567 matches
-
imens de cercetări astfel că, inevitabil, apar contradicții între diverse tipologii. Un motiv evident al acestui fenomen este întărirea identităților subdisciplinare, de exemplu, Studiile de Securitate sau economia politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea hărții teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate neorealismului. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în Studiile de Securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în Studiile de Securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe.
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
statalității și controlul asupra teritoriului și populației (ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră că funcțiile lor se subordonează funcțiilor statelor. Versiunea structurală a realismului neorealismul păstrează intact statocentrismul studiilor mai vechi, precum și perspectiva lor orientată către putere. Kenneth Waltz recunoaște că statele nu sunt singurii actori, însă, la fel cum economiștii definesc piețele pornind de la firme, el definește structura sistemului politic internațional pornind de la state
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
atât mai necesare pentru tinerii realizatori, cu cât ei promit să facă performanță. Faptul că intelectualii occidentali, dintr-o grimasă antisistem, se alintă, jucându-se cu ideile comuniste și contra-cultura, premiind, într-o conjunctură favorabilă, felii de viață exotice din neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici neinteligibile și coloană sonoră rudimentară, pot stârni frisoane moftangiilor stângiști
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Grădinile lui Akademos, care, în mod cert, vor primi în plină figură felia de viață pe care autorul, cu cruzimea-i rafinată bine-cunoscută, o aruncă asupra cititorilor săi, neobosit, carte de carte. Fidel unei profesiuni de credință literară dedicată descrierii neorealismului românesc, Dan Lungu refuză cu obstinație să acopere cu fond de ten mincinos bubele purulente de pe fața societății noastre și reface, prin intermediul miracolului literaturii, fragmente de realitate ("mici fragmente de neant", cum ar spune cațavencii!) care ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
derutantă, e stilistica directă, fără ocolișuri și, cum am mai spus, lirismul viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care își propune, programatic, să-l prezinte în toată expresivitatea sa nudă. Distilându-și în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptățile vieții curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
securității naționale. Ulterior, în anii care au marcat Războiul Rece conceptul de securitate a fost definit în termeni militari, fiind o reflectare a principalelor preocupări ale celor două blocuri. După încheierea războiului doctrina dominantă a fost realismul 75 (și corelativ neorealismul)76 cu accent pe bipolaritatea sistemului și pe distincția dintre high politics și low politics. Ambele sintagme reprezintă dimensiuni ale securității, high politics referindu-se la problema securității văzută că una politico-militară, iar low politics delimitând aspecte legate de mediu
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
1582-1218, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca, p. 3. 75 Realismul politic își formulează aserțiunile în încercarea de a atrage atenția asupra potențialului conflictual existent în cadrul relațiilor internaționale; Hans J. Morgenthau este cel mai important reprezentant al realismului politic. 76 Contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ pentru disciplină relațiilor internaționale; exponentul principal al acestei orientări teoretice este Kenneth Waltz, care consideră că scopul fundamental al statelor nu este maximizarea puterii, ci realizarea sau maximizarea securității. 77 Dan Dungaciu
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
New York Press, New York, pp. 9-27. Bailes, Alyson J.K.; Andrew, Cottey (2006), „Regional Security Cooperation in the Early 21st Century”, În SIPRI Yearbook 2006: Armaments, Disarmament and International Security, Oxford University Press-Stockholm International Peace Research Institute, Oxford. Baldwin, David (ed.) (1993), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York Barbé, Esther (1995), Relaciones Internacionales, Tecnos, Madrid. Barlett, G.; Paul, Holman; Timothy E., Somes (1995), „The Art of Strategy and Force Planning”, Naval War College Review, vol. XLVIII, nr. 2 , pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prin faptul că integrează elemente de politică internă și guvernamentală, dacă o luăm de la rădăcinile sale mai istoriciste, constituie în mod evident o critică importantă a realismului sistemic și științific folosit în timpul celei de-a doua dezbateri (și astăzi în neorealism, vezi capitolul 9). Modele reciproc exclusive? Au susținut oare Allison și Steinbruner că modelul I și celelalte modele se exclud reciproc? Din moment ce ultimele au pus în evidență multe trăsături care scapă modelului I, aceasta ar trebui, oare, să însemne respingerea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
slăbită, teoria explicativă realistă trebuie să reacționeze. Nu poate fi cedat locul central pe care puterea și politica, ca atare, îl ocupă în explicațiile sale. Materialismul puterii este esența însăși a realismului. Dar există diferite soluții pentru elucidarea acestor necunoscute. Neorealismul lui Waltz (capitolul 9) a propus versiunea cea mai restrînsă a politicii internaționale, concentrîndu-se în principal asupra a ceea ce fac statele, ducîndu-ne înapoi la perioada dinaintea lui Kissinger. El propune, de asemenea, o arie restrînsă pentru explicațiile din disciplina relațiilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comunității academice și a definiției pe care și-o dă ea însăși. Odată ce granițele disciplinei au fost năruite prin declinul paradigmei realiste, toți realiștii - unii conștient, alții nu - au încercat să traseze noi granițe pentru disciplină și pentru cercetarea legitimă. Neorealismul lui Waltz a propus cea mai exclusivă și, cu toate acestea, cea mai puternică identitate a unei sfere sociale din universul social, care funcționează după reguli diferite și care astfel lasă loc pentru o disciplină bine delimitată. Diferitele versiuni realiste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Într-adevăr, unii vor să vadă înlocuită disciplina relațiilor internaționale de către economia politică internațională, orientare care este de înțeles că nu a fost primită cu prea mult entuziasm în interiorul disciplinei. PARTEA a II-a REACȚIILE REALISTE LA CRIZA REALISMULUI 9. Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale Dacă există vreo carte care să poată fi comparată cu cea a lui Morgenthau, Politics Among Nations, în privința funcției paradigmatice pe care o are în disciplina relațiilor internaționale, arătînd un model de urmat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema cu lucrarea lui Waltz, decretată imediat după apariție drept text paradigmatic al neorealismului, nu este doar faptul că ea constă în principal din idei vechi îmbrăcate într-o haină mai la modă, așa cum afirmă unii critici, ci că ea permite uneori pare chiar să încurajeze multe interpretări contradictorii. Acesta este unul dintre motivele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tinde inevitabil să refacă o balanță perturbată a puterii, aceasta fiind cel mai bun mecanism de supraviețuire (Waltz 1979: 129). Asta-i tot; nu există aici nimic nou pentru realiștii clasici, așa cum am arătat în Partea I. Punctul în care neorealismul diferă de realism este metodologia și concepția despre sine. Cu toate că, în 1959, Waltz și-a expus punctul de vedere într-o discuție filosofică, douăzeci de ani mai tîrziu aceleași idei sînt derivate dintr-o definiție a sistemului internațional modelată după
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reguli. Prima teorie este structuralistă, iar teoria neoclasică a pieței este individualistă. Avînd în vedere că ultima idee a stîrnit multe confuzii în literatura relațiilor internaționale, nu e lipsit de interes să facem unele precizări. Spinoasa problemă dacă așa numitul neorealism structural al lui Waltz este într-adevăr legat de un model individualist, a provocat o dispută majoră (Ashley 1986 [1984]; Wendt 1987, 1991, 1992b; Hollis și Smith 1990, 1991, 1992). Hollis și Smith au dreptate că teoria economică neoclasică permite
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și holismul sînt termeni folosiți adesea unul în locul celuilalt, este mai bine, probabil, să ne referim la Waltz ca la un realist sistemic, și nu structural. Pe scurt, contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ pentru disciplina relațiilor internaționale. Aceasta înseamnă că Waltz s-a folosit atît de teoria pieței, cît și de modelul actorului rațional, uzual în abordarea bazată pe teoria jocurilor și în cea mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu a adus nici o contribuție la problema tradițională a transformării studiului practicilor realiste într-un discurs științific și într-o teorie predictivă. Într-adevăr, diferența esențială dintre schimbul economic și cel politic subminează bazele acestei analogii, pe care se întemeiază neorealismul său. O teorie prea puțin politică a politicii internaționale Theory of International Politics a lui Waltz a oferit o mult dorită limitare a agendei de cercetare în explozie și o binevenită legitimitate a disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum am văzut deja
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internațional. Așa cum vom vedea în următoarele capitole, pentru mulți realiști, problema nu este de fapt că Waltz reduce disciplina relațiilor internaționale la politica internațională, ci aceea că politica este definită într-un sens atît de îngust. CONCLUZIE: CRITICII REALIȘTI AI NEOREALISMULUI LUI WALTZ Încercarea lui Waltz de a reduce imaginea "plasei" globale (vezi capitolul 8) în cadrul disciplinei relațiilor inter-naționale a fost contestată de mulți, inclusiv de cercetători realiști. În primul rînd, orice variantă a teoriei regimurilor, deși restrînge analiza la arii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din caracteristicile unei ierarhii. Aceasta trimite la o analogie internă, dar una prezentată în termeni de economie politică. Prin urmare, Waltz este prins într-o dilemă. Fie piața și sistemul internațional au o structură asemănătoare (Waltz 1979: 89) și atunci neorealismul trebuie să se gîndească la un echivalent internațional al ierarhiei interne, așa cum au făcut multe teorii ale economiei politice internaționale; fie ele nu au o structură asemănătoare și atunci, așa cum a observat Jones, perspectiva economică și analogia cu piața nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]