7,995 matches
-
unde n-are ce căuta, aici, în centrul „civilizației” românești, pe Calea Victoriei, între palate și edificii unde s-a făcut istorie! Dacă ne tulbură natura cu lucrarea ei uriașă, ne șochează și oamenii cu delăsarea lor, cu lentoarea lor, cu neputința lor. Insistăm: pădurea sălbatică n-a răsărit pe vreun câmp uitat de lume. Ci în centrul Bucureștiului, în groapa de fundație unde începuse nu știm ce construcție importantă, care, din motive litigioase, a fost abandonată. Abandonată, dar pentru câtă vreme
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
nu e semnul vreunei gîndiri religioase creștine, care vrea să vadă în om o ființă dăruita cu bunătate de un Dumnezeu clement sau iubitor, ci pornește de la recunoașterea unui handicap vital al oamenilor ca specie: incapacitatea de suficientă de sine, neputința de a supraviețui în izolare, altfel decît acceptînd ajutorul celorlalți și oferindu-l la rîndul nostru. Ce ne învață manualele de eticheta, si anume că regulile de politețe și conduită ar fi o descoperire a secolelor civilizate, deci implicit măcar
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
în ritualuri, e fals. Originile gentileței față de Celălalt, se pare, merg mult îndărăt, către un soi de primitiv fundamental al naturii umane. Sîntem politicoși, sau ar trebui să fim, unii cu ceilalți, nu pentru că răspundem unor norme, ci dintr-o neputința pe care o compensam astfel. Ca să supraviețuim, trebuie sa domolim demonul din noi și să scoatem cît mai mult la iveală îngerul. Contestabila, simplistă, banală sau ciudată, oricum ar părea o asemenea ipoteză, e limpede că ea are consecințe interesante
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
fost, vor fi ,se nasc și mor... Nădăjduiesc ;de-o fi să-i certe Judecătorul cel slăvit, Chiar după ce i-a osândit, Se poate indura să-i ierte! Fără liman , tristețea mea, Ca mine ,n-are rost, nici capăt; Ce neputință-i pentru ea Hodina lutului s-o capăt! Ea, cănd că șerpii vrea s-alinte, Când ,ca să-și bată joc ,mă minte, Cănd sfarmî-al gândului avânt, Cănd frige ,arde ,ca o flacă; E-a fericirii mele racla, Și-a moartelor
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Constantinescu nu i-a lăsat să moară, au reîncălțat ciuboatele "luptei de clasă" și au trecut la un veritabil tir de artilerie. Figura uluită, de înger contrariat, a lui Dragoș Constantinescu, se decupează pe micile ecrane ca un medalion al neputinței și ineficienței. Simțind în beizadeaua înceată la vorbă punctul slab al cazematei cederiste, revanșarzii bolșevizanți s-au coalizat și, ca disperații, încearcă să dărâme această fragilă întrupare a constantinescianismului. Nu cred că vreun om normal poate privi altfel decât cu
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistice. Urmărită pas cu
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
mărturisire: "nici milă de părinți și nici iubire/ de fiu și de nevastă ori dorința/ de-a fi prilej în veci de fericire,/ n-au izbutit să-mi stîmpere dorința/ de-a cerceta pămîntu-n lung și lat/ și omului virtutea-ori neputința" (XXVI, 94-99). Manifestîndu-se și sub forma polytropiei, setea de cunoaștere a lui Ulise se aprofundează pînă la o irealizare a locurilor, care contează prin provizoratul dureros cu care se înregistrează pe traiectul existenței, prin nostalgia pe care o provoacă: Caută
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
a lui Ulise se aprofundează pînă la o irealizare a locurilor, care contează prin provizoratul dureros cu care se înregistrează pe traiectul existenței, prin nostalgia pe care o provoacă: Caută locuri noi și oameni să le pătrundă adevărul, putința și neputința, cu care să se întreacă în virtuți ca un cavaler al evului de mijloc. Ulise degajă nostos-ul din orice loc căci adevărata cunoaștere, prin comuniunea esențială nu se poate realiza decît în acel loc păstrat în memorie ca esențial. Eroul
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
special la cenzură, șefii se răzbunau pe propria lor nimicnicie. Rolul lor nefiind altul decât de a nega. Luvru, Rembrand. Sfântul Matei inspirat de îngerul năsos. Amănunt făcând și mai reală făptura cerească, de obicei convențional de perfectă, de unde și neputința de a te convinge... Îngerul năsos este intens luminat. Stând în spatele Sfântului, el îi pune atent degetele pe umăr, ca și cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspirației
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
marxismul nu numai n-a murit, dar nici nu va muri vreodată. "La fel ca în Hamlet, prințul unui stat putred, scrie Derrida, totul începe cu apariția spectrului. Mai exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
metaforă!) N-aș merge atât de departe încât să spun că dl. Diaconescu a distrus P.N.Ț.C.D.-ul și Convenția Democrată de unul singur. Aceste embleme ale speranței românești până prin 1996-1997 purtau demult în sine germenele indeciziei, ipocriziei și neputinței. Bătrâni și bătrânicioși, liderii țărăniști purtau pe chip stigmatul imobilismului încă dinainte de a fi devenit stăpânii țării. Și parcă le stătea mai bine în chip de statui, înțepeniți pe banca opoziției. Pentru că atunci când au început să vorbească, atunci când în avanscenă
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
întâlniri electorale dominate de ouă clocite și roșii putrede! Câtă diferență între entuziasmul popular de acum patru ani, când românii vedeau în ei salvatorii neamului, și sictirul mustind de violență de azi! Acum, "țărănist" e sinonimul perfect al ideii de neputință, minciună, lașitate, îmbuibare, necinste, prostie și rapacitate grețoasă. Cei care mai cred în viitorul țării, se vor feri de ei ca de un stârv în descompunere! înțeleg eforturile disperate ale d-lui Isărescu de a se disocia cât mai ferm
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
așea... p-ormă o ții după ea... drrreeept înainte, așea,... capisco?... și dai într-o stradă mare dă tot, bulivard, așea,... și cum ajungi acolo-șa, mai faci o dată la stînga și dai de... cum ziseși! La Madrid, așa ceva este cu neputință. Deși te afli într-o țară latină. În sîngele spaniolilor însă curge mult sînge maur... Madridul a fost o cetate maură, de altfel, - pe numele ei străvechi Matricia dinainte de anul 1000. La romani, cum ar veni: matcă, matrice... Imprudența mea
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
oarbă și cerșetoare, ci în numele unei idei care să o ghideze, să o glorifice și să o stimuleze. Blocajul, de pildă, în descrierea obsesiv-repetitivă a dedesubtului erotic nu numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea și explorarea lui, prin neputința de a-l transcende în vreun fel spre o reconstrucție în termeni personali. E vorba doar de o zgâire pasivă și frustrată, prin vitrină, de o promiscuitate vinovată, ci nu de o reală împroprietărire cu dedesubturi. Nu se poate nega
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se poate explica și aparent e neverosimilă senzația acestui infern gogolian și kafkian totodată care durează complicat și de neînvins în preajma noastră. Singura luptă împotriva lui e încercarea de a-l ignora și de a crea o contrarealitate compensatorie
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
sus... Escurialul spaniol însă, mănăstirea de lîngă satul San Lorenzo del Escorial, - palatul regilor catolici ai Spaniei, - seamănă, cert, cu un grătar de mititei... * Între Kremlin și Escurial, peste secole și indiferent de regimuri, există o afinitate de spirit cu neputință de infirmat, - Inchiziția, instituție potrivnică gîndirii, rațiunii libere... "Grigore al XI-lea a organizat în 1231 un tribunal special... Acțiunea acestui tribunal s-a întins încet, încet, asupra întregei creștinătăți. Trăsătura principală a procedurii sale... era un secret absolut al
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
nebună"". Și în aprilie același an: "Ce-i datorez Gărzii de Fier. Consecințele pe care a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbîntare de tinerețe au fost și sînt atît de disproporționate, că după ea mi-a fost cu neputință să mai îmbrățișez vreo cauză, chiar și inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai știe cum. E bine să plătești scump o rătăcire de tinerețe; vei fi cruțat, mai tîrziu, de o mulțime de decepții". Și în septembrie același an: "Garda de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
retrași, nemanifestați public decât prin cărțile lor. Alții, în aceeași situație cu ei, au acționat altfel. Ajunși în străinătate au făcut mult caz de motivele care i-au obligat să plece, au vorbit de persecuții și de lezări morale, de neputința de a le mai suporta. Au dat interviuri, au scris articole în care s-au prezentat ca victime ale situației din țară, cum au și fost, odată însă cu atâția alții. Unii și-au construit, cu aplomb, o imagine de
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
în fața unei ființe nediferențiate care se acomodează cu toate și cu toți, dintr-un fel de oportunism ontologic. Cuvintele lui sînt potrivite totdeauna în imanent, și s-ar putea ca acest oportunism să nu fie, pînă la sfîrșit, decît o neputință de a defini relația și etică și metafizică dintre a fi și a nu fi". Arghezi precum un Hamlet ratat? Dar nu ne așezăm cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
sale poate fi și surprinzător-candid-contradictorie. Înainte de 1989 (las'că și după), s-a manifestat, în viața noastră literară, o accentuată tendință de sacralizare. Exista o categorie de autori, practic imuni la critică (nu era defel ușor, ba chiar, frecvent, cu neputință să scrii altfel decît foarte elogios despre un Sadoveanu sau Arghezi, despre un G. Călinescu sau Marin Preda, ba chiar despre Nichita Stănescu). În jurul scriitorilor tabuizați s-a constituit o speță de exegeți iconoduli. E vorba de un reflex "de
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
regiunile țării, sînt apărătoare. Socot că sîntem ocrotiți și chiar dacă noi sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să ne gîlcevim continuu, cei de deasupra noastră se uită cu milă la noi și ne ocrotesc în ciuda tuturor manifestărilor neputinței noastre spirituale. Fiindcă ne gîlcevim și în materie spirituală. Ne gîlcevim în toate materiile. Or, fără ajutorul de Sus nu se poate depăși în zece ani de la Revoluție și, cum am mai spus și eu mereu, Oala lui Papin a
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta oamenii, fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea spovedaniei, ci o potențează. Solitudinea maximă, realizată de scriitor precum o condiție a substanțializării sale, are un beneficiu mixt, estetic și spiritual, factorii fiind cu neputință de separat. În artă, sacrul și profanul nu se opun, ci cooperează în cadrul valorii estetice, care ea însăși conține un element sacral. E adevărat, putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
întinse ale prezenței scenice a lui Hamlet. Momentul forte al montării, "Cursa de șoareci", spectacolul din spectacol, menit în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
profite de dl. Reichmann spre a-și regla conturile cu unii confrați, vîrîndu-se ca musca-n lapte în polemica legată de antisemitism, nu ne poate duce cu gîndul decît la hrana nu chiar spirituală a avocatului neîntrebat din zicala populară. Neputințele fostului și actualului președinte O nouă afacere din categoria celor uitate agită presa cotidiană. E vorba de așa-numita "afacere Jimbolia" botezată astfel, deoarece prin gara cu același nume au trecut în Iugoslavia, în perioada embargoului respectat de guvernul Văcăroiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]