4,818 matches
-
în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această capcană a obligațiilor față de idealuri. Noi sîntem capabili să propunem idealuri. Ah, desigur și prințul este dintre aceștia, și el este în situația de a propune altora idealuri, a fost întotdeauna, dar, din păcate, a ajuns într-o situație neplăcută, știi că era îndrăgostit de Sofie, asta nu se potrivește, nu merge cu privilegiul de care vorbeam. Să iubești, mai merge, dar să fii îndrăgostit, asta este o eroare, nu-i așa, o eroare fundamentală, care te leagă, te vîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înălțător... Am spus, așa, înălțător, ca să evit un alt cuvînt, poate cel mai potrivit, dar, din păcate, de neînțeles pentru multă lume..." Leonard Bîlbîie s-a simțit fericit, fără voia sa prințul îi oferise o ieșire din situația sa destul de neplăcută. Nu-i este ușor unui agent secret să fie dominat, fie și numai emoțional. "Alt cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu șnur roșu, într-un depozit cam umed și în care nu prea umblă nimeni. Erau de fapt asigurarea Serviciului pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți avea Mihail nu se putea ști chiar tot în acest domeniu atît de încîlcit și sensibil, tot timpul calci pe nisip mișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că e un om de paie era numai pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să vrea, îi dădea prima confirmare asupra unui fenomen pe care îl observase de cîtva timp, dar pe care se străduise să nu-l bage în seamă. Credea că dacă îl va ignora va și dispărea, ca o amintire neplăcută. Semnele erau neclare, îți trebuia multă intuiție, mult fler, talent chiar, pentru a lega un fir de altul, n-o făcuse, pentru că știa ce înseamnă asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este Leonard Bîlbîie. În privința asta lucrurile sînt clare chiar înainte de a se face o anchetă. Este o regulă, un principiu al Serviciului. E de fapt singura cale prin care Serviciul poate fi scos din situațiile, cum să spun, din situațiile neplăcute. El, Serviciul, există doar atunci cînd reușește. Cînd dă greș, de fapt nici măcar n-a existat pentru a putea greși. Înțelegeți?" Șerban Pangratty a înțeles. A înțeles că se înșelase atunci cînd a crezut că va putea să se întreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
navei, cât și pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută. În niște carene construite cu mijloace atât de rudimentare pătrundea, desigur, destulă apă, oricât de temeinic ar fi fost călăfătuite, de aceea erau construite în așa fel încât fundul lor să coboare dinspre capete spre centru, unde se află tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că tatuaj un micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să se numească întruna idiot, era faptul indiscutabil că tot ce-i explică Miti Matái răspundea unei logici elementare, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
extreme, încât Miti Matái se vedea obligat să intervină mereu pentru a aplana disputele care apăreau și nu trebuia să-l cunoști foarte bine ca să-ți dai seama că ar fi preferat să nu fie nevoit să călătorească cu această neplăcută povară. Cu toate ca exercita o putere indiscutabila la bordul navei, era împotriva principiilor lui să dispună de un bun care îi aparținea de drept lui Vetéa Pitó, care, din ziua când găsise Soarele care Cântă, se transformase, în ochii tuturor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asistau și ei, râzând, căci, văzându-l pe șeful lor purtându-se în felul acesta, se excitau și ei atât de tare, încât, după puțin timp, începea o orgie scârboasa și inumana, în care noi aveam întotdeauna rolul cel mai neplăcut. Față ofta scurt și continuă cu greu: Mă doare numai când îmi amintesc!... Vahíne Tiaré o mângâie dulce pe creștet, încercând s-o consoleze: — Dacă nu vrei, nu mai continua. —Vreau să continui, replică ea cu seninătate. Vreau să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
starea lui de sănătate, temându-se că într-o zi ar putea să cadă victima oboselii acumulate. Tapú nu se satura să-l privească, de parcă cineva ar fi vrut să-l ia de lângă el, si, când îl cuprindea această senzație neplăcută, simțea o neliniște puternică și o amărăciune de nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era convins că viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piciorul pe punte. —Vin, confirmă Căpetenia Războinicilor, cu un zâmbet larg. În zori au să fie aici. V-ați făcut bine treaba? Ne-am făcut-o. —Excelent! comenta vesel Navigatorul Căpitan. Cred că de data asta o să aibă o surpriză neplăcută. Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele, spuse. Toate! Însă, în timpul scurt care le mai rămăsese până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
definirea conturului și a siluetei obiectelor. Măsurarea luminii cu exponometrul devine mai dificilă, din cauza prezenței sursei de lumină în cadrul de fotografiat. Lumina de deasupra, cea verticală, se întâlnește la iluminarea de interior și pe portrete și creează efecte puternice și neplăcute. Lumina de jos, „lumina de rampă”, este folosită la iluminatul de scenă sau la cel al vitrinelor. La iluminarea de studio se folosesc mai multe surse de lumină simultan, literatura de specialitate menționând diverse posibilități. Desigur, nu există reguli prestabilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
rog, ceva mai Încet, i-a spus Margaret. Dacă mai mănânci În felul ăsta o să ți se facă rău. Mie mi-e destul să mă uit la tine ca să mă Îmbolnăvesc! Aspectul lui o intriga, dar nu Într-un fel neplăcut. Era un caz interesant de studiu pentru ea. Trăsă turi tipice indo-malaeze, printre care se puteau bănui urme ale unor strămoși minangkabau și o piele de nuanță mai deschisă, Întunecată Însă din pricina asprimii traiului celor din insulele de sud-est, toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ea purta o tunică de dantelă cu flori, el o cămașă albă care cădea țea păn și un turban balinez. Erau și alți europeni, toți În costume locale. Margaret nu văzuse niciodată fotografia asta. Părea să fi fost un foarte neplăcut bal mascat, și-a spus ea, unul stânjenitor și jignitor. Ar fi preferat un chef strașnic, ar fi fost mult mai puțin neplăcut. Într-un fel, și-ar fi dorit să nu fi avut nici o amintire despre cei de acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui nu-i erau frate și soră, nu se putea gândi la ei În felul ăsta. Puțin Îi păsa de Bob. În ce o privea Însă pe Farah era altceva, n-ar fi vrut s-o pună Într-o situație neplăcută. Îmi faci numai necazuri, Johan. Toată noaptea te-nvârți cu mașina prin oraș, prin tot felul de locuri, fumezi, bei. Pe deasupra, aud că umbli cu o fată. Mai mult, o prostituată. Ce fel de tânăr bun musulman se poartă-n
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu un iz de grăsime de gătit. Rezulta o aromă asiatică tipică, iute, dar nu neplăcută. O copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar fi uitat, În rânduri ordonate pe peluză, suspendate Între coloane, așternute pe mese, de parcă Își revendicau proprietatea Întregii clădiri. Roșul steagului era profund
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o comunicare telefonică. Firește avea pretenția să fie și ea un pion important, să cunoască adică, în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-odată o revăzu pe Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o parte și alta, se pierduse acolo și-i era imposibil să se identifice. Într-o zi îi reîntâlni pe soții Alexe. Carmina era împreună cu Ovidiu, făcu prezentările cu voce nesigură, se simțea ca o elevă surprinsă într-o situație neplăcută, pe urmă, după câteva momente, își reveni. Și ei erau doi oameni, nu, o pereche de oameni căsătoriți nu aveau de ce să fie împotriva ei și a lui Ovidiu, nu-i auzise niciodată perorând împotriva alianței, ce argumente sarcastice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]