548 matches
-
bine, voiam să simt beția rară a vanității măgulite, când ele, prinse, se agățau de gâtul meu, im-plorîndu-mă, tînguindu-se să nu le părăsesc. Atunci se declanșa urgia: le umileam, călcîndu-le orice mândrie în picioare și decretam că hotărârea mea e nestrămutată. Plecau rănite, mutilate și nu știu cum se făcea, dar mă iubeau parcă mai mult după aceea. La școală, nu învățam din datorie sau convingere, ci tot din vanitate. Voiam să ajung întîiul din clasă, să fiu remarcat, să dețin locul prim
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi ajuns profesor ca el, dar că nu... voiai. Iată, ajunsesei. Mi-ai dovedit că erai capabil să ajungi. Doamne, câte lacrimi am vărsat în ziua aceea. De când sânt n-am plâns atâta. Iar seara mă aflam în fața unei hotărâri nestrămutate. M-am îmbrăcat în pripă și am fugit la tine. Nu știu ce voiam să fac: să te felicit, să-ți cad la picioare rugîndu-te să mă ierți, sau numai să te văd și să mă întorc împăcată cu mine. Îmi trebuiai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința de a muri. Poate că reușeam până la urmă dacă nu mă descoperea o bătrână. S-a aplecat asupra mea, m-a ridicat de jos, crezîndu-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera de pilotaj. De unde se afla, el distingea toată lungimea culoarului, și chiar o parte a cupolei, dar nici urmă de Yanar. Nava își urma, nestrămutată, cursa aeriană. Leej rupse tăcerea: - Ai reușit, murmură. Gosseyn se îndepărtă de zid. O întrerupse cu un gest, dar nu-i spuse că Discipolul anulase victoria de care pomenea. Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor și păgubitorilor care în loc să păstreze, urau aceste locuri, au ars și au jefuit. Dar credința nestrămutată a celor care au supraviețuit acelor mari furtuni, puterea de muncă și dragostea de frumos ne-au dat nouă monumentul de azi. Să ne rugăm și noi pentru toți acești eroi și să le cinstim memoria așa cum se cuvine. Semnătură
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cinstirea celor ce trăiesc și fac cunoscute toate acestea, din acest colț de țară românească, frământat de istorie. Cu mulțumiri deosebite pentru cele arătate, spuse și pentru primirea făcută. Crăciulescu Angela Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare 9 iulie 1976 Credința nestrămutată și iscusința celor ce au cultivat viața spirituală, din care s-a împărtășit întreg poporul român-credincios, a dat aceste bijuterii de artă, unde s-au închinat strămoșii, ne închinăm noi cei de astăzi și se vor închina cu pioșenie urmașii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Da< ne mai vedem! și a plecat fără să promită nimic altceva, cu capul în pământ. Pe Gabriela trebuia s-o uite pentru totdeauna, iar când va întâlni o constănțeancă va evita să se mai vadă, aceasta era hotărârea lui nestrămutată. Războiul permanent ce îl ducea cu timpul lui, se fluidiza până la iluzoriu ducând realitatea mai departe în necunoscut. Laur urmărea atent cum locomotiva, pufăind întruna, încetinea trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un hiper-romantism. O dorință nestrămutată de a fi altfel, unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de alinață încheiat în 1883, deși ”de iure” el fusese reînoit în februarie 1913. Singura legătură mai importantă dintre România și Tripla Alianță rămânea Regele Carol I, în virtutea legăturii sale ”de sânge” cu monarhii și neamul germanic și a credinței nestrămutate în forța și invincibilitatea lor. Deși, în ultimii ani, devenise clar, chiar și pentru el, antagonismul dintre atașamentul său față de Tripla Alianță și aspirațiile justificate de unitatea națională a poporului român. Dar el nu mai avea puterea de a se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
dincolo de aceasta, dumineca, și-n alte sărbători, când popa are program de biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A devenit, cu ajutorul unei mătuși.Acolo, modul în care și-a intrat în rol, felul în care a acționat, mai apoi, în orice împrejurare, au făcut din ea o unanim apreciată ființă, de către
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce impresie am făcut asupra colegilor. Lui Leac știu că i-a plăcut ce-am scris, mie mi-a plăcut ce scrisese Leac. Dar asta se Întâmpla de obicei. El avea o nestrămutată Încredere În proza pe care o scriam, deși nu citise decât o singură povestioară, e drept că impecabilă. Mie Îmi plăcea ce scria În ultima vreme. Evoluase mult. Citise enorm, era la zi, scria ca atare. Mă Îndruma și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Italia să-și găsească izbăvitorul. Și nu am cuvinte a spune dragostea cu care el ar fi primit în toate acele ținuturi ce au pătimit sub năvălire venite din afară; după cum nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstea ce i se cuvine? Fiecăruia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lei fiecare, unsprezece manuscrise cu traduceri în limba f ranc eză și două în limba engleză din poeziile poetului său admir at. În rândul al doilea, vrednicul nostru membru onorar și mare donator a căutat să înfăptuiască o veche și nestrămutată dorință, un adevărat ideal, înființând un îns emna t premiu anual care să stimuleze și să încurajeze pe rând manifestările superioare ale minții și sufletului românesc. Căci el era adânc convins că « dreptul la viață al unui popor se măsoară
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
n față cu originile. Apoi trebuie să‐i țină omului 32 trează destinația luminoasă și bogată în toată splendoarea ei nesfârșită. În felul acesta poetul rămâne legat de popor, de cei mulți, de bunul‐simț al mulțimilor, de creația lor nestrămutată, de înceata și greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor urnire și suspectare a noutăților, de spiritul lor viu față de care rămân mereu treji și în stare revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
asemănătoare cu cea a unui caz anterior, rezolvarea lui poate cere altă conduită... Asta decurge din principiul general valabil că tratăm bolnavi și nu boli!... Într un fel va răspunde tratamentului un pacient cu un psihic robust și cu dorință nestrămutată de a se face bine și altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
meu, că după proxima sesiune de examen „va fi sărbătoare pe ulița voastră ca și pe a noastră, ca binevoitori și rude apropiate”. Încheiam scrisoarea spunând: „Cred în tine, în pregătirea pe care o ai și mai ales în voința nestrămutată pe care o ai spre a te situa în rândul învingătorilor! Veridicitatea celor spuse de mine avea să se concretizeze în sesiunea următoare când s-a schimbat și modalitatea de examinare, prin susținerea unei teme cu bibliografie recomandată și sub
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gospodar în sat. Și-a sacrificat liniștea și s-a angajat într-o acțiune care, în acele vremuri putea să dezarmeze pe un oarecine, dar nu și pe un temerar, un om tenace cum a fost El. Fără hotărârea lui nestrămutată, viitorul meu s-ar fi consemnat șters, anonim, asemeni milioanelor de copii dotați din familiile modeste. 3) A treia mare minune a fost aceea că, fiind din capul locului o generație de sacrificiu în cel de Al Doilea Război Mondial
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin propaganda unor idei implantate încet-încet în spiritul oamenilor, apoi prin asocierea graduală de indivizi, ajungîndu-se la realizarea efectivă a unor concepții pînă atunci doar teoretice. Asocierea a permis mulțimilor să-și formeze idei, chiar dacă nu neapărat juste, cel puțin nestrămutate, despre interesele lor, să devină conștiente de forța lor. Ele fac sindicate în fața cărora capitulează toate puterile, burse de muncă ce tind să regleze condițiile de muncă și valorizare, în ciuda legilor economice. Ele trimit în adunările guvernamentale reprezentanți lipsiți de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
garda orășenească precum și recruții anului 1877, pentru înarmare s-au folosit cei 914 mii de lei ai desființatei dări către Poartă; înarmarea a fost de asemenea, larg sprijinită de popor. Punerea rapidă a armatei pe picior de război ilustra hotărârea nestrămutată a României de a obține independența prin participarea directă și efectivă la înfrângerea Imperiului Otoman. Ea propusese Rusiei cooperarea militară încă de la sfârșitul lui aprilie 1877. Marele Duce Nicolae, comandantul forțelor ruse de pe frontul balcanic, accepta ideea, dar cererile române
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
aici nu se trece”. La ordinele de zi către ostași, generalul Eremia Grigorescu se adresa astfel bravilor luptători: „Țara vă mulțumește și vă admiră, dimpreună cu aliații noștri pe care i-ați uimit cu vitejia voastră, cu dorul și hotărârea nestrămutată de a muri mai bine decât să lăsați dușmanul să treacă pe pământul ce ne-a mai rămas...Dimpreună cu voi depun pe mormântul eroilor ce au căzut În acestă năpraznică luptă florile recunoștinței unui popor...Să trăiți, ostași ai
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
reforma învățământului din 1948 și decembrie 1989 s-a urmărit constant selectarea dosarelor celor care ajungeau, ulterior, "specialiști". Ea venea în completarea unei selecții naturale, fiindcă cei care se îndreptau atunci spre o asemenea carieră știau bine care va fi nestrămutatul șablon de gândire pe care îl vor folosi în cei patru anii de studii și mai ales după aceea, dacă intenționau să se facă remarcați. Când acestor dificultăți, cumva independente de dorințele "specialiștilor" formați în comunism, li s-a adăugat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
afirmării noului stat a fost năzuința de eliberare națională, socială și politică a comunității etnice cu numele de moldoveni, constituită pe baza întrepătrunderii și conviețuirii urmașilor dacilor liberi din spațiul carpato-nistrean cu populația romanizată de la nord-vest de Carpații Orientali. Voința nestrămutată de libertate, de a trăi și munci de sine stătător pe pământurile lor din Carpați până dincolo de Nistru a celor care, în balada norodnică Miorița (din secolul XIII) sunt botezați istoricește moldoveni...”. Nu vom mai comenta aceste rânduri al căror
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]