2,429 matches
-
cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
Visul întâi: Julia May adormită Julia May se agită în cetatea ei - Închisă se lovește de pereți În visul ei fără temere Prin spărtura din acoperiș Chipul lui de vis imprimă Umbre pe fața Juliei May Ea se preumblă lin, nepăsătoare Nu atinge nimic în cetatea ei - Ziua scapă prin degete de sticlă Visul al doilea: Separarea Două luni au clipit iulie și august El a decis să o cheme a rugat-o sa fie acolo la începutul după-amiezii Ea a
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Vise_de_mariana_zavati_gardner_mariana_zavati_gardner_1368609461.html [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greșeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăția cerurilor. Să știți că smerenia este singura cale și modalitate de
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL by http://confluente.ro/stelian_gombos_1436508705.html [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
cer timpului să se oprească / uitam cuvintele / abia învățasem tăcerea / m-am așezat învingător în fața lui / i-am făcut semn cu brațul meu drept / a zâmbit - mi se pare - trecând printre noi / înconjurat de iluziile mele pierdute/ de iluziile tale nepăsătoare” . ( ce am fost) Dar cât de frumos, de tandru își roagă iubita să-și aducă „aminte începutul”, fluxul de sensibilitate făcând sufletul să vibreze, să răscolescă întreaga ființă. „Vezi, umbra imi este jumătate,/ revino să visam aceleași ploi,/ să ardem
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1444227831.html [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Nu îmi doream să fiu, decât un visător, să pot să stau oricât să număr norii, când timpul m-ar uita-n alunecarea lui, nepăsător, îmi vor purta departe visele, pe aripile lor, cocorii! Locul în care aș alege să visez, ar fi departe de cărările umblate ca, furișat, din lumea tumultoasă, să pot să evadez să-mi construiesc visele în eternitate. Furtunile deșarte mă
RONDELUL VISĂTORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1426135564.html [Corola-blog/BlogPost/365657_a_366986]
-
simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin! În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii și nepăsători. Caut cu privirea, în zona spre care mă îndrept, coroane recente. Sunt două morminte apropiate...Îl găsesc! Trag aer adânc în piept. Îmi aud bătăile inimii în urechi, țări, strivitoare. Mă opresc din nou, încrâncenata: doar n-o să mă prăbușesc
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin!În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii și nepăsători. Caut cu privirea, în zona spre care mă îndrept, coroane recente. Sunt două morminte apropiate...Îl găsesc!Trag aer adânc în piept. Îmi aud bătăile inimii în urechi, țări, strivitoare.Mă opresc din nou, încrâncenata: doar n-o să mă prăbușesc
CORINA LUCIA COSTEA by http://confluente.ro/articole/corina_lucia_costea/canal [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința ei ușor nepăsătoare, Corola cerului sta însăși prăbușită, Apa și aerul simțite ca strânsoare Și ochii uzi, într-o albastră- nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune, Frumosul și iubirea ca veșnic legământ Te-ai prăpădit printre
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1470784272.html [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
se joacă pe bolta albastră a cerului. Trebuie, mi-am zis, să plec din mijlocul acestor amintiri care mă torturează și mă vor tortura mult timp dacă voi mai rămâne aici. Ridicai mâna în fața a două faruri, dar mașina trecu nepăsătoare pe lângă mine, aruncând în urmă gazele de eșapament și împroșcându-mă cu acel fum înecăcios de benzină nearsă. Trecură și a doua mașină, și a treia și a patra tot nepăsătoare, lăsându-mă în urmă ca un semn de întrebare
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443683348.html [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
Ridicai mâna în fața a două faruri, dar mașina trecu nepăsătoare pe lângă mine, aruncând în urmă gazele de eșapament și împroșcându-mă cu acel fum înecăcios de benzină nearsă. Trecură și a doua mașină, și a treia și a patra tot nepăsătoare, lăsându-mă în urmă ca un semn de întrebare. Nu stăteam pe loc, îmi pusesem în gând să merg și eu pe jos până voi găsi un milostiv să mă scoată din acest infern să mă ia, să mă ducă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443683348.html [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424069026.html [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să scot fixa afară, de prins nu voi mai prinde pește, atât timp cât se ospătează ea în zonă din momeala aruncată de mine. Așa am și făcut. Am strâns fixa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424069026.html [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Dragu Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485107523.html [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
avva Polihronie spunând: în lavra Turnurilor Iordanului în mănăstire era un frate care nu se îngrijea deloc de mântuirea sufletului sau și niciodată nu își făcea canonul pentru sfântă duminică. Apoi, după ceva vreme, văd pe fratele acesta, atât de nepăsător de mântuirea să, că se sârguiește cu toata râvna și cu mult zel. Atunci i-am spus: - Bine faci acum, frate, că te îngrijești de sufletul tău! - Avo, îmi răspunse el, în curând am să mor. Și intradevar, după trei
LIVADA DUHOVNICEASCA (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1378354206.html [Corola-blog/BlogPost/351835_a_353164]
-
urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greșeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăția cerurilor. Să știți că smerenia este singura cale și modalitate de
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/In_memoriam_preacuviosul_parinte_ar_stelian_gombos_1338363030.html [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
In viata asta-n toate trecătoare. Din buzele de mine sărutate Ar înflori pe perne maci sălbatici Și sânii tăi ar curge sturlubatici Amorul întețind întreaga noapte. Doar tu și eu , iubirea-i că și-o fiara Ce-și stampară nepăsătoare foamea Frumoaso atât de tânăra ți-e carnea Iubirea-o retrăiesc precum odinioară. Trăirilor de azi n-aș vrea să le-nchid ușa, În focul tău când ard mi-e veselă cenușă. ***** E gură mea pe trupul tău arcuș Cântând
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
mulțimea îngrădită de legi. Este o repetare și o situație delicată a tot ce există a acelor păcate, ”greșelile” cum metaforic le numește Ruffilli pentru a da nădejdea iertării prin pieire, acele ”gunoaie umane” pe lângă care trecem, nu neputincioși, ci nepăsători, pentru că trupul ne este vlăguit de povara minciunii. Aceste ”gunoaie” perpetuează, pentru că ele se ascund în subconștientul vizibil al vieții ”reciclate” unde ”erau dosite fotoliile puterii”. În realitate, pentru cel sărman și cu bună cuviință, toți cei care se perindă
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1407407584.html [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
tot restul vieții.” Poezia lui Ruffilli se aseamănă atât de mult cu poezia lui Bacovia, încât crezi la un moment dat că lumile celor doi evoluează într-un timp semnificativ al remarcei timpului care trece și a omului care rămâne nepăsător la spunerile poetului-om. Dacă în poezia ruffilliană omul se manifestă în plinătatea luminii, încercând să doboare răul prin sacrificarea fiindului său, în înserarea și noaptea bacoviană egoul se metamorfozează, devine zombian și freamătă sub recele tăcut al întunericului. Ruffilli
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1407407584.html [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
a Bisericii își are temeiul ei profund în universalitatea mântuirii în și prin Iisus Hristos. Această "nouă dimensiune" a Bisericii sau mai bine zis, această dimensiune a ei, este opusă atât tendinței de dominare, cât și celei de introvertire pietista nepăsătoare, indiferență față de problemele lumii, tendințe care au copleșit în trecut chipul autentic, evanghelic, nu numai al creștinilor singulari, ci și al creștinismului în general și al unei mari părți a teologiei. De aceea, în pledoaria pentru dimensiunea servirii, se subliniază
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1420456762.html [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
părți a teologiei. De aceea, în pledoaria pentru dimensiunea servirii, se subliniază totodată, necesitatea că creștinii și Biserica să nu mai păstreze în dimensiunea servirii spre care se îndreaptă, nimic din vechile porniri de cucerire, de dominare, sau de introvertire nepăsătoare. În lumea care a apărut în era noastră, Biserica va renunța la orice intenție de dominație clericala, nu pentru că ea este forțată să facă așa, ci pentru că trebuie să realizeze adevărată natură a servirii sale față de lume. Servirea trebuie să
MISIUNEA BISERICII IN LUMEA NOASTRA CONTEMPORANA. DESPRE EXIGENTELE MISIUNII BISERICII IN ACEASTA SOCIETATE SECULARIZATA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1420456762.html [Corola-blog/BlogPost/352229_a_353558]
-
închipuirea mea...ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
mare. Celui trist și apăsat, De necaz împovărat Plin de grijuri, ostenit Sau cu sufletul rănit Să-l pot ridica cu milă, Dar cu inima umila, Să-l îmbrac pe cel lipsit Știind cât e de prețuit, Să nu fiu nepăsător Dacă-mi cere ajutor. Să răspund la defăimare Cu blândețe și iertare, Să iubesc pe frații mei, Să Te văd pe Tine-n ei, Mulțumit să fiu oricând Totdeauna, orișicând. Pentru orice-ngrijorare Dă-mi Tu Doamne rezolvare, Întărește-a
DE ZIUA MEA PĂRINTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1421588104.html [Corola-blog/BlogPost/377873_a_379202]
-
frumos, însoțite de copii sfioși pentru care fustele mamei erau metereze de netrecut; ceva ce Albert nu putea pricepe pe de-a întregul, se petrecea. Mama Leana îl alunga întodeauna din preajmă. Albert se îndepărta încercând să pară cât mai nepăsător. Constatase că ori de câte ori se holba mai tare, cu atât mai înverșunat era alungat. Dacă își făcea de joacă pe aproape, din timp, părând cât mai absorbit de aceasta, mai că trecea neobservat. Încetul cu încetul mama Leana s-a obișnuit
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467524018.html [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]