566 matches
-
Martin, Relații internaționale. Școli, curente, gânditori, București, Editura Ziua, 2003, p. 337. 93 Buzan, Barry, and Richard Little, Sistemele internaționale în istoria lumii, Polirom, Iași, 2009, pp. 36-40. 94 Buzan, Barry, Charles Jones and Richard Little, The Logic of Anarchy. Neorealism to Structural Realism, Columbia University Press, New York, 1993, pp. 158-159. 95 Cox, Michael, "Introduction: Empires, systems and states: great transformations in international politics", COX, Michael, Tim Dunne, and Ken Booth (eds.), Empires, Systems and States. Great Transformations in International Politics
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
theory" în Baylis, John, and Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics. An Introduction to International Relations, Oxford University Press, New York, 2001, p. 227. 150 Keohane, Robert, "Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond" în Keohane, Robert (ed.), Neorealism and its Critics, Columbia University Press, New York, 1986, pp. 158-203. 151 Fierke, Karin.M., Op. cit., pp. 168-169. 152 March, J.G. and Olson, J.P., Rediscovering Institutions, Free Press, New York, 1989. 153 Wendt, Alexander, "The Agent Structure Problem in International Relations Theory
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe malul Someșului. Că nu există buchiniști, aceasta ține de fantasma mea livrescă, dar când știi că librăria centrală a Clujului va dispărea într-un viitor încâlcit, deja vorbim de neorealism gregar. Așa că acum când am aflat că și librăria Universității - cea care a făcut carieră scriitoricească, măcar pentru faptul că aici au avut loc o droaie de lansări faimoase de carte și pe aici au forfotit generații și promoții esențiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
și profesionalism. Cele două sfere, proza și sociologia, interferează de altfel în mod profitabil, așa cum, la regretatul Sorin Stoica, proza și antropologia comunicau la un nivel de adâncime. Atent la vocile Străzii, înscriindu-se, prin aceasta, într-o direcție a neorealismului bine conturată după Revoluția din 1989, Dan Lungu rămâne totuși convins că scanarea mediilor sociale nu este suficientă. Proza lui încearcă și de multe ori reușește să recupereze dimensiunea individuală, rulând biografia, experiențele și dramele câte unui personaj luat sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cele mai multe ori, prin pulverizare. Mai multe direcții din arta italiană postbelică au fost prinse în această expoziție itinerantă (explică Ruxandra Balaci, directorul artistic al muzeuluiă: arta săracă, transavangarda, conceptualism, „figurativism anacronist“ (uau, ce tare sună!Ă și, cu trecere prin neorealism, o formă de pop-art, cea roman(ăă. Ca să nu ne mai decongelăm teoretic, mai bine îi numim pe artiștii care au marcat pentru Italia în această deplasare. La parter, situația e oarecum clasică: genul de expoziție bună de băgat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
moment dat, se intersectează oarecum forțat. Pentru un începător e o carte fermecătoare, care învăluie lectorul într-o lume credibilă. * * * Ginger, You're Barmy (Ginger, ești într-o ureche, 1962) e al doilea roman publicat de David Lodge. Autorul amestecă neorealismul și comicul într-un text care se citește fără efort. Romancierul mărturisește în introducere: La fel ca naratorul, Jonathan Browne, și eu am fost recrutat de Royal Armoured Corps curând după ce mi-am luat diploma în limbă și literatură engleză
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
siguranță, cea mai durabilă influență asupra artei cinematografice autohtone. Filmul, creat după nuvela lui Nyírő József, spre deosebire de obiceiurile vremii, nu a fost realizat în condiții de studio, ci în natură, într-o tonalitate baladescă, cu un limbaj cinematografic propriu (atunci) neorealismului italian și a stârnit un mare interes la bienala filmului de la Veneția, în anul 1942. Actorul Görbe János a primit imensa șansă a consacrării. Filmul Madona din Călata ("Kalotaszegi madonna") din 1943 avea ca decor natural Transilvania, nobil fundal pentru
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mijlocul deceniului al șaselea. Cu oarecare întârziere față de momentul producerii lor, am putut vedea Sciuscia sau Umberto D ale lui De Sica, Nu-i pace sub măslini sau Anna Zaccheo ale lui De Santis, Feroviarul lui Pietro Germi, opere ale neorealismului italian care ne-au șocat prin duritate, prin impresia de neprelucrare, de adevăr uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este infinit mai măgulitor decât a lua Oscarul : Palme dOr este pentru artist, Oscarul mai curând pentru țara din care provine... Dacă e să ne uităm mai departe în timp pentru a vedea totuși de unde vine acest nou val (neorealism etc.), îl vom întâlni pe același Cristi Puiu, la Cannes, în 2001, cu filmul său de debut Marfa și banii. Nu a luat premii răsunătoare, dar a fost foarte bine primit ca ntotdeauna, afară mai mult decât în țară. în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
său murise și a trebuit să se întoarcă la București), celălalt Cristi (Puiu) vorbise cu foarte multă căldură despre Nemescu. Cred că era într-adevăr unic : amestecul acela de cine-verite aproape documentar și imaginație ludică, ducând la un soi de neorealism magic era numai al lui. Tudor Voican (scenaristul scurtelor și, iată, al primului și, din păcate, ultimului lungmetraj al lui Nemescu) va găsi cu greu un înlocuitor ; pentru că, deși o vorbă proastă spune că nimeni nu e de neînlocuit, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
impresia că cinematograful românesc mai precis, noul său val caută și a găsit expresia proprie. Nu e ceva nou în istoria filmului. Tu știi asta mai bine decât mine. Toți acești excelenți creatori (Puiu, Mungiu, Porumboiu și ceilalți) repetă experința neorealismului italian. După dezastrul comunist, ca și italienii după falimentul devastator al fascismului, tinerii cineaști români au fost obligați să adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care nu e doar estetic, ci și etic. Cred că este ceea ce distinge minimalismul cinematografic românesc de alte minimalisme (cel iranian, să zicem) și ceea ce îl apropie mai degrabă de neorealismul italian de după război : necesitatea de a veni cu un cinema nou (ca atitudine), cumva social (ca tematică) și destul de poverist (ca expresie), deci un cinema economic în toate sensurile termenului. Economie de mijloace (inclusiv artistice). Până la urmă, ceea ce contează este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
emergența filmului românesc în circuitul mondial, ci și recuperarea (în fine !) a unei conștiințe de realitate care s-a manifestat mai mult episodic (sau accidental) până acum. Vreau să spun prin asta că noi așa cum bine știi nu am avut neorealism (din motive evidente, politic ideologice în primul rând) și că nu e niciodată prea târziu să-l avem. Nici măcar 50 sau 60 de ani mai târziu ! Neorealism și nu neo-neorealism, cum am mai auzit, întrucât e o sintagmă dătătoare de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Vreau să spun prin asta că noi așa cum bine știi nu am avut neorealism (din motive evidente, politic ideologice în primul rând) și că nu e niciodată prea târziu să-l avem. Nici măcar 50 sau 60 de ani mai târziu ! Neorealism și nu neo-neorealism, cum am mai auzit, întrucât e o sintagmă dătătoare de confuzii : e ca și cum noi am fi avut de fapt neorealism (la momentul respectiv, anii 40, să zicem, deci sincron cu italienii), iar acum ne am fi întors
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că nu e niciodată prea târziu să-l avem. Nici măcar 50 sau 60 de ani mai târziu ! Neorealism și nu neo-neorealism, cum am mai auzit, întrucât e o sintagmă dătătoare de confuzii : e ca și cum noi am fi avut de fapt neorealism (la momentul respectiv, anii 40, să zicem, deci sincron cu italienii), iar acum ne am fi întors la el... Evident, nici pomeneală de așa ceva. “i cred că, până la urmă, această formulă (a neorealismului) este mult mai pertinentă decât cea a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca și cum noi am fi avut de fapt neorealism (la momentul respectiv, anii 40, să zicem, deci sincron cu italienii), iar acum ne am fi întors la el... Evident, nici pomeneală de așa ceva. “i cred că, până la urmă, această formulă (a neorealismului) este mult mai pertinentă decât cea a minimalismului, pentru că ea conține - la modul „istoric”, aș zice (ca o preistorie a termenului) - tot acel germene etic care i-a făcut pe italieni (pe un Rosselini, De Sica și chiar Visconti) să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că el spune această poveste poveristă sub formă de fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu un orizont de așteptare diferit, eventual chiar cu unul idiosincratic la „realism”...) Este ceea ce se întâmplă, cred, în (neo)realismul românesc, pentru că, inutil să mai spun, noi n am avut în Cinema nici măcar un realism pur și dur, darmite neorealism. Liviu Ornea : Ai dreptate, poate e bine să nuanțez și să detaliez un pic. De altfel, întrebarea ta își conține explicit răspunsul. Pentru mine, Cehov înseamnă realism pentru că, reduse la esență, situațiile de la care pleacă textele lui sunt aceleași și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de genul unei ”intrigi”. Asta lasă lucrurile deschise ; nu există sfârșit veritabil în acest film. Nu e un film dătător de speranțe, dar nici definitiv descurajant. Alex. Leo Șerban : S-a vorbit (și se mai vorbește încă destul de mult) despre neorealismul noului cinema românesc, pe care unii îl mai numesc minimalism, iar alții (de bună seamă, mai puțin binevoitori) mizerabilism. Din acest punct de vedere, cinemaul lui Thomas Ciulei face figură de antemergător aproape : Grațian - documentarul său din 1995, care, din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fapt, e vorba despre love story-uri în serie, toți soldații (inclusiv un român care se dă american Andi Vasluianu, savuros) găsindu-și jumătățile de tranzit în Căpâlnița. Amestecul de scenariu bine scris, interpretări excelente, mici momente cine-verite și visare adolescentină (neorealismul magic propriu lui Nemescu) reușește să facă din California Dreamin unul dintre cele mai consistente și mai personale debuturi în filmul românesc. Este un thriller comic rând pe rând amuzant, antrenant și emoționant, care duce gluma inițială până la punctul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Am putea reîmpărți preistoria, istoria antică, Evul Mediu ș.a.m.d. în funcție de vârstele Cinematografului (care, în ceva mai mult de 100 de ani, va fi recuperat întregul parcurs al omenirii). Așadar, preistoria ar corespunde epocii mute ; antichitatea filmului de până la Neorealism ; Evul Mediu modernității (sună comic, nu ?) ; modernitatea anilor 70-80, iar istoria contemporană cinemaului din anii 90 încoace. Cei care ar dori să aibă acces la toate aceste epoci n-ar trebui decât să introducă o casetă sau un DVD
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme mobilizatoare și moralizatoare realist socialiste (uneori făcute de aceeași oameni, că tot se pricepeau). Cinematograful românesc a ratat, din motive ideologice, neorealismul anilor 40 (pe care-l recuperează abia acum), după cum, din aceleași motive, n-a reușit să strecoare mai mult de o mână de titluri (printre care 100 lei, subestimatul film al lui Mircea Săucan din 1973) inspirate de Noul Val
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dar, lansat în acest moment, filmul devine un gest polemic. Ce mă deranjează pe mine e grosolănia binarismelor la care recurg unii comentatori pentru a releva acest fapt. Distincția nu e aceea dintre clasicism și un mizerabilism (C.T. Popescu) sau neorealism fiziologic (tot C.T. Popescu), filmat însă pe stil Dogma (Tudor țepeneag) de niște băieți care s-au adaptat la cerințele modei (tot țepeneag) ca să vîneze niște premii ușor de doborît (Doru Bușcu) ; în toată înșiruirea asta de citate nu există
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aprilie 2008 Cinci scurte 5 succese mari pentru 5 filme mici (Romînia, 2008) Oricîte premii ar cîștiga, realismul fervent al celor mai buni regizori ai noștri n-are nici o șansă de a învinge rezistența marelui public. Discuțiile internautice pe tema neorealismului romînesc sînt pline de declarații ca : Nu mă interesează să merg la cinema ca să văd viață reală ; am parte de destulă viață reală în restul timpului. Ce e deprimant aici nu e faptul în sine că publicul larg preferă evazionismul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
simbolică și absolvire mângâietoare a vinovatului totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea în puterea sa de regenerare morală pe care acest gest colectiv îl semnifică, transfigurează întregul film. În această secvență genială, neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare. Toate filmele lui Jancso Miklos pe care le-am putut vedea încep cu o execuție. Se intră abrupt în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]