am drept scop lauda, sau folosul meu duhovnicesc, sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în fața căruia săvârșesc o neîntreruptă slujbă, căutând în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
înjurătura cuprinde un amestec de cuvinte insultătoare prin folosirea numelui lui Dumnezeu, al sfinților sau al lucrurilor sfinte, blestemul este o formă mai gravă de hulă, care presupune invocarea numelui lui Dumnezeu pentru ca o persoană să sufere ceva rău, o nenorocire cât mai grabnică. Din nefericire, în societatea românească contemporană, întâlnim foarte des indivizi care nu au evoluat suficient și, în consecință, se comportă ca atare, oriunde și în prezența oricui s-ar afla, fără a avea vreo reținere în acest
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nu sunt în stare să-și facă o imagine adevărată”. In vechea Chină,filosoful Lao Zi milita tot pentru o viața simplă și pentru un cod de legi simple și nu stufoase,cod care poate fi respectat de toata lumea. „Nenorocirea\E ceea ce stă la baza fericirii;\ Fericirea\E ceea ce stă sub nenorocire\ Cine să le știe capătul?\ Nu există vreo regulă”. La poalele munților Himalaya traiește tribul Hunzilor.Acești locuitori au un mod de viața simplă,bazată pe egalitate,cinste
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Chină,filosoful Lao Zi milita tot pentru o viața simplă și pentru un cod de legi simple și nu stufoase,cod care poate fi respectat de toata lumea. „Nenorocirea\E ceea ce stă la baza fericirii;\ Fericirea\E ceea ce stă sub nenorocire\ Cine să le știe capătul?\ Nu există vreo regulă”. La poalele munților Himalaya traiește tribul Hunzilor.Acești locuitori au un mod de viața simplă,bazată pe egalitate,cinste și troc.Copiii învată 4 limbi în școală.La căsătorie primesc teren
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și Xhaferi n-au avut niciodată un vodă Ștefan, nici ei și nici strămoșii lor. Nur Iulian îi disprețuiește pentru asta, dar fără să le-o arate. Xhaferi e bolnav la cap și, dacă cineva nu-i dovedește respect, scoate nenorocirea aia de cuțitoi militar și e în stare să-l împlânte fără să se uite în jur. Bolnav la cap fără nici o demnitate. L-a hăcuit odată pe unu’ pe la spate. Stricat la cap. Nur Iulian își spune toate astea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la poartă, ridicaseră sârma și năvăliseră în curte, crezând că moș Zgârci își făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar fi cărat o greutate mare în spate, moș Zgârci ieșea din când la poartă și se făcea că trage în trecători cu o pușcă invizibilă... Am auzit că a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fi ghid însemna să deții adevărul absolut în ceea ce privește toate fenomenele atmosferice din zona montană. Turistul zâmbise condescendent. Totuși, tehnica de azi ne permite să anticipăm astfel de chestiuni, ca să zic așa... Presiunea atmosferică e normală, nu văd de unde ar veni nenorocirea, chiar dacă suntem la munte și muntele... Lăsase fraza în suspensie. Ghidul meloman ridicase din nou degetul mijlociu în aer. Le-am spus și altora să se potolească, mai devreme. Nu m-au ascultat, au luat-o încolo, făcu un semn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
către suferință refuzăm să-l vedem atunci când căutăm continuu vinovați pentru diferitele "conținuturi" ale existenței proprii. Ca națiune, neamuri precum tătarii, turcii, nemții, rușii, au fost un opiu pentru conștiința libertății noastre deoarece în ei am găsit continuu vinovații pentru nenorocirile noastre care, într-o bună măsură, n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii unui scop. Când eforturile sunt insuficiente și neconcordante se ivește sinonimia dintre muncă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zlele trecute, dar n-am spus nimănui. — Exact același miros ca înainte de a muri mama. — Beau de disperare. Viața e prea mohorâtă ca s-o pot suporta altfel. Sărăcie, singurătate, degradare spirituală... Sunt sfâșietoare toate. Ori de câte ori auzi posomorâtele suspine ale nenorocirii, care vin dinspre cei patru pereți din jurul tău, știi bine că nu ți-a mai rămas nici o șansă de fericire. Ce crezi că simte un om care-și dă seama că nu va cunoaște toată viața lui fericirea sau gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Asta a făcut să apară durerea și suferința. Păcatul de a râvni, păcatul de mărire, de stăpânire. Nu dorința de perpetuare individuală a dus la păcatul original, pentru că eternitatea le era asigurată, ci dorința de cunoaștere, curiozitatea, chiar cu prețul nenorocirii și a morții. Viața e oricum mai puternică decât moartea, "viața râde de moarte". Prin procreația primordială, Adam și Eva dădeau naștere unei procreații infinite care prolifera posibilitatea și probabilitatea cunoașterii și a creației. La început, în individ se naște
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
contactul cu lumea exerioară. Tot ce era în preajmă a început să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
cules folclor licențios, dacă Ion Creangă a scris atât de cunoscuta Poveste a poveștilor, de ce nu ar fi credibil ca un alt scriitor popular, George Topârceanu, să se fi ilustrat în domeniul literaturii pornografice? Ipoteza nu e lipsită de ingeniozitate. Nenorocirea e însă că se răspândește cu repeziciune un fals, că numele unui clasic e amestecat, fără nici o justificare reală, într-o mizerabilă literatură pornografică. Dacă aș fi avut ezitări în legătură cu paternitatea acestui text aș fi apelat la Al. Săndulescu, autorul
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
propria-i atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință a predestinării, a imposibilității de a decide. Iată: "Predestinarea mă fascinează la fel de mult ca, altădată, Nenorocirea. În realitate, e unul și același cuvînt. Să nu poți fi altul decît cel care ești. Sînt imposibil de schimbat, și sufăr pentru asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!" (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris, de izmă)? "Trăisem și eu." Cum trăiesc de bună seamă, "furnicînd pămîntul", cei cu care
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
de pericolul bolșevic. Vedea peste tot mantia suspectă a diavolului. În schimb Malraux observă limitele umanismului lui Drieu. Recunoaște că amicul lui e preocupat de soarta Franței, dar nu de restul lumii, își astupă urechile când i se povestesc alte nenorociri. "Iubește Franța, poate să se bată pentru ea până la moarte. Dar nu Spania". Aluzie la expediția spaniolă a lui Malraux și la impulsul lui de a se solidariza cu toți cei în suferință. În proza lui Drieu bântuie motivul decadenței
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
noi la capăt! Deci nu vom agăța de lampa din pod o frânghie, nu vom da cu piciorul scaunului de bar pe care să ne suim. Vom bea, în schimb, o bere. Dacă noi am tras chiulul, atunci de care nenorocire își freacă, până la aprindere, mâinile zecile de bărbați și femei beneficiind de căldurica reflectoarelor, la televiziune? Pe teritoriul României, în chiar orașul București, anume la intersecția dintre șoseaua Cotroceni și strada Carol Davila s-a petrecut un fapt de o
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
Culturală "Regele Mihai" și apoi profesor la Liceul "Dimitrie Cantemir". Stările sale sufletești și spirituale și le-a exteriorizat în volumul semnificativ intitulat Dincolo de pădure, din 1943, în care, notează Liviu Grăsoiu, "întâlnim un Emil Giurgiuca arzând realmente de jalea nenorocirii abătute asupra conaționalilor săi." După cel de-al Doilea Război Mondial, precizează autorul monografiei, când regimul comunist a supus literatura română coercițiunii nefaste a "realismului socialist", Emil Giurgiuca nu a mai publicat nici un volum, timp de douăzeci de ani. Abia
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
ziceau că aș fi fost chiar autorul lui), adică ceva care nu are un statut precis, dar care îi enervează teribil pe oamenii politici și de pe urma căruia tragi tot felul de ponoase. Ca, de pildă, tocmai chestia asta cu ziarul. Nenorocirea e însă alta. Omul nostru cu dezvăluirile, de care nu știa nimeni până acum, văzând ce tam-tam a făcut cu rândurile lui și câte comentarii a reușit să stârnescă, s-a zăpăcit complet. De fapt, se zice că și-a
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
demonstrează că lunga și chinuitoarea tranziție n-a folosit la nimic. Isteria, minciuna, deformarea până la mutilare a adevărului, nesimțirea crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea comunistă. Deși multe dintre personajele de prim-plan sunt aceleași, rolurile interpretate sunt complet diferite. N-aș fi bănuit, la începutul anilor '90, că Traian Băsescu va fi capabil de-o delimitare atât de fermă de propria biografie politică. Mai
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire poate să se-ntîmple? - toate conflictele se încheie cu "băiete, o halbă!". Și în care, suprem deliciu, poți spune, jucîndu-te de-a locurile și localurile, într-un index, "București v. Paris". Un volum care se termină așa, cu atît de dragile
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
astăzi nu doar pentru a obține înmormântarea socrului cu onoruri militare (incredibil, dar adevărat!), dar constituie și un model de succes social, demn de urmat de oricine visează la căile gloriei. În mod obișnuit, complicitățile indestructibile dintre cei vinovați de nenorocirea țării sunt bine ascunse. Chiar dacă generația a doua, a beizadelelor, își mai dă în petic pe la câte o televiziune de apartament, bătrânii crocodili comuniști n-au renunțat la ideea revanșei. Fie că se produce prin sprijinirea afacerilor copiilor, ginerilor sau
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al monstruozităților comuniste. Vinovați până la ultima fibră pentru nenorocirea abătută asupra țării, ei încearcă, prin justificări jalnice, să abată atenția de la propria responsabilitate. Asasinul care ucide pruncul prin îmbrățișare nu e cu nimic mai inocent decât ucigașul plătit. În loc să admită că au fost rotițe ale unui mecanism infernal, ei
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
parcă - cere părerea unui fel de scriitor de peste Prut... Acesta îl sfătuiește că e foarte periculos ce voiește a face, turcii și tătarii roiesc în jur ca lăcustele, și dacă pun mâna pe Dânsul... Judecată de popor mic, deprins cu nenorociri de tot fielul. Și împăratul, punându-i o mână pe umăr, zice: hatmane, știi că ai dreptate,... și nu s-au mai cutedzat! Putem să ne mândrim că o figură ca Petru cel Mare a urmat sfatul unui scriitor român
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale funcționarului public Nae Philomonescu (așa se numea oficial eroul nostru) de a se transforma în scriitorul Nicolae
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]