3,633 matches
-
-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
El ridică din umeri: — De ce m-ar impresiona? Întrebă. Nu știu prea multe despre femei, și poate că majoritatea sînt ca tine... — Îmi imaginez că, În fond, multe trebuie să fie ca mine, admise Niña Carmen. Trec prin viață frustrate, neputincioase să accepte, nici măcar față de ele Însele, În singurătate, realitatea celor mai intime dorințe ale lor... Le-ar Îngrozi să le descopere, dar odată ce au Înmugurit, ca În cazul meu, trebuie asumate, așa cum se asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia de la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a Sofiei, în lungul cărării pietruite de la poartă la Vilă, cînd K.F. îi deschidea poarta, din cauza frigului ori a umezelii, mecanismul electromagnetic de deschis automat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
convingă mai tarziu oamenii de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se ascundă în peșterile din munți, unde se vedeau obligați să aștepte neputincioși că agresorii să jefuiască totul în calea lor. Cand le arătară pielea sălbaticului, recunoscură că suferiseră - cu mulți ani în urmă- atacul unor indivizi care aveau asemenea tatuaje, dar nu puteau ști sigur dacă erau aceiași și nici nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ea, ca pe Purúa? S-ar fi transformat într-o amintire frumoasă, iar noi nu ne-am mai fi simțit ridicoli. —Așa te simți? Ridicol? —Tu nu? —E posibil, recunoscu Tapú Tetuanúi, deși, mai degrabă, aș spune că mă simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prenatale. Trebuie să întâlnesc pe cineva, a spus. Pe prietenul ei. Și domnul Whittier a spus: De-asta a condus Moise triburile lui Israel în deșert... Pentru că oamenii ăia trăiseră vreme de generații întregi ca sclavi. Se învățaseră să fie neputincioși. Ca să creeze o rasă de stăpâni dintr-o rasă de sclavi, a spus domnul Whittier, ca să învețe un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o susțină, dar puterile lor se dovedeau nefolositoare. Luana se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai și tu un tătic care să te ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi mângâie părul și zâmbi: Tu, plăpândă... Doamne, în viața mea n-am văzut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebă ce caută, de fapt, ce vrea. Își dorea ca Luana Leon să fie prietena lui? O iubea, oare? Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi cum pleacă, luând smaraldele cu el și se întrebă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și își întinse oasele sub așternut. Binecuvântată clipă, după trei zile chinuite pe drumuri. Pleoapele i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se așeză lângă bărbatul adormit, plecat în cine știe ce clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca în ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mai apere. Dacă tu mă vezi în stare de așa ceva, atunci eu nu mai am ce să-ți spun. Cum crezi c-aș putea să te pun într-o astfel de postură față de colegii tăi? Se simți, dintr-o dată, neputincioasă, inutilă, lipsită de spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I se făcu milă de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece la Sanda și să se detașeze de toate bucurându-se de prezența Anielei. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să știe dacă Rebeca a murit, dacă nebunul de Laur Midea a fost îngropat și se revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abia atunci Își descoperea propriul corp. și-a amintit de asemenea de clipa când băgase capul sub apă și descoperise o Întreagă lume ale cărei vaste Întinderi nu le bănuise de pe țărm niciodată, un loc unde se simțea mic și neputincios. Când revenise la suprafață, trăsese aerul În piept cu lăcomie, speriat că ar putea fi dus de ape, dar În fundul sufletului Își dorise să fie luat de mare. — ...stimați concetățeni și revoluționari, secolul al douăzecilea ne-a umplut de un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imagi nat aceeași banderolă pusă pe ochi. Tocmai pentru că țineau să arate ca niște luptători Dayak arătau atât de ridicoli, și-a zis ea. Nu se putea stăpâni să nu râdă văzându-le Înfățișările grotești. Încercând să pară Înspăimântători, arătau neputincioși, jalnici, cu șlapii lor și cu șorturile de nylon și cu maiourile decolorate de atâta purtare, pe care scria Țin’te bine! Ești din generația Pepsi! Treceau și grupuri de tinere cu pantaloni și bluze sobre, cu dra pele care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te simți atât de neputincios! Mick a ridicat din umeri și a ieșit pe asfaltul crăpat din curtea spitalului. Cu vreo sută de ani În urmă ar fi fost amândoi În caleașcă, și a zis Margaret. Sub același soare necruțător, ar fi purtat o rochie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apropiați, nu-i așa? Adam a Încuviințat. Nu știa cum de știa, pur și simplu așa era. — Sunt așa de furios când nu-mi amintesc nimic. În zadar Încerc să mi-l aduc aminte. Nu pot să mă sufăr, sunt neputincios. Nu-i adevărat, a spus Din luându-l pe după umeri. Se În tâm plă adesea, e chiar firesc. Trebuie că ceva ți-a produs o emoție violentă și asta ți-a blocat creierul. Glasul Îi era sigur de sine, de parcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
La Început n-am crezut c-ar fi ceva serios. Nu mă durea În nici un fel. Dar când am Încercat să mă ridic am băgat de seamă că piciorul nu mai era bun de nimic. M-am simțit atât de neputincios și de neajutorat, Margaret! Iar Jos s-a aplecat peste mine și mi-a zis: Ține, ia niște coniac! Incredibil! Se purta de parcă nu se ntâmplase nimic. În momentual ăla mi-am dat seama că-l urăsc. A oftat. Urăsc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poate era minciună doar pe jumătate, pentru că de fapt Înțelegea. Dar În capul ei Începuse se Încolțească un sâmbure de gând, iar acel sâmbure, ascuns și absurd, zicea: Nu pleca, nu-nțeleg de ce pleci fără mine. Dacă rămân, mă simt neputincios. Nu pot să stau În paradis, când În Europa se-ntâmplă ce se ntâmplă. Toți cei de-aici se prefac că războiul n-are nimic de-a face cu ei, dar are. Nu putem să ne ascundem veșnic. Uită-te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stătea În puterile ei, dar nu fusese destul. Nu mai fusese niciodată atât de abătută, nici nu știa cum ar trebui să se simtă. Furioasă? Nemulțumită? Speriată? Umilită? Nu, nimic din toate astea, și totuși toate laolaltă. Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum crezuse Întotdeauna că se Întâmplă, ci de ceva mai cumplit decât spaima, peste care, la urma urmelor, se putea trece, de o neliniște stranie, de simțământul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]