9,277 matches
-
din om o anexă a sculei, si nu invers. Nu un om la zece mașini, ci zece oameni la un ciocan. Că am dreptate, vă puteți convinge privind un grup de muncitori, de pildă, cei care astupa și destupa la nesfârșit gropi pe aproape fiecare stradă, în fiecare oraș. Veți constată, la orice oră, ca, matematic, unul da cu târnăcopul, iar ceilalți șase, șapte, opt membri ai echipei îl privesc curios-apatici. După o vreme, cănd vreunul și-a terminat țigară (sau
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
idee care ne interesează direct întrucît o mare parte a volumului este consacrată României, este ca națiunile din Balcani au fost întotdeauna angajate în războaie și agresiuni mutuale. Pacea între aceste populații a fost excepția, ura, antagonismul sălbatic și masacrele nesfîrșite ar fi fost regulă. Dacă mă gîndesc că Bill Clinton și-a format imaginea inițială despre România grație însemnărilor nu întotdeauna obiective ale lui Kaplan, mă trec fiorii. Oricum ar sta lucrurile, cartea a aparut exact în momentul în care
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
erori de gandire care "începe cu impunerea unor opțiuni între soluții care se exclud reciproc" când "niciodată realitatea nu ni se oferă sub această formă atât de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot alimenta la nesfârșit o falsă realitate cu minciuni, "mult mai plauzibile, mult mai ispititoare pentru rațiune". În următorul eseu sunt identificate două tipuri de nesupunere civică: una cu rădăcini în atitudinea lui Socrate ("gâlceava să nu este cu legile, ci cu judecătorii"), cealaltă
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
din textele sale o pledoarie pentru de-diabolizarea ideii de dreapta. Există și așa ceva în carte. Însă adevărată obsesie o constituie România. Dan C. Mihăilescu își iubește țară cu un fel de disperare, care îl determină să o ponegrească la nesfârșit. O pălmuiește ca să o trezească din leșin. El se simte răspunzător de tot ce se întâmplă în România. Parcă ar fi proprietarul țării și ar vrea să-i administreze judicios resursele, inclusiv resursele de inteligență și talent literar. (Se bucură
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost nesfîrșit mai valoroasă decît cartea lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman, cum că însăși critică devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe românește, o harababură, un ghiveci sau un vîrtej, studiul lui Cărtărescu este închegat, logic și chiar academic
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se ignoră esențialul caracter absolut al contradicției, instituirea exclusivista a diametral opusului. Ștefan J. Fay recurge, cred, la o improvizație fericită atunci cand condensează intuitiv cei doi termeni într-unul singur. Decantând la nesfârșit nuanțele unui fapt, ambivalentul ajunge, probabil, mai aproape de adevăr decât oricine altcineva; dar suferă totodată o împuținare de sine, o pierdere a contactului cu propriile determinații. Vecinătatea adevărului însingurează, așa cum nimic altceva nu o poate face. Să fii aruncat în
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind încă și momente de contemplare senina a existenței. Începând însă cu Exil pe-o
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
Ed. Cartea Românească, 1987; Două părți cal și una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu mărturisitor și narator în același timp. Evocarea unor momente emblematice din copilărie, adolescență și prima tinerețe are darul psihanalitic de a atesta o anume fatalitate biografică, umană intelectuală și caracterială. Fatalitate convertibilă în inflexibilitate
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn și liturgic, menit să-i aducă prin scrierea lui acea liniște a uitării dată sieși de contemplarea la nesfârșit a imaginilor propriei morți (apocalips, sfârșit) ca o vindecare temporară prin "ordinea cosmică a artei" de spaimele realității haotice ce nu-i dădeau niciodată pace." La rândul său, Mircea Martin explică în câteva fraze - care vor fi probabil de multe
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
jumătate, de cînd am făcut Paștele la el, la Cluj, mai spre sfîrșitul lui aprilie și începutul lui mai. Primul lucru care mi-a înflorit în minte, la aflarea veștii năucitoare a morții lui, au fost acele zile de discuții nesfîrșite și de plimbări prin oraș sau prin Grădina Botanică. Am fost cu el și în împrejurări rele, o dată la o clinică pentru un consult, unde îl cunoșteau toți și am putut beneficia de o atenție pe care i-o datorez
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
avut intenția să propun o metaforă pentru deșertăciunea iluziilor omenești, despre înfrîngerea unor idealuri. Și pentru aceasta, am avut drept spațiu de desfășurare cel în care mă aflam, portul Constanța, care adăpostea speranțele, ale personajelor Hemcea, Șandru etc., apoi stepa nesfîrșită, ilustrînd, de asemenea, nețărmurirea în care se desfășoară existențele noastre. Am încercat să evoc în Hwaja-al-Wasiti iluzia înțelepciunii orientale, în Hemcea iluzia idealistului, în Șandru iluzia aventurierului brutal, în Cristina, iluzia dragostei curate într-un mediu josnic. Nu am bănuit
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se pierd în noapte
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Mereu tot mai înceată, mereu tot mai aproape/ E ridicarea blîndă în cer a pleoapei mele.// Se pierd în noapte stele sub ochiul meu ce urcă/ Încet spre ochiul umbrei din cerul ce se lasă/ Ca un păianjen negru și nesfîrșit de mare/ În lumea pămînteană ca-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei ("A plâns și azi: îi vine să plângă permanent, se abține cât poate, îl inundă apa memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din urmă, nu numai din propriul trecut, dar și din versiunile fictive ale vieții sale, cum se întâmplă de exemplu, în întâlnirile cu fata-rață, prezență miraculoasă și imaginea iubitei pierdute: "Ah, cu aceeași senzație perfectă că
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
de duzină și grija pentru , ar trebui să fie conștient pe cine își alege drept emblemă. Numai Ceaușescu a mai pătat cu atîta cinism obrazul țării ca Ion Iliescu. În vremea primului, imaginile României cu orfelinate în mizerie, cu cozi nesfîrșite, cu oameni morți de frig în case sau orbecăind pe străzile scufundate în beznă - au făcut ocolul lumii, după cum îl fac astăzi episoadele mineriadelor, puse în scenă iresponsabil de cel de al doilea. Să nu uităm că pentru România post-comunistă
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
se datorează mai mult decât altor motive aceluia că, în amintitul "fals în desfășurare", este pusă în cauză România literară. Nenumărate au fost acuzațiile nedrepte, denunțurile mincinoase, calomniile murdare revărsate asupra revistei noastre, fapt care nu mă putea lăsa la nesfârșit contemplativ. Când Nicolae Manolescu este amintit, în recenzia d-lui Reichmann, ca exponent al "taberei" nedemocraților, nu e omisă calitatea sa de director al României literare. Mai demult dl Shafir asemuia România literară cu România Mare și Atac la persoană
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
în chiar incinta sinistrei instituții pe care o condusese. Care șef de la Pitești, Aiud, Sighet, care torționar de la Canal, unde au pierit oamenii cu zecile de mii, ce comandant de lagăr, de închisoare, ce șef al polițiilor politice de pe întinsul nesfârșit al Gulagului fără frontiere a fost judecat și pedepsit pentru crimele lui? Eu nu știu de nici unul. Ba, spre a fi drepți, ar fi totuși unul: bietul Egon Krenz, țapul ispășitor ce s-a prezentat cuminte, de curând, după aflarea
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și din nou bîjbîind babă oarbă și surdă jucînd "Bătrîneasca
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi doar răspunsuri parțiale și nici nu pot fi amăgite la nesfîrșit. Echivalarea pungii din povestea lui Creangă cu arta contemporană românească, așa cum se reflectă ea în politica Muzeului Național de Artă, poate părea excesivă sau chiar ofensatoare în ceea ce o privește pe cea din urmă. Ar fi însă de observat aici
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
un falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă) conferă farmec întregului episod. Dar romanul cuprinde nu numai erotism, ci și dragoste. Dintre poveștile de dragoste presărate asemenea unor fire de beteală în paginile lui, cea mai tulburătoare este
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
Geo Vasile " Trăiește cititorul un complex de inferioritate din cauză că literatura e o nesfârșită aluzie culturală? Ce-i oferă scriitorul lui, cititorului, viață sau cultură? se întreba regretatul Radu G. Țeposu în tentativa reușită de a defini "Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă". Viață, vom răspunde citind Plaja nudiștilor (Ed. ALLFA, 1999
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul meu/ laminata// mă aflu undeva unde-i aproape întuneric/ se-aprind cîteva becuri/ (sau sori micuți, nu stiu)/ începe hăituiala alergarea începe vizionarea/ iar lumea e o hala nesfîrșită/ cu o lumină chioara (artificială?)./aDe ce-i aicea în pădure, la munte, totul/ sub neoane?a - am întrebat-o pe-o prietena care părea/ - în visul meu - să nu-nteleagă.../ Și altă dată stînd de vorbă cu cineva mi se
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Will, un nonagenar cu privire limpede, îmbrăcat mereu în aceeași salopeta albastră, care pur și simplu nu știe în ce zi trăiește. În fiecare dimineață el decide, după o logică necunoscută celorlați, ce zi urmează să trăiască, reluîndu-si astfel la nesfîrșit experiențele trecute. Astăzi este ziua din 1962, în care i-a murit soția, mîine poate fi dimineață de dupa bombardamentele din 1940, iar ieri a fost o după-amiază din 1930, sumbră și plină de îngrijorările sărăciei. La fel cum își reciclează
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă sub regimul fanteziei laice, în suprarealism, bunăoară, unde asociațiile se îmbulzesc în actul electoral al imaginilor (voturi practic nesfîrșite pentru o listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte, ființe, evenimente, impresii
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]