766 matches
-
denumire de Voicăuți , el având configurația satelor cu vechime în Moldova , deoarece ulițele sunt întortochiate și nu sistematizate modern așa cum este specific pentru satele nou-înființate.Vechimea satului se pierde în negura vremurilor, prima așezare fiind cea de pe Izunie, din perioada neoliticului, acolo găsindu-se și astăzi două vetre de ars ceramică țărănească, adică vase de lut pentru trebuința zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la hotarul cu Teioasa, dar datorită alunecărilor de teren, partea aceea
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
treizeci de ani, aceste mărturii ale existenței populației pe teritoriul satului Corni din cele mai vechi timpuri, au fost adunate în colecții muzeistice școlare, - parte din ele fiind preluate de Muzeul Județean Botoșani. Aceste colecții cuprind urme arheologice corespunzătoare paleoliticului, neoliticului și epoci bronzului, epocii fierului și perioadei medievale. Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid (găsit se pare
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de canalizare și a stațiilor de epurare. Evoluția istorică a locuirii pe actualul teritoriu al comunei Bordei Verde este una sinuoasă, neuniformă și cu multe discontinuități, modelată fiind de evoluțiile politice, economice și sociale generale din spațiul Câmpiei Române. În neolitic a fost o foarte însemnată locuire, urmată de dovezi sporadice până pe la mijlocul veacului al XIX-lea și de o dezvoltare accentuată începând cu a doua jumătate a aceluiași secol. Un singur obiectiv din comuna Bordei Verde este inclus în lista
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Căpâlna este un sat în comuna Gâlgău din județul Sălaj, Transilvania, România. Chiar dacă zona este locuită încă din neolitic, prima atestare documentară a satului apare abia în anul 1437, respectiv în actul Unio Trium Nationum din timpul răscoalei de la Bobâlna. La curtea grofului Banfy de la Căpâlna se aduna așa zisă ”Dietă” a Transilvaniei, compusă din reprezentanții celor trei națiuni
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
N de drumul național. Descoperirea a fost făcută în anul 1902 și obiectul se află în colecția E. Orosz (bibl. Orosz, E., SzDÉ, III, 1902, p.59). În colecția Gh. Mureșan, (Baia Mare) se află un topor de piatră șlefuită din neolitic găsit de verii săi din Gura Vlădesei (Ionac Vasile și Mihai) în Groapa Malului deasupra drumului în anii 1970. Se apreciază că zona este locuită încă din neolitic, o așezare E-neolitică fiind semnalată la confluența Văii Căpâlniței cu Valea
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
colecția Gh. Mureșan, (Baia Mare) se află un topor de piatră șlefuită din neolitic găsit de verii săi din Gura Vlădesei (Ionac Vasile și Mihai) în Groapa Malului deasupra drumului în anii 1970. Se apreciază că zona este locuită încă din neolitic, o așezare E-neolitică fiind semnalată la confluența Văii Căpâlniței cu Valea Mautii. Vestigiile unei vetre de foc au fost găsite la cca 8 m adâncime în timpul săpării fântânii din curtea lui Ionac Gavriș din Gura Vlădesei. Presupunem că aparțin
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Mojgrad"). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: "Mojgrad" (1450), "Mojgradu" (1894). La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră datează de acum aproximativ 200 de ani. În 1928
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
înjghebării lui ca o comunitate distinctă de oameni. În general, atestarea documentară a satelor este legată de intrarea lor în circuitul juridic al proprietății feudale garantate de stat. În cazul Marinului, cele mai vechi urme de locuire datează încă din neolitic - epoca pietrei șlefuite și perforate. Aici a fost descoperită o așezare neolitică în urma unor cercetări de suprafață efectuate în anul 1999. Situl se găsește în partea stângă a drumului Crasna-Marin, la aproximativ 1,5 km de Marin. La circa 0
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
le spun localnicii telluri și tumuli cum le spun oamenii de știință, se consideră că este antopică. Aceste măguri au servit drept lăcașuri de înmormântare ale unor persoane de vază, șefi de triburi, comandanți de uniuni tribale, încă de la începutul neoliticului (Ioan Spiru, "File de istorie teleormăneană", 1996, pag. 77). Denumirile acestor măguri provin de la numele fostului proprietar de pământ din zonă, de la numele comunei, sau alte elemente cum ar fi: măgura lui Blejan, măgura Arapului, măgura lui Sică Neacșu, măgura
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
datează din paleolitic. În nord-estul comunei a fost descoperit un sit arheologic din paleoliticul superior, cu elemente de peste 20000 de ani. În partea de vest a satului Crețeștii de Sus și în nord-estul comunei s-au descoperit urme din perioada neoliticului, aparținând culturii "Cucuteni" (cca. 5500 î.e.n.). Prima atestare documentară a comunei datează din data de 22 august 1466, când Ștefan cel Mare îi vinde lui Crețu, "pâmantul de la gura Elanului". Un alt document care menționează comuna datează din 28 martie
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
Singurul obiectiv din comuna Negrilești inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este situl arheologic aflat în punctul „pe creastă”, la 1 km sud de sat. El cuprinde urmele a două așezări, una din neolitic (cultura Boian faza Giulești) și una din Epoca Bronzului (cultura Monteoru). În comuna Negrilești există o tradiție în a realiza păpuși din caș, făcute din brânză proaspătă și puse în forme din lemn de paltin.
Comuna Negrilești, Vrancea () [Corola-website/Science/301885_a_303214]
-
eneolitic atribuită culturii Cucuteni faza B, și alta din Epoca Bronzului aparținând culturii Monteoru. Celălalt sit se află tot în zona satului Muncelu, în punctul „Fântâna din Vale”, de la est de sat, pe malul râului Zăbrăuți, și conține vestigii din neoliticul timpuriu atribuite culturii Starčevo-Criș.
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
la 70 km de municipiul Câmpulung Moldovenesc. Teritoriul actual al satului Bosanci a fost locuit încă din vremuri străvechi. Astfel, în punctul "La pod la Rediu", aflat kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la veală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-I-s-B-05399. Acest sit arheologic este format din 2 obiective: Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
iunie. Temperatura medie anuală este de 8ș. În perioada verii, temperatura medie este de 18ș. Comună Fântânele apare târziu în documente, precum și satele care o alcătuiesc. Până în prezent pe teritoriul comunei nu au fost descoperite urme de așezări din paleolitic, neolitic sau epoca fierului. Mai demult, aceste terenuri au fost acoperite cu păduri de stejari, în sprijinul acestei afirmații stând mărturie arborii carbonizați care sunt scoși la suprafață de către apă Șiretului în timpul viiturilor. De asemenea, însăși poziția comunei în apropierea vechilor
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune, vânturile sunt atenuate de înălțimile înconjurătoare. Apariția omului pe aceste meleaguri nu poate fi prea îndepărtată, întrucât toată zona și împrejurimile aparțineau pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Altamira din Cantabria, care au fost create în jurul anulul 15.000 î.Hr.. În afară de aceasta, dovezi arheologice din Los Millares (Almería) și din El Argar (Regiunea Murcia) sugerează că acele culturi dezvoltate au locuit și în partea meridională a peninsulei în timpul neoliticului și al epocii bronzului. Principalele popoare istorice ale peninsulei au fost ibericii, care au locuit în partea mediteraneană, și celții, care au locuit în partea atlantică. În interiorul Penisulei Iberice, unde ambele culturi erau în contact, o cultură combinată, cunoscută ca
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
ipoteză pare improbabilă, deoarece în mod normal nobilii își luau numele după locul pe care îl stăpâneau, iar nu invers. Cele mai vechi urme de locuire din zonă au fost descoperite în partea estică a satului Mociu, fiind datate din neolitic. Tot în zonă, pe dealul Cionca au fost găsite un fragment de secure de aramă aparținând perioadei eneolitice. Din perioada dacică au fost găsite lângă satul Crișeni un tezaur de 82 de monezi de argint, monezi realizate foarte bine. Pe
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
92%) și romano-catolici (4,65%). Pentru 3,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Locuire umană a existat încă din neolitic și a continuat fără încetare în epocile care au urmat. Majoritatea descoperirilor au fost făcute în zona cheilor Turenilor. În perimetrul comunei s-au descoperit și o serie de mici sate, care, cu trecerea timpului, au dispărut: Localitatea este atestată
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
mai bună fixare } , în care baza mare are 2O mm., iar baza mică 18 mm. Jumătate din cercul de la bază mică este zencuit circa 5 mm., probabil un semn distinctiv pentru o mai ușoară identificare a toporului de către proprietarul din neolitic. Tot de pe teritoriul localității provine un denar de la Septimius Severus. Satul are și o importanță economică prin lacul de acumulare populat cu pește, în care se practică pescuitul sportiv. În Evul Mediu, Suatu a fost un sat preponderent maghiar, aparținând
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
cu strat conținând ceramică pictată de caracter "Ariușd-Cucuteni", ceramică decorată cu sfoară aparținând culturii "Coțofeni" și un strat de cultură dacică din a doua epocă a fierului. Pe dealul " Vârful cu mesteceni" s-au descoperit două topoare de piatră din neolitic, o secure de bronz și fragmente ceramice din epoca bronzului. Pe teritoriul satului s-au mai gasit un fragment dintr-un vas lustruit și o cană ce ar putea aparține epocii medievale. Cu prilejul săpăturilor făcute în anul 1961, în locul
Cernat, Covasna () [Corola-website/Science/300374_a_301703]
-
mai bună fixare } , în care baza mare are 2O mm., iar baza mică 18 mm. Jumătate din cercul de la bază mică este zencuit circa 5 mm., probabil un semn distinctiv pentru o mai ușoară identificare a toporului de către proprietarul din neolitic. În Aruncuta au locuit și se află înmormântați mai mulți nobili, inclusiv membri ai familiilor nobiliare Haller de Hallerko, Wesselenyi de Hadad, Korniș de Gonczruszka, Karacsay de Valje-Szaka etc. De asemenea, este locul în care s-a născut Profesor dr.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
și descoperit în perioada 1956-1961 cunoscutul cimitir dacic cuprinzând 215 morminte. Dovezile arheologice din zona "Măzăristi",aflată la granița dintre Aruncuta și Soporu de Câmpie,confirmă că suprafață actuala a satului de peste 2.000 hectare a fost ocupată,încă din neolitic, de cel puțin două grupuri de oameni, așezați în partea de est și de vest a satului (ambele descoperite arheologic la "Măzăriști" și "Cremeniș"). Ocupația română, după războiul cu dacii, a ajuns și în Aruncuta prin subunitatea de militari din
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Ciurgău" și nicidecum de la Fântână "Bună", aflată în centrul actual al satului și nu în amplasamentul inițial. Să nu uităm că Fântână "Bună" este un izvor de apa freatică și nu de suprafață așa cum este cel de la "Ciurgău", oamenii din neolitic stabilindu-se în jurul izvoarelor de suprafață tocmai datorită avantajelor oferite de acestea . Avînd în vedere vechea amplasare a satului, dovedită prin descoperirile arheologice, este aproape sigur că denumirea satului provine de la "Fântână de Aur" de la Ciurgău și nicidecum de la fântână
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
o monedă de aur în apă (pe motiv că aceasta era foarte limpede) și că de aici apare denumirea satului Aruncuta ("Fântână de Aur") este ridicolă dacă ținem seama că descoperirile arheologice atestă faptul că satul este locuit încă din neolitic și a fost ocupat circa 100 ani de o subunitate a Legiunii V Macedonică, perioadă în care hunii încă se aflau în stepele din Asia. Să nu uităm totuși că hunii, în incursiunile lor de pradă, ajung la Dunăre și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
cuprinse între 500 - 550 mm. Apele freatice se află, în medie, la 10 m. Suprafața intravilană a comunei este de 241,85 ha cu un procent locuibil de 75 %. Descoperirile arheologice materializate prin topoare din piatră slefuită și perforată din neolitic, vase de ceramică din neolitic, o cetate de pământ datată din anul 900 î.Hr. și alta dacică, tezaurul numismatic aflat în depozitul Muzeului de istorie al Olteniei, alte mărturii aflate, până în anul 1990, în muzeul local sunt dovezi ale viețuirii
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]