746 matches
-
Ești atât de rapidă. Numai că nu mă iubești, Henry. În orice caz, e imposibil. —De ce? Păi, hai să spunem că, de fapt, am avea voie să vindem piese de... acolo. Dacă ar fi așa, cerceii ăștia ar costa o nenorocită de avere. Sunt neprețuiți. Departe de posibilitățile tale. Ar trebui să mințim în legătură cu ce sunt de fapt. Și asta ar anula chiar scopul demersului, nu-i așa? — Poți spune că au fost cumpărați de la un colecționar particular din Iordania. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema. Nu explică nimic. Avem o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema. Nu explică nimic. Avem o problemă politică serioasă aici, care va necesita niște soluții politice serioase. Și vreau să te ridici la nivelul nenorocitei tale de reputații de cinci stele și să vii cu aceste soluții chiar acum. E clar, domnișoară Costello? Maggie voia să spună că nu își pierdea vremea, că legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se de colo până colo, în timp ce Davis și Sanchez stăteau jos. —Vrea să spună că s-a înrăutățit foarte mult, Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum s-au răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ale scaunului, mestecând guma cu nicotină mai hotărât ca niciodată. Asta nu e o negociere cu cine știe ce culegători de banane din Africa. Deții ceva de care am nevoie. Și nu ai nici o alternativă, Maggie. Nici una. Așa că spune-mi. Unde e nenorocita de tăbliță? Negociere. Simpla pronunțare a cuvântului fu suficientă ca să-și vină în fire. Întotdeauna fusese bună la ceea ce psihiatrii numesc „compartimentare“, separarea unui aspect al vieții sale de celelalte, în așa fel încât să se poată concentra la sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a șters-o. Se vedeau dâre de podea măturată și brazde de praf. Deși Lana nu știa, Jones făcea astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu-ți aminte c-am trăit pe Dauphine Street când eram fată. Ce mai scrisori anonime primea taică-meu... despre mine! Jigodii! Am bănuit tot timpu’ că le scria vară-mea, o nenorocită de fată bătrână. — Ce fel de vară? întrebă Santa, interesată. Rudele lui Irene Reilly aveau totdeauna biografii tragice, pe care merita să le asculți. — Aia care și-a scăpat o oală cu apă clocotită pe braț când era copil. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că aș vrea să trăiesc într-o societate unde totul să fie la comun cu persoane ca prietenii tăi Battaglia? Să mătur străzi, să sparg pietre sau să mă dedau altor asemenea activități pe care le fac necontenit oamenii în nenorocitele alea de țări? Ceea ce-mi doresc este o monarhie bună și puternică, cu un rege rafinat și decent care să aibă anumite cunoștințe de teologie și geometrie, iar eu să pot cultiva o Viață Interioară Bogată. — Un rege? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tău de vedere, ar fi mai bine să treci și peste romantici și victorieni. Pentru perioada contemporană, ar trebui să studiezi niște cărți umoristice selectate. — Ești fantastic. — Ți-l recomand în primul rând pe Batman, deoarece el încearcă să depășească nenorocita de societate în care a trăit. Morala lui este, de asemenea, destul de rigidă. Eu îl respect pe Batman. — Uite-l din nou pe Timmy, spuse tânărul. Marinarul trecea pe Chartres Street în direcția opusă. Oare nu se plictisește niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vorbind, da. — Îmi pare rău. — Îți pare rău? Dacă ți-ar părea rău, ai înceta să mai faci porcăria asta. — Hei, amice, zise Adam. De unde naiba era să știu? A fost o cursă, omule. Chiar și Charles a spus asta. Nenorocita mi-a întins o cursă. Charles a spus că o să mă scape ușor. N-ar fi fost nici o cursă, dacă n-ai mai fi consumat, spuse Josh. — O, du-te dracului! Să nu-mi ții tu mie predici. Josh nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie. Părul ei scurt și negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie. Părul ei scurt și negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din somn, nenorocita. Se întoarse pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și farfuriile îngrămădite în chiuvetă și găsi o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știa că Wilson era un gentleman. Ceea ce însemna, de fapt, că era un papă-lapte. Care nu s-ar fi repezit niciodată la beregata oponentului. Iar Sindler se repezea întotdeauna la beregată. Femeia, Karen Diehl, vorbea în continuare. Iisuse, cât vorbeau nenorocitele astea de bogătașe. Sindler nu o întrerupea, pentru că nu voia ca Whitey să declare că Sindler o tracasase. O spusese deja de patru ori asta. Așa că, asta era. O lăsa pe ticăloasă să vorbească. Să spună cu detalii complete, epuizante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În ochi. — Charlie și-a cerut scuze politicos și m-a rugat să nu plec! Dar plecăm de-aici, nu? Întrebă Kitty. Am putea să mergem la un hotel de lângă plajă, pe Ocean Avenue. — Da, plecăm, nu mai stau În nenorocita lui de rulotă Încă o zi, zise Desert Rose. Însă Îi dispăruse siguranța din voce. Pe fundalul acestei drame, lui Desert Rose Îi suna În disperare telefonul, iar ea verifica nervoasă numerele și direcționa apelurile către căsuța vocală. — Charlie? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty văzu chipul fragil al prietenei sale Încordându-se. — O să dau În judecată tot departamentul de poliție din New York! Unde a dispărut prezumția de nevinovăție, ce s-a Întâmplat cu ea? — Și cu Dana Diamond cum a rămas? — Cred că nenorocita a aranjat să fiu arestată În noaptea de Sf. Valentin, ca și când mi-ar fi trimis un mesaj: Uite cam cât te iubesc... Se priviră În tăcere. Cearta urâtă din L.A. rămăsese ca un nor negru deasupra lor, trebuiau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un aer mai feminin și de a-l face să se Încadreze În restul camerei. Și iata-mă și pe mine, uitîndu-mă la el și mușcîndu-mi limba ca să nu țip că asta e casa mea și că oricum nu voiam nenorocita aia de combină aici. Știu că e dificil, Îmi zisese el după prima noastră ceartă, una mică, petrecută la două zile după ce se mutase. Ai locuit singură ani de zile, iar eu n-am mai stat cu cineva În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu, căci mă cuprinde iarăși furia. Vai, mă rog la Dumnezeu ca următoarele nouă luni să nu chiar atît de agitate. Da, foloseam ceva, dar se vede treaba că nu e sută la sută eficient, probabil pentru că e unul din nenorocitele alea de antibiotice, dar, chiar așa, asta n-are a face. SÎnt Însărcinată, Dan, iar noi ne vom căsători peste o lună. M-aș fi așteptat să fi extrem de fericit. În punctul ăsta, sînt pe cale să fac o criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni pînă vom ajunge acolo. — Vai de mine, Doamne, se alarmează Trish. Opt săptămîni? Eu Încă n-am scăpat de nenorocitele de kilograme pe care le-am luat În timpul sarcinii. CÎt poți să slăbești În două luni? — Cam șase kilograme bunicele. Cu ușurință, o asigur eu. Dar trebuie să Începi să ții regim de mîine. Am slugărit la bucătărie toată după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai importantă femeie din viața ta, ci eu, și dacă ai Înceta să mai fii atît de laș și i-ai arăta clar cum stă treaba, dacă mi-ai lua măcar o dată apărarea, poate că ar Înceta să mai joace nenorocitele astea de jocuri stupide. Fără un cuvînt, Dan clatină din cap spre mine, iar eu știu că ar trebui să tac, că ne certăm din nou pe aceeași temă și că totul se va sfîrși În același punct, anume acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci de copii. Un cântecel monoton, psalmodic. Un bărbat, fără Îndoială. Poate că Buonocore e beat mort și nu e În stare să răspundă la telefon sau să deschidă nenorocita asta de ușă. Poate că se jucase cu pistolul din dotare și a tras un foc. Dar cinci? Vecinul susține că a auzit cel puțin cinci. Sigur a fost vorba despre focuri de pistol? — Ei bine, n-aș putea băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
maronie, fu desfășurată toată Între degetele sale. O prinse cu dinții și o rupse. Transformă În ghirlande vacanțele lor, trecutul, și Îl aruncă pe fereastră. Omul ciudat nu-ți va mai spune ești minunată, ești minunată. Fii blestemată. Te blestem, nenorocito, că ți-ai Încălcat jurământul - și fie să plângi pentru totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde fusese? Unde era el când iepurașul lor se simțea atât de rău și se sufoca? Nu-l găseai niciodată, nenorocita asta de politică Îi devora existența ca un cancer, Întinzându-se peste toate zilele lor, implacabilă ca o metastază. Alegerile, alegerile. Eu eram Împotriva candidaturii tale, chiar și data trecută, ne-a distrus viața, nu trebuia să te expui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină, nu vă preocupați, Îl va aduce acasă bona noastră, Îi spuse Maja Emmei, cu o familiaritate cam excesivă. De fapt, ar fi vrut să o țină cât mai la distanță. Căci era lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu greu lacrimile grele ce-mi ard ochii. Telefonul începe să vibreze furios pe masă, însă îl ignor. N-am de gând să răspund. N-am de gând să mai vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că din chestia asta n-o să iasă în veci Pavlova de Ciocolată albă pentru opt persoane. O pleașcă îmi aterizează pe picior și țip enervată. Mai am un pic și-mi dau lacrimile. De ce nu mi-a ieșit ? Am urmat nenorocita aia de rețetă pas cu pas. Simt că mă-năbușă furia : furie la adresa propriei mele incapacități, furie la vederea albușurilor care mi-au opus rezistență, furie față de cărțile de bucate, față de bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]