3,664 matches
-
trebuie să recunosc că prefer a treia parte din tine, față de oricare altă femeie pe de-a-ntregul. —Păcat că legea nu o permite! Ar fi fost soluția perfectă. —Ce șanse am să mă alegi pe mine? întreba băiatul, cu evidență nerăbdare în glas. Una din trei, răspunse ea sincer. Exact una din trei. Două zile mai târziu, toata insula se deștepta pregătită să sărbătorească marele eveniment al lansării Mararei, dar, spre deosebire de cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că Teatea Maó făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo, caută plin de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și ei în apă ca să preia pluta, si de îndată ce o lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri de sete și că fără sosirea providențiala a catamaranului n-ar mai fi rezistat mult timp. Tapú Tetuanúi și Chimé din Farepíti urmăreau scenă, neputându-se hotărî dacă să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe respingătoare, care păreau să trăiască pândindu-le cea mai mica neatenție, ca să le sară la gât. Cățărate în palmierii cei mai înalți, gărzile cercetau cu atenție orizontul, așteptând cu nerăbdare să zărească navele dușmane, dar se părea că oceanul - sau poate taifunul- le înghițise pentru totdeauna. Ce facem dacă nu se-ntorc? întreba Chimé din Farepíti într-o seară, pe când se află așezat lângă cei doi prieteni ai lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se trezeau devreme, se găteau cu haine frumoase și ieșeau în curte să-i privească pe cei mari cum pregătesc automobilele pentru drum. Femeile scuturau covorașele și husele, bărbații ștergeau parbrizele, făceau curat în portbagaje. Copiii se hârjoneau, așteptând cu nerăbdare plecarea. Unchiul Vali avea un "Trabant". Se auzea până în capătul străzii pârâiala pe care o făcea motorul când era pus în funcțiune. Luana asista la toată mișcarea ascunsă după perdea, cu o sfâșietoare dorință de a merge și ea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu știam că recită așa de frumos. Cu toate ieșirile ei, Luana asta a ta, Sando, e dată dracului. Așteptarea se prelungea și Anda se grăbea să plece să întoarcă friptura. Ați uitat de noi? Când e gata? Speriați de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dând ușor din cap și luă haina de pe scaunul ce voise să-l păstreze pentru ea. Privirile colegilor lui, aliniați în rând, exprimau stupoare. În clipa în care o văzuse, Marc tocmai le vorbea despre prietena lui, o aștepta cu nerăbdare, îi ruga să privească prin sală și să-l anunțe dacă o zăresc. Pe tot parcursul serii Luana fu măcinată de greșeala pe care o făcuse, dar nici pe Marc nu-l iertă că nu-i propusese să meargă împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oribil presentiment, Luana îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și că va apare să ia masa în jur de opt. Spera însă să nu-l găsească acolo, să fie la Hunedoara, gândindu-se la ea, așteptând cu nerăbdare s-o revadă. Când îl văzu coborând scările și trecând pe lângă ea fără s-o bage în seamă, își dori ca pământul să se surpe și ea să cadă în adâncuri pentru totdeauna. Alergă în urma lui și-l prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
m-ai căutat? Luana, nu am timp de asta. Mă grăbesc. Îl privi, dezorientată, în ochii albaștri. De ce faci asta? Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor de odinioară, visa să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nici o portiță de scăpare. Îl suna sâmbăta și-l întreba dacă are un program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frunzele puține, bătea vântul, dar cerul era cu desăvârșire senin. Bărbatul și-a scos din buzunarul trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii ei. Prima oară în prezența Sidoniei, fusese potolit, politicos, un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inutil. N-a mai rămas nimic nou, imaginează-ți. Te-am chemat aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar de ce? întreba Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eu, una, sper că exact asta le ofer. Ce părere aveți despre tânăra generație de romancieri britanici? — Încerc să fac abstracție de ei, zise Adrian. Dar sper că nu vreți să-mi spuneți că toți cititorii ăștia ar arde de nerăbdare să deschidă revista la pagina dumneavoastră dacă ați fi supranumita Fanny Tarrant - cea mai omenoasa realizatoare de interviuri a Mării Britanii? — Nu, n-am să vă spun așa ceva, riposta Fanny. Încerc doar, cu oarecare greutate, să vă iau un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prin bătrâni că atunci când soarele apare, vârfurile înzăpezite ale munților capătă străluciri de diamant. Am devenit curioasă. Voiam să văd și eu neapărat un răsărit de soare. Într-o seară, m-am culcat visând la frumusețea munților și așteptând cu nerăbdare ziua de mâine. Când a sunat ceasornicul, am ieșit grăbită din cabană. Pretutindeni era întuneric. Apoi, puțin câte puțin, începea a se ivi geana de lumină. Ultima stea de pe cer numită ,,Steaua Ciobanului” dispăruse în trandafirul zorilor. Lumina se mărea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a o înveseli și de aceea toți așteptăm cu nerăbdare și bucurie în suflet sosirea ei. ,,Primăvară, ce din rai, Nemișcat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni?” Sorina Onceanu, clasa a V-a C Primăvara După îndelungata iarnă, a sosit cu mândrul său alai primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vorbim, odată cu sosirea primăverii a crescut și puterea de muncă a oamenilor. Elevii sunt acum în vacanță. Au timp destul să se bucure de frumusețile primăverii și își amintesc cu plăcere de ziua măicuțelor lor și a mărțișorului. Așteaptă cu nerăbdare ouăle roșii, adică Sfintele Sărbători de Paște. Și iată cât de multe bucurii ne oferă primăvara. Este cu adevărat un anotimp foarte frumos, care trezește întreaga natură la viață și care merită cu siguranță cele mai sincere felicitări! Alina Catană
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi tocmai, de aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala atât de necesară culturilor. Iarna nu este un anotimp mort. În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu acest lucru și frații s-au dus la culcare, așteptând nerăbdători zorile. A doua zi, copiii s-au sculat de dimineață, așteptând cu nerăbdare ora prânzului. La masă, după ce abia s-au atins de mâncare, s-au ridicat misterios și au plecat să aducă buchetele pe care le pregătiseră cu atâta grijă. Părinții s-au uitat nedumeriți după copiii care nu le-au spus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
barele de metal ale gardului mereu proaspăt vopsit de parcă rugina ar fi amenințat și trupurile tinere și zvelte ale fetelor. Stăteau cuminți Într-un rând care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]