910 matches
-
mai spuse nimic confraților, și-așa trecuseră prin spaime adânci! Se-mbrățișară cu toții, promițându-și în gând că experiența recentă avea să le fie un liant mai bun decât orice legătură de sânge! Fiecare găsea în ochii celorlalți același jurământ nerostit. Lumina aurie începu să slăbească în intensitate și oglinda-perete să se tulbure. Sensibilizați acum de-atâta necunoscut și neînțeles, se strânseră unii în alții, privind speriați în jur. Doar Americanul avu curaj să se apropie de peretele stâncos și să
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mult alb ochii, într-un joc de du-te vino, desenează tăcerea ce se afundă în măruntaiele amintirilor. De atâta nins pleacă lumina la izvor și mie mi-e tare sete ce să topesc să sting arșița de pe buza cuvântului nerostit? Citește mai mult Ai ninsde s-au astupat drumurileși de prea mult albochii, într-un joc de du-te vino,desenează tăcereace se afundă în măruntaiele amintirilor.De atâta ninspleacă luminala izvorși mie mi-e tare setece să topescsă sting
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Ai ninsde s-au astupat drumurileși de prea mult albochii, într-un joc de du-te vino,desenează tăcereace se afundă în măruntaiele amintirilor.De atâta ninspleacă luminala izvorși mie mi-e tare setece să topescsă sting arșița de pe buzacuvântului nerostit?... IX. SĂ CITIM ÎN DOI, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. De azi n-am să mai citesc povești ele se termină după trei zile și nopți am să citesc în stele, că e
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
2012. Vezi iubite, e toamnă iar!... Vezi iubite cum toamna alungă de pe cer cocorii și-mrăstie cu dărnicie norii care ascund albastrul de zare și-nghit cu nesaț razele de soare? Dar ție îți place vremea -întunecată te ascunzi printre cuvinte nerostite, dispari precum clipele grăbite și te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața, când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciunde clipele noastre adunate-ntre rânduri, nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturi în cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară, mă cuprinde ușor dorul de primăvară când văd copacii cu degetele spre soare cerând către-nalt supremă-ndurare și când știu că iarna bate la ușă cu ger și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și zăpadă de vânt ... Citește mai mult Vezi iubite, e toamnă iar!...Vezi iubite cum toamnaalungă de pe cer cocoriiși-mrăstie cu dărnicie noriicare ascund albastrul de zareși-nghit cu nesaț razele de soare?Dar ție îți place vremea -întunecatăte ascunzi printre cuvinte nerostite,dispari precum clipele grăbiteși te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața,când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciundeclipele noastre adunate-ntre rânduri,nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
clipele grăbiteși te-mprăstii cum toamna împrăștie ceața,când vine după noapte, grăbită dimineața ! Ai uitat iubite cum timpul poartă spre niciundeclipele noastre adunate-ntre rânduri,nu simți cum trec iar și iar anotimpuri iubirea se -mprăstie-n mii de frânturiîn cuvintele nerostite de tainice gânduri.. E toamnă iar și-n suflet ș-afară,mă cuprinde ușor dorul de primăvarăcând văd copacii cu degetele spre soarecerând către-nalt supremă-ndurareși când știu că iarna bate la ușăcu ger și zăpadă de vânt ... Abonare la
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Ajunsă în punctul ăsta al rememorării, Mira surâse, deși în suflet, tăinuit și de ea parcă, ducea un ghemuț din firele durerii înăbușite, singurele urmări ale unei iubiri de la douăzeci de ani pentru un coleg de facultate, dar rămase neîmpărtășite, nerostite unul altuia în vorbe decât în al treisprezecelea ceas, dar evidentă din atitudini... Se vede că amândoi fuseseră lipsiți de încredere în sine, fiecare nesimțindu-se vrednic de iubirea celuilalt... Își mai aminti cum colegul acela, auzind că se mărită
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora albastră alături de visuri surori. Citește mai mult Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor din lanul cu grâupârguit,doar el va reînvia dorințadevenită amintire.Încep să mă curăț prin ruga-spovedanieiubind mai presus de oricetaina cuvântului nerostit,sfințesc fiecare gând cu lacrima,Dumnezeului Cuvânt,ca vrerea să-și recapete suflulși să se prindă în horaalbastrăalături de visuri surori.... XI. DOR DE DUCĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Surâzător îmi bate
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină. Citește mai mult Surâzător îmi bate soarele în geamși-o rază mică în palma mea petrece,Din miezul nopții prin ramuri auzeamO voce ce-mi șoptea, -Privește, iarna trece!Un dor de ducă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
primăvaraCa plopi cei golași înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină.... XII. RUGĂ PENTRU ROMÂNIA, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Doamne Mare, Doamne Sfânt Te coboară pe pământ, Vino, Doamne, mai degrabă Că ne e suflarea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
un lăcaș clădit din hiacintși văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea,... XXIII. ÎȚI CER O LECȚIE..., de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Acum, sunt prietenă cu mine și palmele s-au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp, am aflat ce înseamnă inima frântă de durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
raza ce coboară din Empireu, simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi înghețe zborul spre Dumnezeu și devin vultur pleșuv, îmi fac cuib în durerea trezirii ... Citește mai mult Acum, sunt prietenă cu mine șipalmele s-au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp,am aflat ce înseamnă inima frântă de dureresimțind până-n adânc suferința depărtării de Tineatunci când am ales noaptea gândurilor moarte.Acum, îți cer o lecție,Tată,învață-mă să spun“nu”când viforul patimilor vrea să intre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cronologic cu opinii critice și de un altul, al lucrărilor publicate, iar, pe coperta a IV-a, de un amplu comentariu, semnat de Marin Mincu.” - “ Constantin Stancu a oferit spre lectură cititorilor săi o nouă carte de stihuri - Greutatea gândului nerostit, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2012 - , cuprinzând 45 de poezii, distribuite în trei secțiuni: Intrarea în psalm, Poemul și Călătoria. Se reține, de îndată, legătura foarte limpede dintre titlu și enunț, ceea ce arată o activă conștiință artistică, aplecarea spre asumarea reflexivă
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
într-atât de credibilă. “„Ba da. Sunt voci, pe care le aud, în timp ce merg pe stradă, stau în fotoliul meu de lângă birou, așteptându-te să-mi bați la ușă. Mai cu seamă vocile noastre. Cuvintele scrise sau nescrise, rostite sau nerostite, în alte aranjamente”. „E un Duende în tine, ți-am atras atenția, un spiriduș, care te chinuie, te împiedică să fii fericită”. „Crezi?” „Sunt convins. De ce nu ești fericită? Ai toate motivele să fii. Mai presus de toate, pe acela
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât de sumbră
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
gângurit / poezia mea a început cu tine în aceleași brațe ce ne-au legănat străbătând cărări prin lume cu primul pas călcat / poezia mea a început cu tine trecând prin colbul vieții obosit luptând în rând cu tine pentru gândul nerostit. Referință Bibliografică: poezia mea / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POEZIA MEA de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380004_a_381333]
-
din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului am ochii unui animal hăituit nu știu cum să vă spun dar azi am ucis în numele Tatălui al Fiului și al Omului din mine am degetele pătate și trăiesc într-un anotimp pervers rostuiesc cuvinte nerostite și-mi caut vina în tăcerea unei lacrimi fără identitate ucisă în favoarea unei iubiri pe care am scrijelit ultima dorință mai e puțin și se termină ziua undeva între două spații mă așteaptă Ea mi-ar fi plăcut să mai
ULTIMUL CUVÂNT AL UNUI CONDAMNAT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380016_a_381345]
-
gângurit / poezia mea a început cu tine în aceleași brațe ce ne-au legănat străbătând cărări prin lume cu primul pas călcat / poezia mea a început cu tine trecând prin colbul vieții obosit luptând în rând cu tine pentru gândul nerostit. Citește mai mult poezia meaa început cu tineatunci când în lume am venitși-a mers la drum cu tineîn primul gânguritpoezia meaa început cu tineîn aceleași brațe ce ne-au legănat străbătând cărări prin lumecu primul pas călcatpoezia meaa început cu
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
Ai început să-mi șoptesti frînturi din viața ta. Săreai de la una la alta, obositor. Incercam să te ascult. Nu puteam, cuvintele păreau fără înțeles. - Să mă ierți, fata mea! Am tresărit. -De ce să te iert? Întrebarea a rămas nerostită, obsedantă în mintea mea blocată. Și întrebam iar...mecanic... -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Îmi vedeai nedumerirea. -Sunt fericit că pot să te mai văd. Ți-ai cerut iertare de la mine. De ce, tată? Ce aveam să-ți iert
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
scrisă printre rânduri Din poezia vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-
POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
-
nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ropotul copitei din durerea amintirilor dorul răsăritului ce arde orizontul plânge trecutul pădurilor bastarde lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse topește tăceri nerostite emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei privesc fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol cum salța în galop peste obstacolele vieții în șaua cu ciucuri de fericire zâmbește a dojana mă prinde de clipă eternității ce
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
scrisă printre rânduri Din poezia vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
esti minunea sorții scrisă printre rânduriDin poezia vieții de odinioară,De vei pătrunde iară-n eternele adâncuriMă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.E vara-aceea-n care două universuriS-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri,Să fie ea stăpâna mirificelor astreCe ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând,Puștiul întunecat al vieții trecătoareși o clipă am simțit la unison bătând,În inimile noastre a dragostei splendoare.Trecuta vară-n care ne-a răscolit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]